Nu doar eu am caiete vechi*. Am descoperit că şi fiu-meu are cel puţin unul. E cam de pe vremea când avea 5-6 ani. Am scanat câteva. Le-am descărcat pe blogul lui. Unul l-am ales pentru al meu.
* Oare asta înseamnă că mă maturizez, ca să zic asa?
Creioane colorate
29 comentarii to “Creioane colorate”
-
@sssfinxxx: Eu am mai păstrat, mai precis mama are niste cutii în care tot găsesc ceea ce mie mi se pare a fi câteo comoară.
ApreciazăApreciază
-
asa e cand nu te muti pastrezi mai mult.
chiar e o comoara mai ales daca poti sa te bucuri de eaApreciazăApreciază
-
@sssfinxxx: da, asta e clar. Acum, teama mea e că va crăpa cândva serverul care găzduieste acest blog, de exemplu.
ApreciazăApreciază
-
adevarul e ca nu multi rezista amintirilor. fie si ele placute. asa ca blogul sa se antreneze 😀
ApreciazăApreciază
-
e ciudat totusi ca in loc sa ne facem amintiri cautam sa le strangem pe cele pe care le avem deja…
Cand am pornit blogul m-am gandit sa ramana ceva din mine cand n-oi mai fi, am si scris pe „frontispiciu”, nu neaparat ce am facut sau pe unde am fost ci cum am fost…sa stie si urmasii urmasilor…tocmai imi luasem rezultatele la analize!:D
ApreciazăApreciază
-
@LePetitPrince: eu imi transform amintirile incat sa le am cu mine mereu intr-un fel sau altul. cat priveste blogul.. la amintiri despre pictura de exemplu… am inceput cu amintiri de cand eram mic… dar peste vreo 2-3 saptamani o sa adaug mereu lucrari noi. pentru ca peste un an.. tot ce am postat vor fi amintiri de exemplu. si asta ca sa zic doar de pictura 🙂
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
@LeP: Eu cred că nu trebuie să lucrăm la prezent cu gândul că va deveni amintire.
ApreciazăApreciază
-
-
-
Si eu stiu ca mai am acasa, la parinti, cateva caiete incepute, pe post de jurmal. Dar imi este teama sa le citesc,daca o sa-mi para rau pentru ce sunt acum si credeam ca o sa fiu atunci?
ApreciazăApreciază
-
@Teodora: Dacă s-ar întâmpla asta, e bine să se întâmple cât mai repede, ca să ai timp să repari.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 