Eu văd culorile în felul meu, care e diferit de al celor mai multi oameni. Dar de ce e rosul lor mai bun ca al meu? Dar nu despre asta am vrut să vă vorbesc. Ajungi, uneori, să spui despre o imagine reală că e ca o pictură, asa frumoasă e! (Temă de meditatie.) Cerul pe care l-am fotografiat aici, la apus, mi se pare incredibil de frumos. E o sărbătoare a culorilor.
P.S. Click pe foto pentru imagine-poster!
Aseară am plecat de la birou un pic mai devreme decât de obicei. Norocul meu! Pentru că am avut parte de o priveliste cum rar mi-a fost dat să văd în Bucuresti (sau, poate, în Bucuresti nu mă prea uit în jur, că sunt mereu grăbit?).
Am văzut un apus de soare fantastic. Mi-am multumit, în gând, că am la mine aparatul de fotografiat. Apoi m-am cătărat pe un gard. A iesit ce vedeti!
Nu mă pot hotărâ care fotografie îmi place mai mult. Pentru că, în mod normal, ar fi trebuit ca aici să fie numai una. Dar care? Aceasta sau prima?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 