Nu prea sunt multe de adăugat în minutul 6 al reprizei a doua a meciului Africa de Sud – Franta. Cocoseii galici sunt groggy, la fel ca ieri, nord-coreenii. Dar, mai degrabă, joacă fără să vrea să câstige. Disensiunile din lot, ca să folosesc un eufemism, au fost mai profunde decât se credea. Adineauri, sud-africanii au tras în bară după o fază miunată, înc are apărătorii centrali ai Frantei au fost jaloane. Phii!
Am văzut live CM din Argentina 1978
Trei statui: una eco, una cu apă si alta cu muzică
Azi vă arăt trei lucruri făcute de mâna omului ca să bucure ochiul omului. Pe-al meu l-au bucurat, deci sunt om.
Am fotografiat, în probabil ultima zi în care am vizitat expozitia mondială de la Shanghai, un grup statuar (ca să mă exprim bombastic) amplasat la una dintre intrări, înainte de o mare parcare. Era un păstor (cu oile si cu măgarul lui). Toate „piesele” erau confectionate din gard viu si alte plante. Nu puteai să nu te uiti la migala măiastră a mesterilor. Si, totusi, niciodată n-am avut suficient timp să studiez mai în detaliu opera si nici să aflu numele autorului (dacă va fi fost trecut pe vreo placă, pe undeva). Abia în ultima zi mi-am rugat colegii să mă astepte nitel si am dat o fugă (la propriu) până aproape de turma păstorului verde. Am tras câteva fotografii, apoi am dar curs apelurilor strigate în limba română: „Hai, Căline, că-i târziu!”
Acest grup statuar l-am fotografiat la capătul unei zile pline pe care am petrecut-o în Weimar, în urmă cu două veri. Din păcate, instinctele mele de jurnalist (sau de simplu Călător) au fost cam amortite si nu stiu ce reprezintă. Nici n-am căutat anume, desi ar fi fost o întreprindere care mi-ar fi făcut cinste. Deocamdată, vă arăt imaginea.
Statuia lui Ciprian Porumbescu am fotografiat-o vara trecută, la Muzeul de la el de acasă. Dar nu imaginea e importantă aici, ci sunetul. Balada lui Porumbescu umplea tot parcul din jur, deci eram în Rai. Cum n-am avut inspiratia să înregistrez muzica, vă arăt doar fotografia.
PS Totusi, trebuie să fie cu muzică! Asa că vă arăt si acest montaj, coborât de pe youtube. Sunt aproape 6 minute, dar merită văzut/ascultat. Mie mi-a trezit nostalgii si un fel de bucurie prostească.
Bal mascat în Orasul PA
Iaca, avem si etapa 16, Bal mascat cu GE Cristian Dima, un relativ nou venit (dar venit ca din puscă!) în lumea PA. O invitatie generoasă si de mare clasă. Trimteti textele până miercuri, 23.00, la dimav.cristian@yahoo.com. Baftă!
PS1 Vă aduc aminte, puteti încă vota până diseară PA-urile etapei 15 (le găsiti aici), 23.59. Trimiteti voturile la adresa ziaruldela5@globe-trotter.ro.
PS2 Iar aici puteti spune cine credeti că sunt autorii PA-urilor cu pricina.
UPDATE. Am actualizat clasamentul general, după 15 etape!
Maioul ud
Am fost în vizită la Nuţu. Mami m-a lăsat pentru că la noi era prea cald. Nuţu stă la vilă şi are doi cireşi şi un leagăn sub prun (are şi un prun). Când am vrut să fac pipi, Nuţu mi-a zis să nu fac pe prun, că se împute toată curtea. Am mers în casă. Era răcoare. Au aer condiţionat. Mirosea a plăcintă cu vişine şi m-am dus la bucătărie (de unde venea mirosul). Acolo era cald. Mami lui Nuţu m-a auzit. Când s-a întors spre mine, am văzut că are ţâţe cam ca mami, dar cu bube mai mari. Se vedeau prin maioul ud.
PA scris pentru etapa 14, Căldură mare, a concursului Orasul PA.
Masa lui Filimon
Atunci când se îmbăta, Filimon se îmbăta zdravăn. Însă niciodată nu i se întâmplase să cadă sub masă după doar cinci halbe de bere, ca atunci. Îmi bătea soarele în cap, avea el să le spună amicilor care l-au vizitat la spital, dar nimeni nu l-a crezut. Se uitau la el cu milă, privirea aceea gen „Se duce, siraacul!”. Şi chiar s-a dus. Ulterior, proprietarul cârciumii a construit o copertină care se întinde până deasupra mesei lui Filimon, unde amicii lui beau bere la halbă, cu spumă uscată fiindcă e al dracului de cald.
