Am găsit aici mai multe fotografii cu Eyjafjallajokull. V-am arătat una.
21/04/2010
Eyjafjallajokull. 19 pinguri nevalide
20/04/2010
Tipa din Gibraltar si, nu în ultimul rând, „suedeza” lui Paul
Paul Gabor scotoceste prin blogosferă si prezintă personaje vii. Scotoceala lui e mai mult decât meritorie; e un efort pe care îl face, se simte de la o postă, cu mare plăcere. Iar rezultatul e extraodinar. Ti-e dat tie, cititorul, să descoperi lumi.
Două exemple:
– Dana Nedelea, românca din Gibraltar („Aventura ei se desfasoara in Gibraltar, un minuscul teritoriu in Peninsula Iberica aflat sub tutela Marii Britanii. In Gibraltar exista guvern propriu, ministri si “hartogari” ca peste tot in lume, sunt aprox. 30 de mii de locuitori si peste 100 de formatii de rock.”, asa o introduce Paul)
– Lialia, roscata din Militari care a făcut furori în Suedia
20/04/2010
Drogurile de pe panou
Fotografie făcută din maşină, la intersecţia Petricani – Bd. Tei (sau aşa ceva), lângă benzinăria Lukoil. Îmi place concentraţia de elemente din acest cadru, în care, aparent, doar mărul „drogat” e viu. Încă.
Am observat un lucru: copiii observă panourile publicitare chiar mai bine decât adulţii. În urmă cu câţiva ani mi se părea un ultracatolicism să interzici reclamele la ţigări (sunt împotriva fumatului). Acum sunt mai înţelept şi ştiu că micuţii înregistrează tot.
De aceea, am ajuns să salut panourile antidrog. Iniţial, mi s-au părut idioate. Dar mesajul e simplu, uşor de înţeles şi, sper, de efect (atât cât se poate). Cel puţin copiii despre care ştiu eu (ai mei, ai colegilor) ştiu că drogurile sunt un lucru rău. Poate pentru că le povestim noi, poate pentru că se uită la filme (cu acordul părinţilor!), poate şi datorită unor astfel de panouri.
P.S. Eu încă nu mi-am dat seama dacă blogul spunenudrogurilor ajută la ceva sau nu.
19/04/2010
O recenzie cam bună
Am primit un ziar din Timisoara, Renasterea bănăteană, care contine o cronică de carte, unde Laurentiu Nistorescu (nu-l cunosc) scrie despre cartea mea.
19/04/2010
Horoscop
Ştiu oameni care iau asta în serios. Adică, aparent se amuză. Fac miştouri. Dar tot trag cu coada ochiului la cele „serioase”, de pe net sau din broşuri. Aşa, şi? Aşa şi nimic. Cel puţin în cercul meu de cunoscuţi şi în cel al cunoscuţilor de rangul doi (cunoscuţi ai cunoscuţilor), nu se iau decizii în funcţie de ceea ce scrie la horoscop.
Eu am trei amintiri cu horoscopul. Prima e din vremea studenţiei. Se schimbaseră vremurile, era în primele luni ale anului 1990, scriam la revista ING (a Politehnicii), şi aveam de umplut rapid un colţ de pagină rămas gol. Am „tras” un horrorscop la mişto, că se purtau atunci horoscopuri prin toate publicaţiile.
Două zile mai târziu, eram în tramvaiul 34. Pusesem ochii (aşa, estetic) pe un pâlc de trei tipe foarte vesele. Ce zic eu vesele, râdeau în hohote! M-am apropiat. Din ce în ce mai mult. Şi am văzut că râdeau citind horrorscopul. M-am simţit cu conştiinţa datoriei împlinite. Am scris despre asta şi aici (şi mi-am luat-o!).
Despre a doua nu vreau să povestesc. Persoana căreia i-am editat o vreme horoscopul activează încă, e o somitate, cred, şi îmi spunea că ea chiar studiază înainte de a spune ce şi cum.
A treia întâmplare e legată de un puştan de 16 ani, care se apucase să scrie la un ziar local dintr-un oarecare oraş. La un moment dat, pe lângă alte nimicuri importante pe care le scria acolo (era foarte talentat), a trebuit, nu ştiu de ce, să scrie rubrica horoscop. A dat o notă personală subiectului şi a ţinut rubrica respectivă vreo 4-5 luni.
Finalul a urmat unei întâmplări anume: o mătuşă a vizitat-o pe mama puştiului spunându-i cât de încântată e de horoscopul din ziarul local, mult mai buna, incomparabil!, decât cele din ziarele de la Bucureşti. „Numai de-aia cumpăr ziarul ăsta, pentru horoscop. Mă nimereşte la fix. Nu fac nimic până nu citesc horoscopul”. Când a aflat una ca asta, puştanul a renunţat la această îndeletnicire. Nu poţi să te joci „din burtă” cu soarta semenilor.
