14-15 (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema21: 14-15.
Deadline: joi, 23.59.
Baftă!

Suflete pereche Autor?
Se indrepta spre usa de hotel care ii devenise atat de familiara. Batu usor si astepta sunetul vocii, pe care n-o mai auzise de mult timp atat de aproape. Cu mainile tremurand si cu dorul in suflet pasii inauntru. Se asteptase ca trecerea timpului sa atenueze cumva sentimentele, dar bataile inimii si ochii cautand chipul atat de drag, ii arata ca acele sentimente erau mai profunde ca niciodata. Ajunse in fata lui, parca pasind pe nori de ganduri. Privirile se intalnira. Stralucirea si lacrimile din coltul lor spuneau cat dor se adunase in acele suflete. Mirosul fiecaruia dintre ei, era ca un parfum care iti aminteste de cineva, de o traire si pe care nu-l uiti niciodata. Bratele se indreptara spre gatul barbatului, iar buzele roze, fierbinti de emotie se lipira de buzele barbatului… Clipa in care sufletul neintreg pana la acel moment isi gasise intregirea…sufletul pereche…

Sinuciderea scriitoarei Autor?
Păstra toate scrisorile, nedeschise, închipuindu-şi că-n ziua când n-o să mai fie fizic printre ai ei o sa zâmbească negreşit de acolo de Sus privind mirarea de pe chipul curioşilor grăbiţi sa le deschidă.
„Mă vor crede nebuna. Şi-mi voi permite măcar post-mortem o imagine imperfectă-n ochii lor. Cum n-am avut niciodată curajul să port înainte, din laşitate, de frică să nu dezamăgesc. O sa fiu eu.”
Ş-apoi, la ora 14 închise ochii aşteptându-şi nemurirea plina de amuzament. Cum nu i-a fost viaţa!

Când idilele iau sfârşit Autor?
Dacă aşa e să fie – nimic nu mai poate opri acest val nebun de viaţă ce pune stăpânire pe noi, pe mine, pe tine. E ca atunci când într-o după-amiază senină priveşti cerul prin crengile unui copac. Atunci idilele iau sfarsit.. Să nu înţelegi greşit, iau totul cum vine, fără să mai răzbat în întuneric; am o lumânare mică, aprinsă de când m-am născut. Doar că abia am învăţat să o folosesc. Ce am trăit nu se va repeta – asta trebuie să înţelegi; chinul şi străduinţa ta nu vor aduce , nu vor măsura trecutul. Acum că idilele iau sfârşit, că încă nu am febră, deşi încă văd în fâşii ecranul, îţi spun că totul e bine.

Pe muchie de cutit Autor?
Îi admira braţele frumoase ivite de sub cearceaful alb ca laptele. Prospeţimea aerului ce pătrundea prin fereastra deschisă părea că sporeşte şi mai mult strălucirea obrajilor ei, pe care zbuciumul din timpul nopţii îi făcuse şi mai sensibili la toate atingerile. Frumuseţea fetei părea că-i descoperă tânărului însuşiri ale sufletului necunoscute până atunci. Pierdut în studierea farmecelor care îi mângâiau privirile nesăţioase, tânărul nu pare preocupat de bătăile insistente în uşă. Totuşi, aproape mecanic, îşi strânge hainele şi sare pe geam! De data asta a fost cât pe ce să ma prindă… –gândeşte tânărul în timp ce se imbrăcă din mers!

Deliberare Autor?
Fapturile verzi cu cap mare priveau cu ochii lor bulbucati un ecran luminat pe care se intretaiau linii si cercuri. Comunicau intre ei fara zgomot, doar prin semnale luminoase, fiecare cu culoarea lui. Deodata spatiul inconjurator s-a umplut de un zumzait infernal de frecvente inalte si de culori cu reflexe ca de otel. Pareau ca nu se inteleg asupra unui lucru. La ora 14 s-a asternut tacerea si toti luminau la fel, constant si placut. Intre 14 si 15, la unison, au eliberat un fel de plescait pofticios. Tradus, insemna: noi vrem Pamant!

