după cum închizi uşa te recunosc
îţi ştiu pasul de cum intri pe străduţa din faţa blocului
aş putea spune că te aud vorbind când bei apă
zâmbetul tău face parte din mine aşa cum vorbele tale
ştiu că fiecare copilărie a mea o luai în serios
şi joaca de-a teatrul de păpuşi căpăta o altă însemnătate
ţi-aş putea mângâia părul atât de aproape îmi eşti
ţi-aş putea răspunde la orice întrebare
aş putea să tac lângă tine ore întregi atât de aproape îmi eşti
PS. Am mai publicat această poezie pe acest blog, de exemplu aici, când am spus si câteva cuvinte despre aceste versuri. Este o poezie dedicată mamei mele si o postez la această oră, la câteva minute după ce Geanina mi-a arătat versurile ei.





