Posts tagged ‘Zi de Zi’

19/08/2010

Buna draga mea!, zise Mamita Abdiwahid

Buna draga mea!
i sînt dor de Mamita-am vazut pe profilul tau si sa devina interesate i se va dori să ştie mai multe despre tine ma puteti contacta la (mamita_abdiwahid@yahoo.in), vă rugăm să nu răspundeţi la mine în site-ul ca eu nu va avea timp pentru a vă răspunde acolo,
doar sa-mi scrieti la meu poştă privare de la rubrica a fost (mamita_abdiwahid@yahoo.in), astfel încât i se va trimite poza mea pentru a vă aşteaptă pentru a citi mail acum
mulţumiri de la mamita

NOTĂ. Ăsta e un spam care m-a amuzat. E cool rău google tranlsate-ul, nu-i asa?

17/08/2010

Strumfita în rochie de mireasă

Nu stiu de ce o postare de pe un blog poate să înduioseze. Trei-patru vorbe scrise de cineva cu care nu te-ai întâlnit niciodată si, probabil, nici n-o să te întâlnesti, pot să-ti facă ziua (sau măcar minutul) altfel. Cert e că, pe mine vestea că autoarea Dianei se mărită m-a înduiosat. Îi urez casă de piatră si să fie fericită si o povătuiesc să se bucure de clipă si să nu-si piardă vremea cu detalii organizatorice.

UPDATE. Laura Driha mă trage de urechi, si merit asta, că n-am zis nimic atunci când a anuntat ea că se va mărita. Pur si simplu, mi-a scăpat. Mea culpa! Citind azi anuntul, mi-au dat lacrimile. Nu-s nici pe departe un tip plângăcios, dar m-a emotionat cum a descris momentul:

Cerere în căsătorie
Pe plajă, în mijlocul zilei. Fără masă pompoasă. Şi fără să mă înec cu inelul din prăjitură. Aveam noi o cărţulie, i-o dădusem eu cadou de ziua lui. Citeam din ea de zilele noastre Şi mi-a zis că vrea să citim. Şi imi zice: „Dar pentru poezia asta trebuie să mă aşez.” Şi se pune în genunchi. În ambii genunchi. În faţa mea… Am crezut că mor. Mi s-au înmuiat picioarele… Nu mă puteam gândi decât la faptul că azi am venit în balerini în loc de tocuri şi cum naiba mi-o sta părul la vântişorul de pe plajă. Şi am zis DA.

Asa-i că e un PA extraordinar?

16/08/2010

De ce s-au născut?

Poate cea mai teribilă ştire e cea despre tragedia de la Maternitatea Giuleşti. E şocant!
Nu ştiu cauza, dar totul are legătură, cu siguranţă, cu starea precară a spitalelor din România, cu sistemul sanitar deplorabil. Ştiţi, cu toţii, că e aşa. Altceva vreau să spun. Ştiu că nu e treaba mea să înţeleg Planul, dar nu ştiu pentru ce s-au născut puii ăia de om… Nu vreau să mă gândesc nici la ceea ce e în sufletul părinţilor, care se vor fi bucurat că, iată, sunt părinţi.
Şi încă ceva care mă cutremură: oare care e şansa ca identificarea nou-născuţilor să fie sigură 100%?

16/08/2010

Ploaie de dimineaţă

Azi dimineaţă m-a trezit ceva ca o ploaie. Ce bine că plouă, mi-am zis, şi mi-am înfundat mai bine capul în pernă. Dar ploaia era prea zgomotoasă şi fereastra prea deschisă. Şi ce ploaie cu soare! Da, soarele se strecurase deja printre blocuri (nu mă întrebaţi cum).
Era 7.45 şi nu mi-a luat, totuşi, prea mult până să-mi dau seama că, în realitate, erau doi muncitori de la spaţii verzi care „plouau”. Oamenii se găsiseră, la ora aia, să tundă iarba din faţa blocului (stau la bloc) cu cele mai zgomotoase maşini din lume.