Anotimp  neprihănit Autor?
Mă pierd în albul zăpezii ca-ntr- o mare de narcise. Mă dor sclipirile diamantate şi mă întreb: De ce atâta risipire de soare, de lumină, de alb? Care îţi este mesajul tău, neprihănitule anotimp? Cum ţi-ai albit tu ghioceii scriindu-le legenda cu neculoare?  Răspunsurile vin de-a valma peste alte şi alte întrebări nerostite. Mi-ascult inima.  Mă simt pentru câteva clipe din nou mireasă. Printre genele înrourate admir trena imensă pe care nu am avut-o niciodată…poate doar în suflet… Tresar! O, Doamne, mireasa din mine încă-şi poartă strălucirile albe şi diadema de narcise. Şoptesc: Rămâi anotimp neprihănit! Rămâi!

Enigma pescarului Autor?
Sedea pe mal un pescar, si-n briza căldută se legănau valuri de papură starnind cu dansul lor libelule mari cu ochi sticlosi, desi din undită-i fugise de mult lacul, iar pe sireturi îi urcau la deal furnici colorate. Judecand după cuibul de cuc din pălărie, ai fi zis ca-i cel mai neghiob pescar din lume, însă omul experimenta neântrebat de nimeni, răbdarea

Balada PA-ului Autor?
Frunză verde de ornic,
Ora-i două și un pic.
Foaie verde și-un cuvânt,
Ăsta-i genul arhiscurt:
Alelei, voinici cu fițe,
Blogărași și blogărițe,
Cu idei și inspirație
Numai bune de creație!
Nu e greu, nu e complex,
Doar niște taste și un DEX,
Vorbe simple și frumoase,
Despre suflet, vieți curioase:
Ore, ouă, polițiști și bulimii,
Decoruri pentru solilocvii,
Flori, planete și actori,
Curcubeie, nopți și visători,
Totul închegat se cere
În 500 de caractere.
Alelei, Măria-Ta,
Pe haiduc Hera-l chema!

Libertate Autor?
Trase adânc aer în piept. Mirosea a tei şi a trandafir înflorit. Undeva în curte se auzeau râsete. Terminase clasa a VIII a. Azi a fost ultima zi în care mai ţinuseră ore. De acum începea agitaţia cu banchetul şi toate ce vor mai urma.
Aşteptase clipa asta dar acum parcă îi părea rău că a venit.
De la anul va fi iar boboc…
Ieşi agale pe poarta şcolii gândindu-se că-l aşteaptă o vară lungă.
Acest gând îi aduse un zâmbet larg pe faţă…

PA Autor?
Cobora sprintar scarile gurii hulpave de metrou, care inghitea mii de calatori la orele diminetii. Scara rulanta detracata, parea un monstru incorsetat de fieratanii, menit sa ii trezeasca pe pasageri cu efectuarea unor alergari peste obstacole. Pe culoar, raftul din plexiglas isi arata generos oferta de ziare. Se opri, intinse mana ridata si innegrita de vant, si insfaca unul, pe care-l facu sul, si-l puse in buzunarul hainii. Hurducaitul trenului isi anunta sosirea. Alerga… prea tarziu. Ah, fir-ar sa fie scara rulanta… injura printre dinti. Desfacu ziarul si incepu sa citeasca titlurile zilei pe fundalul zgomotului surd al rotilor de tren sau tipetele sefului. Nici el nu mai stia.

Un pasaj către altă lume Autor?
Adunaţi în jurul găurii –negre – se uitau toţi, făcându-şi cruci, strgând la cer „Ce-ai făcut, Tu?” Întrebări retorice, lipsite de orice rost. Gaura înghiţise jumătate din carosabil, alături de copaci, pietre şi picăturile de rouă trimise, de sus, ca un fel de mesaj de atenţionare „Feriţi-vă, cădem, nu vrem să vă rănim!” Au venit, în cel mai scurt timp, geologi, seismograficieni, oameni cu un intelect superior, preocupaţi de bunăstarea pământului pe care călcăm noi în fiecare clipă.

