Prostul satului

  
Când era mic, maică-sa i-a observat fruntea îngustă. Dar ce zic eu îngustă, n-avea frunte deloc, îi crescuseră sprâncenele fix în creştetul capului. Apoi, băieţelul a crescut şi a devenit bărbat (în urma unei întâmplări bizare despre care poate vom mai vorbi). 
Într-o zi, pe când stătea chinuit pe vine după ce mâncase mormoloci, l-a atacat un berbec (probabil gelos). Atunci l-au văzut viu pentru ultima oară, dar şi-au adus mereu aminte de el, cum stătea pe vine, cu sprâncenele fluturând în vânt.

12 comentarii to “Prostul satului”

  1. Avatarul lui danut chidon
  2. Avatarul lui LePetitPrince

    galeria cu oameni, nu-i asa? e si asta un specimen… neaparat fara frunte, cu sprancene multe si demn de gelozia unui berbec…stiam si eu un banc cu un cioban…dar fiindca-i luni si ma asteapta o saptamana de vis (urat)…las bancurile

    Apreciază

  3. Avatarul lui Vania

    Of, n-a mai apucat să voteze!…

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @danut chidon: sssssssssss zici?

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @LeP: Sper ca săptămâna să nu fie de vis urât, totusi.

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @Vania: Dar a avut urmasi…

    Apreciază

  7. Avatarul lui danut chidon

    …mi au cazut doi dinti din fata si am ramas putin ssisiiit

    Apreciază

  8. Avatarul lui Marius Ola

    Probabil că sprâncenele sau vântul l-au pus să mănânce mormoloci…:)

    Apreciază

  9. Avatarul lui I.B.

    Păi e chiar tristă problema. Dacă nu ar fi izul umoristic aş vărsa mai mult de o lacrimă.

    Apreciază

  10. Avatarul lui CalinH

    @Marius Ola: Asa era pe vremea aia.

    Apreciază

  11. Avatarul lui CalinH

    @Ioan Bistriteanul: O lacrimă e suficientă.

    Apreciază

Răspunde-i lui LePetitPrince Anulează răspunsul