Călăreţul dă pinteni murgului bălan. E tot mai chipeş, cu fiecare an. De călăreţ e vorba, de puştiul cel bălai pe care, când îl vede, domniţa strigă „vai!” Şi-şi coperă năsucul cu o năframă albă. Jupânul ei, boierul, îşi zdrăngăne o salbă, cătând prin colbul sur de dinspre miazăseară:
– E chipeş, nu zic, şi are mustăcioară. Dar nu ştiu care-i noima de i se zice Mare când el măsoară cel mult vreo trei picioare.
– Păi, ce să zic, mărite, răspunde jupâniţa şi repede roşeşte şi-i tremură cosiţa.
Ghiers despre mărimea Măriei sale
20 comentarii to “Ghiers despre mărimea Măriei sale”
-
-
-
daca ,,i se zice” , insemna ca mare ii e si faima…
domnitele astea barfitoare… si altruiste… :))ApreciazăApreciază
-
-
Vania
Ar fi fost culmea!Doar aveam o parere asa de buna despre domnia-ta…. 🙂Calin
Imi place dispozitia ta de dupa concediu…ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
-
-
-
era un tremur propagat, nu ? ii tresalta pieptu` si tremura salba care imprima la randu`i un tremur.. hmm.. da` pana unde se propaga tremuratu` asta ?;)) sau depinde de cate grade o fost cutremuru` initial ?!:)
ApreciazăApreciază
-
-
-
parca e un fragment desprins din viata lui Stefan cel mare si de sange varsatoriu..in tineretea lui…
ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 