Dacă ar fi să judec după vizitele pe blog, numărul lor a scăzut constant în ultimele zile, de când vă arăt fotografii de pe Olimp. As putea să trag o concluzie pornind de aici. Una simplă.
Dar mă încăpătânez să mai postez cel putin două serii de fotografii de pe Muntele Olimp. Si dacă sunt doar zece oameni care le vor privi cu plăcere, tot o voi face. Na! 😉
Am ales acum câteva fotografii cu refugii. Este vorba despre Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720 m), respectiv Refugiul C, “Christos Kakkalos” (2650m).
Din Platoul Muzelor poti alege către care să mergi. De la răscruce, se poate ajunge cam în acelasi timp la fiecare (aproximativ 20 de minute). Refugiul C e mai mic.
În ceea ce ne priveste, alegerea o făcusem de jos. Dar în seara cetos-noroasă în care am ajuns în zonă, refugiul ne-a ales pe noi. „Giosos” a fost primul a cărui lumină am văzut-o.
Prima fotografie de mai jos a fost făcută la 6.30 dimineata, la plecarea de la refugiul Giosos. În zare, se vede Refugiul C. În plan ceva mai apropiat, Oc, Adi, Tibi, Dan F.
Fotografie făcută de sub Mykitas. În stânga e Refugiul Giosos, în dreapta, refugiul C. Între ele, vârful Toumba (2.785m)
Refugiul SEO “Giosos Apostolidis” (2720 m), care se află într-o sa, între vârfurile Profitis Ilias si Toumba. Numele dintre ghilimele este al unui alpinist care a murit undeva sub Mytikas, pe vreme cu zăpadă. De altfel, refugiul se deschide abia la jumătatea lunii iunie. În timpul iernii olimpice, accesul e mai periculos. Refugiul este administrat de Clubul Elen de Alpinism. Are 80 de paturi „oficiale” (eu crezusem că 100) si încă peste 20 „neoficiale”. Noi le-am prins pe cele din urmă, am dormit în sala de mese.
N-am vizitat refugiul C, dar am citit aici că „îngrijitorul refugiului, Michalis Styllas, îi ajuta pe cataratori veniti in vizita cu descrieri detaliate, topo, sfaturi si chiar asistenta de urgenta daca este cazul”.
În această fotografie se vede cum e cocotat refugiul C. Mi se pare impresionant ce au făcut acei oameni
Refugiul Giosos, fotografiat cân încă nu s-a ridicat bine soarele. A fost „acasa” noastră.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 