PA scris pentru etapa 14, Căldură mare, a concursului Orasul PA.
Gândurile românesti ale lui Alvaro Pereira
Ăsta e fotbalist, le spunea Ioan Andone, admirativ, unor cunoscuti după primul antrenament la care l-a avut la dispozitie pe uruguayanul adus la CFR Cluj.
Curând, alcătuia echipa CFR-ului care câstiga campionatul pornind de la Pereira, fundasul stânga cu buza de jos lăsată, cu alergare elegantă si sut năprasnic. Era vremea în care priveam încântat meciurile CFR-ului si incursiunile uruguayanului.
Apoi, Paszkany a făcut o mare afacere, vânzându-l pe Pereira la FC Porto… Ca simplu microbist, mi-a părut rău că nu-l voi mai vedea des si bine pentru că meseriasul intra în lumea bună. A fost, probabil, cel mai bun fotbalist străin care a jucat vreodată pentru o echipă din România.

M-am bucurat să-l văd titluar la Campionatul Mondial din Africa de Sud, iar aseară m-am bucurat cu atât mai mult când le-a dat gol gazdelor.
Am găsit în click.ro un interviu (în limba română!) cu Pereira, din care citez: „… Urmăresc pe internet ce se întâmplă în România. Datorez mult campionatului vostru. Clujul m-a făcut mare, ca să zic aşa. Dacă nu jucam cu CFR în Liga Campionilor nu ajungeam la Porto şi probabil nu eram titular nici în echipa naţională. Le sunt recunoscător celor de acolo, patronului, preşedintelui, tuturor. Transmite-le salutări din partea mea. Au fost oameni cu mine.”
Si o descriere la cald a vuvuzelelor: „Parcă joci într-o sală cu toate uşile închise în care cântă un aparat de radio care nu-şi găseşte postul.”
Am întâlnit chinezoaice frumoase

Chinezoaică frumoasă la Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010. Foto: Călin Hera
Azi vă prezint trei hostese întâlnite la Expozitia Mondială de la Shanghai. Menţionez că organizatorii pare că le-au ales pe cele mai drăgute pentru Pavilionul lor. Deh!
Pe prima (foto sus) dânsa am întâlnit-o în pavilionul unei provincii din China (nu mai tin minte care…). I-am spus că e frumoasă, ceea ce mult a încântat-o.
Bilele
Tragerea la sorţi începuse cu o jumătate de oră întârziere, dar spectatorii puseseră acest amănunt pe seama showului remarcabil, a bisurilor. Atunci când l-au văzut pe Dani F. ştergându-şi sudoarea cu batista s-au gândit că e doar foarte cald în sală. Era însă chiar mai cald decât atât, iar tragerea la sorţi a fost un dezastru. Degeaba încălziseră aproape la roşu cele două bile de care trebuia să aibă grijă; aerul fierbinte făcuse ca toate bilele din urnă să frigă. Si asta o ştiau cel mai bine palmele lui Dani F.
Pele sau Maradona? Deci, Ozil
O impresie generală după prima serie de meciuri din grupele CM din Africa de sud: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mizez, în continuare pe o finală Germania-Italia, câstigată de cei din urmă.
De ce? Germania pare să aibă cea mai robustă echipă si pare să joace cel mai frumos fotbal. Iar Italia este în grafic: a început foarte prost, dar a reusit să egaleze în meciul cu Uruguay. Va creste de la meci la meci, va juca în general urât si va triumfa în finală în ciuda cursului jocului.
Mi-au mai plăcut Coasta de Fildes, Ghana, Anglia, SUA (în special pentru dăruirea specifică copiilor mari!) si Coreea de sud. Din punctul meu de vedere, Argentina a jucat frumos. La fel, Brazilia (mă aflu printre cei convinsi că Maicon a vrut să suteze pe coltul scurt, cu ristul exterior!). N-am văzut meciul Olanda-Danemarca.
Marile dezamăgiri de până acum, în ordine: Serbia si Franta.
În fine, echipa României, asa cum arată acum, ar fi putut fi ciuca bătăilor, dacă, printr-un miracol, s-ar fi calificat. Tot asa cum ar fi putut face o figură acceptabilă, cu putin noroc. Diferenta dintre a fi sau a nu fi la CM e enormă, ca impact, si minimă, raportat la valoarea echipelor.
