Ieşise din scara blocului grăbit, ca de obicei. A auzit uşa închizându-se pe când se afla, deja, în parcare. Dimineaţa părea un vuiet răcoros, ceea ce, s-o recunoaştem, era bine.
I-a făcut plăcere când a văzut-o, cu formele ei rotunde, robustă şi suplă în acelaşi timp. Îi venea s-o sărute, dar nu era timp de dulcegării.
Intră cu un fel de respect la care nu putea renunţa, deşi o avea de o jumătate de an (şi-o dorise, însă, de mult mai multă vreme). Era bine, Doamne, ce bine era!
Bileţelul prins de ştergător l-a observat exact în clipa în care a pornit motorul.
Rutină
13 Responses to “Rutină”
-
Ha, ha… Ce de planuri, de vise, ce de dorinţe spulberate la minut… Un maestru al PA-urilor… Respect.
ApreciazăApreciază
-
-
personajul se cam grabeste… 🙂
indiferent de biletel, stiu ca respectul ramane acelasi :))ApreciazăApreciază
-
-
buuun, deci apar detalii noi…
ceasul nu era in poveste!si mi-ar fi placut sa stiu ea ce culoare are…
ApreciazăApreciază
-
-
Persoanele atente caută întâi bileţelul, formele pot fi oricând presupuse ori rememorate…
ApreciazăApreciază
-
-
Un politist nemernic… Dar si amenzile trebuiesc platite…
Nu e convenabil sa fiu ludik acum. Chiar daca e noapte tarziu…
ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 