Fetiţa de patru ani jumate şi băiatul de aproape opt ani îl cheamă pe tati la bălăceală în piscină. E o după-amiază frumoasă. Copiii au un plan.
– Tati, ne duci până în capătul celălalt al piscinei?
– Dar acolo e apa foarte mare.
– Nu-i nimic, avem colac. Eu cu Fred, ea cu Scooby.
– Dar eu n-am. Va trebui să înot în jurul vostru, să am grijă de voi. Dacă se sparg, deodată, şi Scooby şi Fred, ce-o să facem? Pe cine să salvez?, îi pune tati la încercare.
– Pe mine!, spune repede fetiţa.
– Pe ea, zice băieţelul.
– De ce? Cum te-ai gândit?, îl întreabă tati.
– Eu am trăit mai mult, spune el, simplu, iar lui tati i se stropesc ochii cu apă.
Corfu. Scooby sau Fred?
21 Responses to “Corfu. Scooby sau Fred?”
-
-
-
@gabi: Până la urmă, i-am dus, fireşte.
PS Să spui povestea cu delfinul! Acum îmi trebuie poveşti.ApreciazăApreciază
-
Povestea delfinului :
A fost odata ca niciodata un om care iubea foarte mult delfinii si a plecat sa-i vada si sa-i cunoasca intr-un mare lac din Cuba unde era organizat un frumos delfinariu. Intr-o zi a intrat sa inoate pe langa delfini si in acelasi timp in apa se mai aflau doi copii si mama lor. Delfinii s-au acomodat repede cu oamenii si au inotat pe langa ei, lasandu-se tinuti de aripioare sau impingandu-i cu boticul in talpi pentru a le sustine inotul… Mai tot timpul delfinii n-au slabit copiii din ochi, oricat de curios vi s-ar parea acest lucru. Cei doi, frate si sora au balacit apa cam tare in timp ce le venea randul la „impins” cu delfinii. Omul de care va vorbeam si mama copiilor s-au trezit la un moment dat fara delfini in mijlocul lacului…fiindca delfinii au „fugit” direct la copii, culmea ca sa-i protejeze. Au intrebat apoi pe ingrijitor daca delfinii sunt antrenati sa dea atentie mai mare copiilor iar raspunsul a fost „NU” – ei au acest instinct aproape innascut. Delfinii au abandonat oamenii mari in mijlocul lacului pentru ca nu-i simteau in pericol si au stat in preajma copiilor fiindca balaceala lor aducea a persoana gata sa se inece si care are nevoie de ajutor.Culmea e ca dupa ce s-au trezit fara delfini si inainte sa inceapa sa inoate spre mal, delfinii au reaparut pe linga cei mari, intorcandu-se pe o parte ca sa le arate ca pot sa ajute cu aripioarele lor si sa ii care spre mal 🙂
Desi au mirosit apoi ca niste pesti de apa sarata, nu le-a parut rau pentru frumoasa experienta traita langa delfini si au simtit ca nici un film nu poate reda adevarata gingasie si inteligenta de care dau dovata aceste vietati…
Din pacate unii oameni ucid delfinii cu aceeasi inconstienta cu care ucid caii, cainii, sau chiar pe semenii lor din motive care mai de care mai primitive. Am auzit ca un pescar vana delfini „rataciti” pana in ziua in care sotia i-a fost atacata de rechini si salvata de delfini.
Trebuie sa stiti ca mai nou, delfinii sunt folositi pentru a facilita nasterea „puilor de om” in apa, sau insotitori pentru inotatorii orbi… Si poate ca in viitor, omul va avea nevoie de un prieten de nadejde ca delfinul, pe o planeta Ocean in care toti vor poseda branhii.Sper ca v-a placut 😉
ApreciazăApreciază
-
@gabi: Multumesc frumos pentru poveste. Eu am fost foarte trist când a murit Mark, ultimul delfin de la delfinariul din Constanta.
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 