Slim body (sau Boc si razboiul ciorbelor) Autor?
Stateau in dulap, frumos aliniate ca dungile de cearceaf sifonate.
– Eu voi fi azi alesul, glasui zornaind din granule plicul cu ciorba de vacuta.
– Nici vorba, rosti plicul cu ciorba de burta, e roman neaos.
– S-o credeti voi, se ratoi plicul cu bors traditional romanesc, ii place acritura cu afumatura.
Intra grabit in casa la 14,15, ca de obicei. Deschise dulapul. Privi grabi peste plicuri. Isi aminti de taxa fast food. Le matura pe toate la cos in timp ce isi privi dezaprobator silueta in geamul bucatariei. Se apuca de genoflexiuni injurind guvernul…

Etichete: ,

24 Responses to “14-15 (24 de ore)”

  1. Avatarul lui Teo Negură

    Interesante PA-urile astea, un exercitu de imaginatie si scriitura chiar util, macar pentru a ne mai smulge mintea dintr-o inertie-n care-am aruncat-o, as spune, cu bunastiinta…

    Apreciază

  2. Avatarul lui Vania

    Deduc că tânărul a scăpat în cele din urmă…

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @teonegura: Unii spun că proza arhiscurtă poate fi chiar mai mult decât atât. Încerci? 😉

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @Vania: Vom afla, cu sigurantă, atunci când ne va fi dezvăluit autorul PA-ului. 😉

    Apreciază

  5. Avatarul lui zbordefluture

    Suflete pereche
    Se indrepta spre usa de hotel care ii devenise atat de familiara. Batu usor si astepta sunetul vocii, pe care n-o mai auzise de mult timp atat de aproape. Cu mainile tremurand si cu dorul in suflet pasii inauntru. Se asteptase ca trecerea timpului sa atenueze cumva sentimentele, dar bataile inimii si ochii cautand chipul atat de drag, ii arata ca acele sentimente erau mai profunde ca niciodata. Ajunse in fata lui, parca pasind pe nori de ganduri. Privirile se intalnira. Stralucirea si lacrimile din coltul lor spuneau cat dor se adunase in acele suflete. Mirosul fiecaruia dintre ei, era ca un parfum care iti aminteste de cineva, de o traire si pe care nu-l uiti niciodata. Bratele se indreptara spre gatul barbatului, iar buzele roze, fierbinti de emotie se lipira de buzele barbatului… Clipa in care sufletul neintreg pana la acel moment isi gasise intregirea…sufletul pereche…

    Apreciază

  6. Avatarul lui melami

    Cu P.A.-urile astea nu mă simt chiar în elementul meu. Sunt vorbăreaţă, ce mai! Ele cer o sinteză, o concentrare deosebită. Şi un simţ al poeziei pe care nu cred că-l am. Cine ştie? Poate oi încerca şi eu… 🙂

    Apreciază

  7. Avatarul lui CalinH

    @melami: io zic că nimeni n-a avut de pătimit din cauza unei încercări 😉

    Apreciază

  8. Avatarul lui Laura Driha

    Calin dar n-ai zis sa ne incadram in 500 de caractere? „Suflete pereche” are mult mai multe! Eu am numarat 850…

    Apreciază

  9. Avatarul lui Laura Driha
  10. Avatarul lui CalinH

    @Laura Driha: Ba da, aceasta e o cerinta minimală. Însă nu vreau să descurajez pe nimeni. Multi scriu ceva mai multe semne la început, apoi îsi dau seama singuri, rescriu, mai taie, iar în final ajung la cele 500 de semne.

    Apreciază

  11. Avatarul lui LeeDee P.

    Ura! Isi revin participantii! Sper sa-si revina si juratii… 😉

    Apreciază

  12. Avatarul lui CalinH

    @LeeDee P.: Nu-i vorba de reveneală. Recunsoc, ritmul e infernal!

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un comentariu