Voi ce experienţe aveţi cu horoscopul?
17/04/2010
Pepsi cu narcise
Am observat că se plantează flori de primăvară în mai multe locuri din oraş. Am văzut narcise galbene şi lalele minunate, de toate culorile. Ca tot românul, mă întreb cât vor rezista nerupte. Eu cred că sunt mai multe decât ar putea ei să rupă.
Narcise şi panseluţe fotografiate joi în apropiere de Doamna Ghica
Grup de narcise privind la o sticlă goală de pepsi
16/04/2010
Un copac cu flori
Am tot asteptat lumina perfectă, dar n-a venit. Asa că am fotografiat într-o lumină imperfectă. Măcar florile sunt încă perfecte.
Am făcut fotografia azi-dimineată, între blocuri, în zona Baba Novac. Dacă as fi lărgit mai mult cadrul, v-ati fi dat seama că dragii de copaci cu flori pot fi frumosi si în medii „ostile”. Dar fotografia ar fi fost strivită…
… Asa că am preferat să dau un pic cu zoomul
15/04/2010
Masina de joi
Si de ce să nu schimbi masinile, în fiecare zi, asa cum schimbi batistele* sau ciorapii?
* Mai foloseste cineva batiste „textile”?
14/04/2010
Proza arhiscurtă se întoarce
Teaser
Voi anunta vineri începerea unui nou concurs de proza arhiscurtă. Va fi ceva interesant si, fireste, nou. Stati pe aproape si dati sfară în tară! 😉
13/04/2010
Asa simte el, muzică
Fotografia am găsit-o în revista Felicia.
Azi dimineată m-am întâlnit la metrou cu Adi Dobre. Mereu povestesc cu plăcere cu el. De astă toamnă, îmi spune, nu s-a mai uitat la Stiri. Un om întelept.
Totusi, în urmă cu câteva zile, s-a nimerit la o terasă unde plasma era fixată pe Pro TV. „Parcă era altă lume. Crime, accidente tragice, parcă toti românii doar asta au în minte, să-si dea în cap”, mi-a zis. Apoi mi-a spus că se bucură că stirile TV au ajuns doar niste tâmpenii fără de care se poate trăi. Si încă bine. Că vede oameni normali la metrou, că vin pe blogul lui (unul cu o scriitură aleasă) zeci de copii de 20 de ani din Ploiesti care gândesc normal. M-a bucurat injectia de normalitate din discutia cu Adi Dobre.
Câteva minute mai târziu am descoperit o altă insulă de normalitate: interviul cu Matei Bucur Mihăescu.
„Asa simt eu: muzică”, a răspuns pustiul la o întrebare a lui Dan.
Ca de obicei, povestea personajului ales de Dan se scrie sub ochii nostri. La interviu poate participa oricine vizitează Ziarul de la ora 5; cu totii sunt chemati să pună întrebări. Vă chem si eu să intrati într-o lume deosebită. O lume asa cum trebuie să fie.
13/04/2010
A fi sau a nu fi cu dividi
A ajuns şi Dilema Veche să vândă revista ca anexă a unor dvd-uri… Vestea e proastă numai pe jumătate.
Hai să privim, totuşi, şi jumătatea plină a paharului: e un prilej de a aduna colecţia Charlie Chaplin, ceea ce e ok.
Ar fi trist însă ca doar aşa să se salveze Dilema, unul dintre cele mai bune săptămânale care apar în România (nu cred să existe vreun alt loc cu aşa o concentraţie mare de semnături grele pe pagină).
06/04/2010
(Su)pozitii sexuale legendare
Nu stiu ce m-a apucat, dar am aruncat un ochi pe la statisticile blogului, să văd cine si ce caută la acest blog. Am aflat astfel că cineva, nu stiu cine, a dat căutare pe google fix asa: pozitii sexuale legendare. Mă rog, treaba lui/ei.
Dar a devenit, iată, si treaba mea, întrucât pe pagina a zecea (da, a căutat bine, a scotocit!) apare o referire la o postare nevinovată de pe blogul meu. Cu alte cuvinte, unde dai si unde crapă.
P.S. Postarea originală cred că a avut parte de ceva succes, din moment ce e pe locul 1 la căutările google pentru sintagma despre care am vorbit. Mie genul ăla de umor nu-mi place. Na, am si eu defecte!
06/04/2010
Si de pe trotuar se ridică, nu-i asa?
Am fotografiat operatiunea de ridicare a unei masini parcata pe trotuar, pe Bd Dacia, peste drum de Muzeul Literaturii Române. S-a întâmplat într-o zi de vineri, cu o zi înaintea lansării cărtii mele. Apropo, cartea se găseste deocamdată doar la librăria MLR, fiind disponibilă si prin comenzi online (că m-a întrebat cineva).
Poate de vină e faptul că totul s-a întâmplat la nr. 13. Vania stie ce spun.