Acum e ora 8.15, s-a făcut deja cald şi, fireşte, linişte. Muncitorii de la spaţii verzi s-au topit.

Etichete: , ,
16/08/2010

„Dreptate” prin nedreptate. Cazul CFR Cluj

Arbitrajul lui Crăciunescu jr. în meciul CFR – Astra (Digisport) a fost penibil.
A dat cartonaş galben pentru simulare unui jucător care a fost scos de pe teren, accidentat, după faza în care „a simulat”. N-a acordat penalty pentru CFR, deşi faultul s-a văzut de la Bucureşti.
Tot la Bucureşti aud în jurul meu că „se face dreptate”. Vezi, Doamne, CFR a câştigat campionatul cu ajutorul arbitrilor, aşa că „e foarte bine că, acum, echipa e furată de arbitri”. Oameni care, altfel, par zdraveni la cap sunt gata să îmbrăţişeze ideea dreptăţii făcute prin nedreptate.
Atenţie, însă: joaca de-a principiile e dăunătoare, fie că e vorba despre politică, familie sau fotbal!

NOTĂ. Asta e tableta TV de azi.

02/08/2010

Nu încercati asa ceva acasa

Mă refer la a parcurge, in tara, 3.500 de kilometri cu masina, in aproape trei saptamani. Nu că n-ai ce vedea. Ai. Dar dacă vrei să faci vreo economie, trebuie să te gandesti că, la un asemenea traseu, se pune la socoteala si cheltuiala cu benzina. Atentie si la pretul sucurilor cumparate de la benzinarii!

Aceste randuri sunt doar un pretext ca sa va spun ca m-am întors. Am fix 376 de fotografii în aparat (tocmai le-am descarcat), cateva zeci de pagini scrise de mână si poftă.

Folosesc aici o fotografie făcută de prietenul meu Ciprian Iancu (atentie, e o fotografie făcută din masină! Acest gen va prinde aripi 😉 ). Înfătisează Dealul Uroiului, de lângă Simeria, probabil dealul meu preferat (în afară de cel de la Horezu, despre care am scris si o poezie 😉 ).

07/07/2010

Schweinsteiger driblează caracatiţa

Reproduc mai jos tabletaTV de azi.

Zilele de pauză de la Campionatul Mondial de Fotbal permit accesul în jurnalele de ştiri sportive a tot felul de informaţii neimportante, dar care dau o anumită culoare evenimentului. Ultima este ştirea despre caracatiţa Paul, această Mama Omida a nemţi lor, care a prezis că Germania nu va trece de Spania. O veste grea pentru suporterii „maşinii de ucis a lui Joachim Low”, care încep să crea dă că Schweinsteiger, Lahm, Klose&Co. n-au cum să-i învingă pe Casillas, Xavi şi David Villa, dacă aşa a zis nevertebrata. Din fericire, pe teren vor juca doar jucători cu două picioare, aşa că îi sfătuiesc pe pariori să-şi facă propriile calcule. Caracatiţei nu-i pasă.

01/07/2010

Dl Lică în Evz

Azi l-am dus pe dl. Lică la Evz. Nu mi-a spus dacă i-a plăcut sau nu. Avea un zâmbet misterios. Satisfactia de pe figura lui mi-am explicat-o, mai apoi, când am avut răgaz să analizez, prin aceea că nu doar l-am dus la Evz, ci l-am si însurat. Nu m-a întrebat nimic despre sotia lui de PA/Tabletă TV si nici eu nu i-am oferit amănunte. Rămâne să vedem cum evolulează lucrurile.
Iată despre ce e vorba:

Dl şi dna Lică
După aproape trei săptămâni de fotbal cu vuvuzele „şi nimic altceva”, dl Lică a lăsat deoparte telecomanda. „Uita-te la ce vrei tu”, i-a spus soţiei, care, nevenindu-i să creadă, a apăsat pe butonul nr. 9 la o oră la care, de obicei, erau meciuri. La început, dl Lică a stat cuminte pe canapea, lângă soţie. „Ce sirop!”, şi-a zis în gând, văzându-l pe Hugh Grant în „Englezul care a urcat o colină, dar a coborât un munte”. Lui i-ar fi plăcut puţină acţiune în careu. Asta se întâmpla ieri. Azi, poate scapă cu Seinfeld şi The Kingdom (cu Jamie Foxx), ceea ce e OK. Iar mâine, wow!, e Brazilia – Olanda!

