În memoria lui Decebal


Am fotografiat acest monument pentru voi. Se află în apropiere de Orăstie, pe DN7 (cum vii dinspre Deva). E spectaculos, dar, dacă nu ai ochi buni, nu-ti dai seama ce e.

În România se găsesc prea putine monumente dedicate dacilor. Nu vreau să cad în patima unei dacologii extreme, dar partea asta de istorie e prea putin la îndemâna oamenilor. Există putine izvoare, incredibil de putine, dar suficiente pentru a construi ceva coerent. Cine stie, poate că o problemă a românilor e si lipsa de autoconsideratie. Reparăm?

PRECIZARE. În acest articol n-am intentionat să fac apologia cuiva sa a ceva. Nu mă interesează acum cine l-a ridicat. Mi se pare o priveliste. E ceva ce sare în ochi. Atrage atentia. Si, pentru asta, e ceva important. Problema dacilor trebuie tratată lucid. Orice fel de derapaj, de fanatism, poate strica. Există destui oameni inteligenti în România, care pot vorbi echilibrat despre „mostenirea” noastră. Câtă e.

15 Responses to “În memoria lui Decebal”

  1. Avatarul lui -X-

    Stii cumva cine e autorul lui?

    Apreciază

  2. Avatarul lui Dan

    Da, din pacate chiar este una dintre marile probleme!
    Primele semne ale reparatiei se vor vedea, cred eu, peste minim (alte) doua generatii…

    Apreciază

  3. Avatarul lui Gabriela

    chiar e un monument frumos si ma bucur ca se mai creaza ceva frumos in tara asta.

    Apreciază

  4. Avatarul lui mitsana

    Cred ca era mai nimerit acest monument in locul celui cu cartoful tras prin teapa.
    Poate dadea fiori unora in loc sa dea mahnire celorlalti…

    Apreciază

  5. Avatarul lui tibike

    dacologie extrema – imi place nespus de mult cum suna asta… imi aduce aminte de sapaturi in pesteri din muntii Orastiei, dormit sub capita de fin si urinat in lampa de carbid din lipsa de apa…

    Apreciază

  6. Avatarul lui Doina Popescu-Brăila

    Avem ceva umil şi resemnat în mentalitatea noastră ce ne face să refuzăm Tărtăria şi orice este legat de daci.
    Avem o modestie prostească ce ne dictează să ne declarăm rezervaţi faţă de toate valorile trecutului. Adică, dacă „dacii au fost cei mai buni şi mai viteji dintre traci”, noi nu putem avea vreo legătură cu ei deci mai bine ne păstrăm în limitele modestiei şi schimbăm subiectul!
    A devenit o regulă ca cei ce discută despre acest subiect să devină susupecţi şi numele lor să fie trecut la index.
    Dar spaniolii, olandezii şi danezii se leagă de cele mai neînsemnate dovezi ca să se declare urmaşii dacilor.
    M-am cazat la un motel la graniţa dintre Germania şi Olanda şi patronul, un tip trecut de 90 de ani a înconjurat tejgheaua şi ne-a îmbrăţişat pe mine şi pe soţul meu.
    Îşi făcuse timp de 40 de ani concediile în Deltă şi în sate sărăcăcioase şi fără curent din România fiindcă pe ţăranii aceea rudimentari îi considera rudele lui de sânge: urmaşii dacilor.
    Am fost uluită că acel individ, jumătate neamţ jumătate olandez spunea cu mândrie că-i blod cu ochi albaştri fiindcă este… neam de dac.

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @Doina Popescu: Interesant personaj ai descris.

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui Dan Anulează răspunsul