03/04/2010
La piaţă
Am făcut un drum la piata Râmnicu Sărat. A fost o jumătate de oră reconfortantă si foarte bio. Am fotografiat cu telefonul.
Am găsit ceapă la fel de frumoasă si cu 1 leu
Erau munti de ridichi. Cam cu 1 leu – 1,5 lei. Sper, gustoase! Verdeata mi s-a părut scumpă. A trebuit să caut ca să găsesc cu 1 leu legătura de pătrunjel (am luat cu 1,5 lei). Pentru leustean cereau si 3 lei. Tarhon n-am găsit, de niciun fel
O multime de flori, îmbătătoare, proaspete. Un buchetel de narcise galbene (mie nu-mi plac, pentru mine narcisele sunt albe si atât!) era cam 1-2 lei
Coltul cu flori era, cred, cel mai animat. Narcisele albe erau 50 de bani firul.
02/04/2010
Pentru voi
Pentru voi am făcut totul, spune bărbatul. Are cravata descheiată. Din buzunar iese o sticluţă plată, metalică.
Pentru voi…, îngaimă secretara, cu ochii la tablouaşul de pe birou din care zâmbesc doi copii. Îşi netezeşte fusta, dă cu ruj. Dincolo, dl. director încheie cămaşa, apoi răspunde la telefon.
Pentru voi lucrez zi şi noapte, stimaţi compatrioţi, spune preşedintele în oglindă, apoi repetă, să fie mai convingător.
Pentru tine, scrie pe tricoul fotbalistului. E un prim plan reuşit. Apoi zece bărbaţi sar peste el, fac o grămadă caraghioasă.
Pentru tine, iubito, m-am căţărat aici şi nu ştiu dacă o să mai cobor teafăr.
În realitate, e multă ipocrizie în fiecare.
Probabil că doar unul a făcut-o pentru ceilalţi. El.
27/03/2010
Când dl. Lică sunt chiar eu
Mai sunt câteva ore. Vreo patru. Dl. Lică se bărbiereşte atent. Aruncă after shave pe obraji. Cunoaşteţi ritualul. Nu ştiu cum, dar deja îşi leagă şireturile la pantofi. Apoi îşi leagă cravata. E aceeaşi cravată roz folosită data trecută. Superstiţie? Sau n-a găsit alta potrivită. Niciodată nu vom afla, pentru că domnului Lică nu-i place să vorbească despre asta. Cravata e un subiect tabu. Nu mă întrebaţi de ce, nu ştiu nici eu. Ideea asta mi-a venit abia acum şi n-am apucat să mă gândsc la ea. Trec la alta: dl. Lică împachetează frumos o călimară, verifică stiloul, îşi mai aranjează o şuviţă rebelă (sic) şi iese din casă.
Ziarul de dimineaţă rămâne pe canapea, deschis la pagina 17. Un articolaş e încercuit cu markerul.
Vă aştept la Uniunea Scriitorilor, Bucureşti, Calrea Victoriei 115. În principiu, de la orele 13.00. Dar eu voi fi acolo şi mai devreme şi mai târziu.
P.S. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi anunţat evenimentul şi, anticipat, tuturor celor care vor veni la Oglinzi.
23/03/2010
Ping-pong (1)
– Miau.
– Ai grijă ce vorbesti la telefon.
– E doar un intermezzo.
– E doar o neasemuită miroznă.
– La un pas de sperantă.
– E un exercitiu de imaginatie.
– O metamrofoză.
– O burtică simpatică.
– O curătire.
– O umbră grăbită.
– Niste sfaturi.
– O dâră lăsată în urmă.
– Un ping-pong.
23/03/2010
Telecomanda personală
Iscat de mine însumi, vă propun un mic experiment. E simplu. Vă întreb ce programe TV aveti pe primele nouă butoane ale telecomenzii.
La mine e asa:
1. TVR1
2. Realitatea TV
3. Antena 3
4. Pro TV
5. Antena 1
6. HBO
7. Pro Cinema
8. TV 1000
9. GSP TV
Când voi avea timp, voi trece pe pozitia 9 Viasat History. Pur si simplu îmi plac enorm documentarele de acolo!
22/03/2010
Hai să ne punem împreună miere în ceai!
Singurul lucru pe care vreau să îl adaug este că vă astept cu drag.
În program, în afară de maldărul de cărti ce se vor vinde ca pâinea caldă (fireste!), vor fi câteva discursuri interesante, ale unor oameni care stiu ce spun, plus momentul care îmi plăcea de nu mai puteam când eram ceva mai copil: spune-i lu’ tanti o poezie! Cu alte cuvinte, cine vine primeste bonus momente de fâstâceală cu mine 😉
UPDATE.
Da, m-as bucura dacă ati populariza cumva vestea. As vrea să afle toti cei care ar putea fi interesati. Adică, mi-ar face plăcere. Dan mi-a luat-o deja înainte. Multumesc.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