NOTĂ. Aici e Tableta TV, care a trebuit să fie un picut mai mare.

29/06/2010

Trei chile de brazile

Există adunături, circari, echipe de fotbal si formatii de artisti. Brazilia face parte din ultima categorie. Nu stiu ce le pun ăia în aer, dar le pun ceva. De când lumea, parcă, Brazilia scoate pe bandă rulantă tone de fotbalisti de prima mână. Artisti. Nu stiu dacă Brazilia va câstiga acest Campionat Mondial. Au fost si altele în care a încântat dar n-a triumfat. Parcă nici nu mai contează. Pur si simplu, e o bucurie să vezi un meci de fotbal al Braziliei. Primul Campionat Mondial de fotbal la care Brazilia nu va participa nu va mai fi deloc.

Pentru istorie, arăt aici pagina de pe fifa.com dedicată meciului Brazilia – Chile 3-0. Ceea ce mă farmecă e faptul că acesti meseriasi reusesc să dea trei boabe fără să dea impresia că se strofoacă prea tare pentru asta.

28/06/2010

Hattrick la halbă

Că tot e în plină desfăsurare Campionatul Mondial de fotbal: am avut o supriză zilele trecute la un pub, S.A.L.T., din centrul vechi (localul e OK, recomand!). Supriza v-o arăt mai jos; mi-a amintit de un stabiliment asemănător pe care l-am „frecventat” în Viena).

Am fotografiat cu telefonul (că doar n-am avut aparatul de fotografiat la mine!). Dacă mă întrebati, cred că aici, în S.A.L.T., e mai cool decât acolo, la Viena. Dar e si cu doi ani mai târziu. Prietenii stiu de ce .

27/06/2010

Cele două uşi care contează

În urmă cu o săptămână am experimentat ceva de care nu te poti feri. Timp de două nopti am avut timp să cuget, într-o atmosferă propice filosofărilor despre viată si moarte. Timp de două zile am avut suficient de alergat pentru a rezolva probleme la care nu mă gândisem niciodată.

Imaginea de mai jos nu reflectă cea mai teribilă parte a experientei despre care v-am spus, dar e singura imagine pe care v-o pot arăta; n-am stat să fotografiez, decât pentru memoria-mi. Totusi, simplitatea răspunsului celor două usi mi se pare genială.

Fotografia a fost făcută cu telefonul mobil, în timp ce asteptam să deschid una dintre cele două usi. De data asta, a fost usa din partea dreaptă…

PS Click pe foto ca să se mărească

27/06/2010

Cuba de la metrou

Am mai văzut reclame d-astea la metrou Victoriei. Cea mai faină a fost la Milka, dar n-am fotografiat-o. Acum o am pe asta. Pare bună. Sunt curios însă cât de eficientă se va dovedi.

Era duminică, spre prânz, asa că am asteptat un pic până au apărut si niste oameni în cadru.

23/06/2010

Sub ape SRL

Acum ne mirăm, cu totii, că plouă. Dar a plouat mereu. Inundatiile din 1970 au fost, e drept, mai mari decât cele din ultimii ani, dar eu fost mai „exceptionale”. Un bilant al inundatiilor din ultimii 50 de ani, aici. Chestia e că, acum, e mult mai mult vina prostiei românesti si a hotiei de aceeasi sorginte. Desfrisările duc la tragedii la poalele muntilor si ale dealurilor, iar canalizarea proastă la inundarea oraselor după fiecare ploaie mai sănătoasă.
Fotografiile de mai jos nu le-am făcut eu.