P.S. Mai jos, Tableta TV de joi
Pele la muzeu, Maradona la HBO
Mai toată lumea priveste cu îngăduintă meciul dintre Pele și Maradona. Cum întrebarea „Care a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor?” nu are încă un răspuns limpede, cei doi se contrează unul pe celălalt pe unde se prind. Alaltăieri, Pele l-a taxat pe Maradona (după succesul neconvingător al Argentinei asupra Nigeriei). Ieri, „Butoiasul atomic” a trimis „Perla neagră” la muzeu. Azi, Pele abia asteaptă ca Argentina să aibă probleme cu Coreea de Sud, măcar atât cât a avut Brazilia cu Coreea de Nord. Cu Pele si ai lui la muzeu si cu Maradona la HBO (azi, de la 20.00, în regia lui Kusturica), campionii la fotbal pare a fi în altă parte: priviti, de exemplu, echipa lui Joachim Low, Germania!
Un drum până în centrul Orasului PA
Am actualizat clasamentul general al Orasului PA, după ce am primit clasamentul etapei 14, Căldură mare.
Leo continuă să fie lider autoritar, dar vin tare din urmă LeeDee P. si, mai ales, Cristian Dima, pe fondul pauzei făcute de Mariana. Se apropie de podium si LePetitPrince, care a câstigat ultima etapă. Carmen urcă si ea, dar a pornit târziu. De asemenea, salut revenirea în concurs a lui Caligul.
E în plină desfăsurare etapa 15, Catedrala (deadline: vineri, 17.00). Trimiteti PA-urile la ziaruldela5@globe-trotter.ro.
Acum vă întreb: doreste cineva să mai fie Gazdă a vreunei Etape? Dacă da, să spună acum sau să tacă apoi :P. Fiindcă etapa 15 e ultima la care avem GE. Etapa a 17-a ar putea să nu mai fie deloc (ultima as vera s-o organizez eu).
Zidul de pâine. De la Weimar la Olimp
Merg mai departe cu proiectul „Trei fotografii” si vă propun un alt set de instantanee realizat cu bătrânul meu Canon PowerShot A710.
Zid de franzele fotografiat în Ajunul Crăciunului la Atelierele spridusilor de la hotelul Caro
Fatada unei case din Weimar, fotografiată în vara anului 2008
Momâie fotografiată în Muntii Olimp, în urmă cu aproape un an. Ce vremuri!
All White’s vs. vuvuzelele parlamentare
TVR a făcut alegerea corectă: a transmis live dezbaterile la motiunea de cenzură numai până când a început meciul Slovacia – Noua Zeeleandă, apoi s-a mutat în Africa de Sud. Acolo unde echipa de fotbal a Noii Zeelande (o glumă proastă dacă o compari cu cea de rugby, All Black’s) n-a strălucit deloc în meciul cu Slovacia, dar a obtinut un punct în prelungiri. Nici slovacii n-au arătat mai nimic, dar ambele echipe sunt acolo unde se dă ora exactă în fotbal (în vuiet de vuvuzele). Echipa României ascultă vuvuzelele la TV. Vorbim despre echipa de fotbal. Căci echipa politică a avut parte de „vuvuzele” de toate culorile în parlament. De tiuit, tot urechile telespectatorilor tiuie…
UPDATE. Am asteptat destul de nerăbdător meciul Portugalia – Coasta de Fildes. A fost un meci acceptabil spre bun, din care nu retin decât bara lui C. Ronaldo, cartonasul galben al lui C. Ronaldo si centrarea din 7 m a lui Drogba, care ar fi trebuit să tragă pe coltul scurt. A, si cornerul stupid din ultimele secunde, când ivorienii trebuia să arunce mingea în careu, nu să bată scurt 😉
Cu fiul la antrenament (la AC Milan Junior Camp)
Mi-am dus fiul la antrenamente la AC Milan Junior Camp. În copilărie nici nu aş fi îndrăznit măcar să sper că aş putea avea parte de aşa ceva. Poate că a fost mai mult o ambiţie a mea decât a lui. Surpriza e că-i place. Iar dacă îi place, atunci am să-l învăţ măcar ceea ce ştiu.
Iată-l la capătul traseului printre jaloane, o treabă mai grea decât pare, desigur 😉
Antrenamentul văzut după gard. În picioare, antrenorul italina şi translatoarea (click pt imagine mărită :P)
Cât despre părinţi, prin bălării…
P.S. Sunt nişte fotografii şi pe blogul fiului.
Maşina de ucis a lui Joachim Low
După ce am privit liniştit victoria Sloveniei asupra Algeriei (muuult mai liniştit decât spectatorul de lux Zinedine Zidane) şi amuzat-admirativ triumful Ghanei asupra sârbilor (o amintire tristă a marii echipe din trecut), mi-a fost dat să văd o maşină de ucis. Panzerul german a lovit scurt, precis, fermecător. Nu vă grăbiţi să spuneţi că adversarul le ştie mai bine cu cangurii şi bumerangurile! Văd Germania în finală în pas de defilare.
