Stai și asculți ploaia. Un un limbaj sacadat. Îți tremură colțul de sus al buzei; ar vrea să spună parcă ceva (neapărat). Ud leoarcă ești. Și singur pe afară – în mijlocul bălții rotunde (ca o poveste circulară).
Despre ora aceea aparte, în care tot ce-i aproape îți pare departe
E încă târziu, deci aproape devreme. O femeie se plimbă agale. Ca o zi fără dileme. Mai face cinci pași, iat-o la semafor. Rochia i se colorează în nuanțe de roșu-provocator. Desigur, e o imagine care te-apasă. Femeia e singură. Și tare-i frumoasă. Așa pare, privită de la etajul zece. O ambulanță se-aude. Se-apropie-n goană. Și trece. Strada respiră greoi, albastru intermitent. De două-trei ori. Apoi Orașul redevine absent. Femeia frumoasă dispare. Parcă nici n-ar fi fost. Ca o iubire sfârșită abrupt și cam prost. Ca un eșec albăstriu. E aproape devreme. Dar încă târzi
acesta e leacul, acesta e lacul

…acesta e leacul acesta e lacul
cu îngramadirea lui de stuf vertical
și culoarea pădurii și gândurile trase la mal
câteodată totul plutește mai ales lumina
atunci când soarele se pierde printre
elicele morilor de vânt
dar știi că totul curge totul decurge
tot așa cum mersul pe bicicletă niciodată
nu se uită dar nici nu îți ajunge
întâlnirea pescărușilor de limbă engleză
zbucium subtil
…și dacă totul e un zbucium subtil
ca un sentiment ce-ți dă târcoale tiptil
dincoace de norii ca o cortină
așezată între două lumi (fără urmă de vină)
tinerii, între ei
river
tăioasă e lumina dimineții
legea atracției universale 2
unele zile sunt ca o lumină intermitentă
unele zile sunt ca o lumină intermitentă
care sclipește între vârste
(diferitele vârste ale orașelor)
ziua în care nu există colțuri de stradă
nu există drum înapoi
(iată-ne)
ne privim în ochi unul pe celălalt
eu și orașul
tu și cu mine
viața e dincolo de colț
trecutul e diferit
viitorul a rămas același
pistrui
atunci când cuvintele ustură și mesteci gumă
acesta e locul în care mă trezesc în fiecare dimineață
dincolo de câteva sute de ferestre tăcute
aici trăiesc oamenii pe care îi întâlnesc în tramvai
nu-mi cunosc vecinii nici după nume nici după figuri
unul dintre ei s-a fript cu cafeaua prea fierbite în această dimineață (se grăbea)
îl ustură fiecare cuvânt pe care îl schimbă cu domnișoara violet
eu prefer cafeaua neagră și fierbinte
aburul de cafea
scrâșnetul tramvaiului
fata cu părul roșu
guma de mestecat
lumea bazată pe conceptul de tine
dragostea ca un pescăruș care mă privește în ochi
dragostea e ca un pescăruș care zboară
deasupra râului de oraș
l-am fotografiat de sute de ori
am căutat cel mai bun cadru
acela în care pescărușul pare că mă privește în ochi
că se gândește la mine
le-am șters pe toate celelalte
am postat fotografia pe Instagram
am primit o grămadă de like-uri
dragostea e ca o zi glorioasă deci
dragostea ca un castel
…trecând prin mirări și nuanțe gălbui
împrejurul lipsea împrejurul erai
…m-ai invitat înăuntru am
intrat era semiîntuneric
era semisferic adică roteam privirea de jur
împrejurul lipsea împrejurul erai
tu adică
ceea ce devenisem eu când m-ai chemat înăuntru
adică treceam prin râu ca atunci când curge viața și te agăți de privirea unui pescăruș
să nu clipească să nu clipească să nu
și ai zis intră puțin dar să nu te faci comod
comoditatea incomodează încetinește firul epic
blegește viața
dar poți să-ți imaginezi că stai tolănit într-un fotoliu (lângă șemineu și așa mai departe)
poți desena (în gând) o realitate virtuală
poți fi întrucâtva tu
dar mai bine hai înăuntru vedem noi dup-aia și-am intrat
ce era sã fac ncsf
ca un tren în care
…ca un tren în care nu știi când ai urcat
(uneori crezi că acolo era și atunci te-ai născut)
ca o călătorie de care trebuie să te bucuri să te bucuri
așa e dragostea
dar ai grijă să nu ațipești
să nu ațipești
deși mare e tentația tinere
trecând încoace și încolo
…trecând încoace si încolo
nu te mai vad
dar te aud
seara pe pod
(e podul ud
si-i mult norod)