Sunt tot mai dese imaginile cu apa tâsnind din pământ. Adică din canale. Fotografie făcută în Deva, de Remus Suciu

Aici e o fotografie făcută de Adi Pîclisan în judetul Timis, în urmă cu trei sau patru ani

Drum distrus în judetul Alba. Pădurea nu se vede prea bine. Poate fiindcă nici nu prea e. Foto: Mihaela Moraru

22/06/2010

Franta, această Coree de Nord a fotbalului european

Nu prea sunt multe de adăugat în minutul 6 al reprizei a doua a meciului Africa de Sud – Franta. Cocoseii galici sunt groggy, la fel ca ieri, nord-coreenii. Dar, mai degrabă, joacă fără să vrea să câstige. Disensiunile din lot, ca să folosesc un eufemism, au fost mai profunde decât se credea. Adineauri, sud-africanii au tras în bară după o fază miunată, înc are apărătorii centrali ai Frantei au fost jaloane. Phii!

17/06/2010

Gândurile românesti ale lui Alvaro Pereira

Ăsta e fotbalist, le spunea Ioan Andone, admirativ, unor cunoscuti după primul antrenament la care l-a avut la dispozitie pe uruguayanul adus la CFR Cluj.

Curând, alcătuia echipa CFR-ului care câstiga campionatul pornind de la Pereira, fundasul stânga cu buza de jos lăsată, cu alergare elegantă si sut năprasnic. Era vremea în care priveam încântat meciurile CFR-ului si incursiunile uruguayanului.

Apoi, Paszkany a făcut o mare afacere, vânzându-l pe Pereira la FC Porto… Ca simplu microbist, mi-a părut rău că nu-l voi mai vedea des si bine pentru că meseriasul intra în lumea bună. A fost, probabil, cel mai bun fotbalist străin care a jucat vreodată pentru o echipă din România.

M-am bucurat să-l văd titluar la Campionatul Mondial din Africa de Sud, iar aseară m-am bucurat cu atât mai mult când le-a dat gol gazdelor.

Am găsit în click.ro un interviu (în limba română!) cu Pereira, din care citez: „… Urmăresc pe internet ce se întâmplă în România. Datorez mult campionatului vostru. Clujul m-a făcut mare, ca să zic aşa. Dacă nu jucam cu CFR în Liga Campionilor nu ajungeam la Porto şi probabil nu eram titular nici în echipa naţională. Le sunt recunoscător celor de acolo, patronului, preşedintelui, tuturor. Transmite-le salutări din partea mea. Au fost oameni cu mine.”

Si o descriere la cald a vuvuzelelor: „Parcă joci într-o sală cu toate uşile închise în care cântă un aparat de radio care nu-şi găseşte postul.”

16/06/2010

Pele sau Maradona? Deci, Ozil

O impresie generală după prima serie de meciuri din grupele CM din Africa de sud: nici prea-prea, nici foarte-foarte. Mizez, în continuare pe o finală Germania-Italia, câstigată de cei din urmă.
De ce? Germania pare să aibă cea mai robustă echipă si pare să joace cel mai frumos fotbal. Iar Italia este în grafic: a început foarte prost, dar a reusit să egaleze în meciul cu Uruguay. Va creste de la meci la meci, va juca în general urât si va triumfa în finală în ciuda cursului jocului.

Mi-au mai plăcut Coasta de Fildes, Ghana, Anglia, SUA (în special pentru dăruirea specifică copiilor mari!) si Coreea de sud. Din punctul meu de vedere, Argentina a jucat frumos. La fel, Brazilia (mă aflu printre cei convinsi că Maicon a vrut să suteze pe coltul scurt, cu ristul exterior!). N-am văzut meciul Olanda-Danemarca.

Marile dezamăgiri de până acum, în ordine: Serbia si Franta.

