adică iarba foșnea
păsările nu-si tălmăciseră gândul
gândul lor
parcă sturzul canarul flamingo
câte unul într-un târziu
scăpam cuvintele în râu
NOTĂ. Am publicat această poezie în anul 1987. Pe blog se află si un facsimil îngălbenit de vreme. Eu rămân verde 😉





