Când era mic, maică-sa i-a observat fruntea îngustă. Dar ce zic eu îngustă, n-avea frunte deloc, îi crescuseră sprâncenele fix în creştetul capului. Apoi, băieţelul a crescut şi a devenit bărbat (în urma unei întâmplări bizare despre care poate vom mai vorbi).
Într-o zi, pe când stătea chinuit pe vine după ce mâncase mormoloci, l-a atacat un berbec (probabil gelos). Atunci l-au văzut viu pentru ultima oară, dar şi-au adus mereu aminte de el, cum stătea pe vine, cu sprâncenele fluturând în vânt.
Prostul satului
12 comentarii to “Prostul satului”
-
-
galeria cu oameni, nu-i asa? e si asta un specimen… neaparat fara frunte, cu sprancene multe si demn de gelozia unui berbec…stiam si eu un banc cu un cioban…dar fiindca-i luni si ma asteapta o saptamana de vis (urat)…las bancurile
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
-
-
Păi e chiar tristă problema. Dacă nu ar fi izul umoristic aş vărsa mai mult de o lacrimă.
ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 