De la pacăldură mare la pacatedrală
Etapa a 14-a s-a încheiat, trăiască etapa a 15-a!
Acum, după ce am anunţat esenţialul, să vă ofer amănuntele: cei care doresc să arbitreze şi/sau să ghicească, găsesc toate PA-urile aici. Nu mi-e foarte clar acum unde e cel mai bine să trimiteţi voturile voastre, aşa că vă propun să folosiţi două adrese:
– adresa de mail a GE Lady A: oanapopescu3@yahoo.com
– adresa de mail a OC Călin: ticorosu@yahoo.com
Deadline: marţi, 23.58.
Vă amintesc: găsiţi aici clasamentul la zi, actualizat după etapa 13.
Iar cel mai important anunţ e ăsta: a început etapa 15 (poate penultima), Catedrala, GE Dan.
Citez:
Termen texte ~ vineri 18 iunie, ora 17.00
Termen voturi ~ luni 21 iunie, ora 23.59
Trimteţi totul aici: ziaruldela5@globe-trotter.ro
Trei fotografii
Vă propun un nou joc. Adică, nu joc, joacă. Voi încerca să public, cu o oarecare regularitate, câte trei fotografii care nu trebuie să aibă vreo legătură între ele (dar nici nu trebuie să n-aibă). Sper să transmit, astfel, o stare de bine. Ceea ce ne doresc tuturor.

TANDRETE. Fotografie făcută astă-primăvară în Grădina Zoologică. Îmi place că una dintre căprioare are ochii întredeschisi. Savurează momentul

BICICLETĂ. Si totusi se învârteste. Roata. Am fost fascinat de lumea bicicletelor din Shanghai, am fotografiat-o din toate pozitiile, în timpul scurtei mele călătorii din perioada 28 aprilie – 4 mai, a.c.

ZBÂRCITURI. Peisaj zgrumturos la poalele Vulcanilor noroiosi, fotografiat în data de 5 iunie 2010 (nu spun ora).
Pariul pe nimic
Într-o zi, Liviu a pornit când ceilalţi trecuseră deja. A fost descălţat de bara de protecţie şi a ajuns dincolo cu inima ca un greiere neliniştit. A câştigat pariul pe nimic, dar şi acum, când e ditamai domnul, i se face pielea de găină amintindu-şi cât de proşti puteau să fie.
Cei mai noroiosi vulcani
O bolboroseală pe care n-a fost necesar s-o pândesc prea mult
Vă spuneam, la un moment dat, ce faci ca să scapi de caniculă. Si vă aratam o fotografie, întrebându-vă unde a fost făcută. Ei, bine, aveti răspunsul:
„Înscrisul” de pe deal l-am văzut ceva mai de departe. Si, totusi, prima oară am mers la vulcanii de la Pâclele Mari, partea „turistică” a obiectivului (aici se plăteste intrarea: 4 lei adultii, 1 leu copiii, 2 lei studentii).
Zona aridă te respinge, la început, mai ales dacă nimeresti o zi caniculară. Nu alergati pe Lună, striga amicul meu, Adi B., la copii. Dar ei alergau de zor.
Alergătură su sărituri peste cratere, la Pâclele Mari
Apoi am mâncat o ciorbă foarte gustoasă (pui, burtă – portii uriase!) si niste cârnati de Plescoi (prea condimentati, nu foarte gustosi) si mi-am scurs ochii după o bere pe care, totusi, n-am băut-o. Apoi am mers la Pâclele Mici. Cea mai bună idee!
Am parcat în soare, la baza dealului pe care scria „Vulcanii Noroiosi” si am purces.
Se urcă foarte lesne, pe un drum pietruit, apoi pe potecă. Poienile erau pline de flori de câmp – o feerie!
Peisajul e impresionant, dacă poti să te detasezi de presiunea ariditătii. Am făcut câteva fotografii care mi-au priit. Bune de ilustrat povesti SF gen „The Day After”.
Plească-papalească! M-am gândit intens la fazele din Ice Age în care Lenesul făcea jacuzzi cu nămol împreună cu două frumoase din aceeasi specie
NOTĂ. Am mai găsit însemnări despre Vulcanii Noroiosi la Mickael78, cu va urma si la Laura T. Si, fireste, mi-am amintit de Mădălina, care si-a făcut blog, dar nu scrie în el si care a scris în Campania ”Cele 7 minuni ale României” un articol despre vulcani.









