Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Mulţumesc pentru urări. Voi mulţumi şi personal, acum, că mă întorc la netul de zi cu zi. Vă arăt acum un desen făcut de fiul meu şi sper să fie un 2010 reuşit. Cu cel puţin 2010 de postări meseriaşe* (asta înseamnă vreo şase într-o zi, ceea ce e decent)!
P.S. Salut şi fluturaşii!
*Chiar, ar trebui inventat un concurs pentru asta! Ca să cinstim cumva ideea lui Arthur C. Clarke.
duoă cum închizi uşa te recunosc
îţi ştiu pasul de cum intri pe străduţa din faţa blocului
aş putea spune că te aud vorbind când bei apă
zâmbetul tău face parte din mine aşa cum vorbele tale
ştiu că fiecare copilărie a mea o luai în serios
şi joaca de-a teatrul de păpuşi căpăta o altă însemnătate
ţi-aş putea mângâia părul atât de aproape îmi eşti
ţi-aş putea răspunde la orice întrebare
aş putea să tac lângă tine ore întregi atât de aproape îmi eşti
NOTĂ. Prima oară i-am citit această poezie mamei mele. Era în anul 1985. În anul 1989 am publicat-o în revista studenţească ING, revistă despre care, e clar, va trebui să vă povestesc. Răgaz să fie!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 