În fine, echipa României, asa cum arată acum, ar fi putut fi ciuca bătăilor, dacă, printr-un miracol, s-ar fi calificat. Tot asa cum ar fi putut face o figură acceptabilă, cu putin noroc. Diferenta dintre a fi sau a nu fi la CM e enormă, ca impact, si minimă, raportat la valoarea echipelor.

P.S. Mai jos, Tableta TV de joi
Pele la muzeu, Maradona la HBO
Mai toată lumea pri­veste cu în­gă­du­in­tă meciul dintre Pele și Maradona. Cum întrebarea „Care a fost cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor?” nu are încă un răspuns limpede, cei doi se contrează unul pe celălalt pe unde se prind. Alaltăieri, Pele l-a taxat pe Maradona (după succesul neconvingător al Argentinei asupra Nigeriei). Ieri, „Butoiasul atomic” a trimis „Perla neagră” la muzeu. Azi, Pele abia asteaptă ca Argentina să aibă probleme cu Coreea de Sud, măcar atât cât a avut Brazilia cu Coreea de Nord. Cu Pele si ai lui la muzeu si cu Maradona la HBO (azi, de la 20.00, în regia lui Kusturica), campionii la fotbal pare a fi în altă parte: priviti, de exemplu, echipa lui Joachim Low, Germania!

15/06/2010

All White’s vs. vuvuzelele parlamentare

TVR a făcut alegerea co­rectă: a transmis live dezbaterile la mo­ti­unea de cenzură numai până când a început meciul Slovacia – Noua Zeeleandă, apoi s-a mutat în Africa de Sud. Acolo unde echipa de fotbal a Noii Zeelande (o glumă proastă dacă o compari cu cea de rugby, All Black’s) n-a strălucit deloc în meciul cu Slo­vacia, dar a obti­nut un punct în prelungiri. Nici slovacii n-au arătat mai nimic, dar ambele echipe sunt acolo unde se dă ora exactă în fotbal (în vuiet de vuvuzele). Echipa României ascultă vuvuzelele la TV. Vorbim despre echipa de fotbal. Căci echipa politică a avut parte de „vuvuzele” de toate culorile în par­lament.  De tiuit, tot urechile telespectatorilor tiuie…

UPDATE. Am asteptat destul de nerăbdător meciul Portugalia – Coasta de Fildes. A fost un meci acceptabil spre bun, din care nu retin decât bara lui C. Ronaldo, cartonasul galben al lui C. Ronaldo si centrarea din 7 m a lui Drogba, care ar fi trebuit să tragă pe coltul scurt. A, si cornerul stupid din ultimele secunde, când ivorienii trebuia să arunce mingea în careu, nu să bată scurt 😉

15/06/2010

Cu fiul la antrenament (la AC Milan Junior Camp)

Mi-am dus fiul la antrenamente la AC Milan Junior Camp. În copilărie nici nu aş fi îndrăznit măcar să sper că aş putea avea parte de aşa ceva. Poate că a fost mai mult o ambiţie a mea decât a lui. Surpriza e că-i place. Iar dacă îi place, atunci am să-l învăţ măcar ceea ce ştiu.

Iată-l la capătul traseului printre jaloane, o treabă mai grea decât pare, desigur 😉

Antrenamentul văzut după gard. În picioare, antrenorul italina şi translatoarea (click pt imagine mărită :P)

Cât despre părinţi, prin bălării…

P.S. Sunt nişte fotografii şi pe blogul fiului.

14/06/2010

Maşina de ucis a lui Joachim Low

După ce am privit liniştit victoria Sloveniei asupra Algeriei (muuult mai liniştit decât spectatorul de lux Zinedine Zidane) şi amuzat-admirativ triumful Ghanei asupra sârbilor (o amintire tristă a marii echipe din trecut), mi-a fost dat să văd o maşină de ucis. Panzerul german a lovit scurt, precis, fermecător. Nu vă grăbiţi să spuneţi că adversarul le ştie mai bine cu cangurii şi bumerangurile! Văd Germania în finală în pas de defilare.