Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
I-am zis, în sinea mea, Marele Dragon Yu Yuan. Îmi place cum muscă din acoperis
V-am promis detalii, iată detalii! Am stat, într-adevăr, cu nasul pe sus, scrutând acoperisurile si fotografiind dragoni, luptători, căprioare si alte vietăti.
Poti urca un elefant pe un acoperis cu sindrilă? De ce nu?
Uite că nu stiu cum cântă cocosii cucurigu în chineză!
Cerul căprioarei, i-as zice.
Bucurându-mă eu de un oarecare succes* în domeniul fotografiilor cu acoperisuri (lăsati-mi această iluzie!), m-am gândit să insist. Cu ocazia vizitei în Shanghai, în general, si în Grădinile Yu Yuan, în special, am fotografiat numeroase acoperisuri.
Iată încă două (voi reveni cu detalii):
As fi vfrut să intru în această clădire, dar n-am mai avut timp. Dacă vreunul dintre voi ajunge acolo, îl rog să-mi povestească ce si cum e înăuntru.
S-ar zice că am umblat tot cu nasul pe sus prin Grădinile Yu Yuan. În realitate, ridicam ochii.
*M-am bucurat că Alex Mazilu a pus la el pe blog fotografia mea cu Acoperisurile de la Muzeul Satului.
Am o fotografie care mi-a plăcut enorm. Am făcut-o la Muzeul satului, anul trecut. E despre acoperisuri.
Cu gândul la ea, am fotografiat acoperisuri în Grădinile Yu Yuan din Shanghai.
Acest cadru l-am „luat” de pe o terasă din bazarul de lângă Grădini, unde am fost condusi de un nene simpatic. Omul ne-a povestit că acolo vin toti mahării care ajung să viziteze locul, pentru că e cea mai bună priveliste din Shanghai. Nu stiu dacă e cea mai bună, dar e una excelentă!
Apropo de priveliste. Această fotografie, făcută de pe aceeasi terasă, suprinde o parte din furnicarul de jos si o parte din spectaculozitatea de sus. Pentru că de aici, de pe terasa îngrămădită între acoperisuri ai o super-perspectivă asupra centrului financiar dominat de unii dintre cei mai înalti zgărie-nori din lume.
În această fotografie, pe care am făcut-o între zidurile Grădinilor, mi-a plăcut vegetatia care e parcă anume tunsă ca să te ducă, odihnitor, cu privirea la acoperisuri.
Aici se regăseste întrucâtva ideea enuntată mai sus. Dar e ceva în plus: acoperisurile continuă, mai departe, cu poezia vegetatiei.
Vă arăt aici un zoom in. Îmi plac planurile din această fotografie, îmi par ca niste versuri care alcătuiesc un poem în care rima e dată de felinare. Poate că e cel mai reusit cadru de la capitolul „Acoperisuri” . Verdictul îl dati voi.
Voi reveni cu câteva detalii extraordinare fotografiate pe canturile acoperisurilor. Sper că mâine.
Azi vă arăt trei lucruri făcute de mâna omului ca să bucure ochiul omului. Pe-al meu l-au bucurat, deci sunt om.
Am fotografiat, în probabil ultima zi în care am vizitat expozitia mondială de la Shanghai, un grup statuar (ca să mă exprim bombastic) amplasat la una dintre intrări, înainte de o mare parcare. Era un păstor (cu oile si cu măgarul lui). Toate „piesele” erau confectionate din gard viu si alte plante. Nu puteai să nu te uiti la migala măiastră a mesterilor. Si, totusi, niciodată n-am avut suficient timp să studiez mai în detaliu opera si nici să aflu numele autorului (dacă va fi fost trecut pe vreo placă, pe undeva). Abia în ultima zi mi-am rugat colegii să mă astepte nitel si am dat o fugă (la propriu) până aproape de turma păstorului verde. Am tras câteva fotografii, apoi am dar curs apelurilor strigate în limba română: „Hai, Căline, că-i târziu!”
Acest grup statuar l-am fotografiat la capătul unei zile pline pe care am petrecut-o în Weimar, în urmă cu două veri. Din păcate, instinctele mele de jurnalist (sau de simplu Călător) au fost cam amortite si nu stiu ce reprezintă. Nici n-am căutat anume, desi ar fi fost o întreprindere care mi-ar fi făcut cinste. Deocamdată, vă arăt imaginea.
Statuia lui Ciprian Porumbescu am fotografiat-o vara trecută, la Muzeul de la el de acasă. Dar nu imaginea e importantă aici, ci sunetul. Balada lui Porumbescu umplea tot parcul din jur, deci eram în Rai. Cum n-am avut inspiratia să înregistrez muzica, vă arăt doar fotografia.
PS Totusi, trebuie să fie cu muzică! Asa că vă arăt si acest montaj, coborât de pe youtube. Sunt aproape 6 minute, dar merită văzut/ascultat. Mie mi-a trezit nostalgii si un fel de bucurie prostească.
Chinezoaică frumoasă la Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010. Foto: Călin Hera
Azi vă prezint trei hostese întâlnite la Expozitia Mondială de la Shanghai. Menţionez că organizatorii pare că le-au ales pe cele mai drăgute pentru Pavilionul lor. Deh!
Pe prima (foto sus) dânsa am întâlnit-o în pavilionul unei provincii din China (nu mai tin minte care…). I-am spus că e frumoasă, ceea ce mult a încântat-o.
Peisaj tipic din Grădinile Yu Yuan
Am întrerupt relatările de la Shanghai pentru că, pur si simplu, nu-mi mai ajunge timpul… 😦
Vă arăt acum câteva fotografii din Grădinile Yu Yuan, despre care am scris azi ieri si la ziar.
În apele canalelor din grădini sunt o droaie de pesit colorati, mari si flămânzi
Pe scurt
– Grădinile Yu Yuan se întind pe o suprafaţă de două hectare.
– Au fost construite de Pan Yunduan, administrator al provinciei Sichuan în timpul împăratului Jiajing (dinastia Ming), timp de 20 de ani (până în 1559).
– Cele şase sectoare sunt despărţite de aşa-numitele ziduri ale dragonilor. De altfel, pe fiecare acoperiş tronează dragoni şi creaturi fantastice.
– Au fost distruse parţial în timpul războiului Opiumului, a rebeliunii Taiping şi a invaziei japoneze din 1942.
– Au fost refăcute în perioada 1956-1961.
Pavajul de pe alei este, în sine, o operă de artă. Chinezăreală, îmi venea să spun, admirativ
Vorbeam zilele trecute despre căutarea puiului Shanghai acolo unde am crezut că e casa lui (adică la Shanghai). Asa cum am povestit aici, n-am găsit specialitatea românp-chinezească, dar, flămând fiind, am mâncat ceva tentacule de caracatită. Mă rog, niste tentacule au căzut din „farfurie”, asa cum se poate vedea în filmuletul de mai jos.
Ideea e că, fără a găsi pui Shanghai, am dat totusi peste tot felul de bunătăti 😉
P.S. Redau mai jos si un jpeg al paginilor din Evz dedicate puiului Shanghai.
Am paginat împreună cu colegul meu Cristi Popa.
Copia paginii din Evz despre Maşina-frunză YEZ. Am paginat împreună cu Cristi Popa.
Vă arăt mai jos prezentarea maşinii-frunză, aşa cum am înregistrat-o în Pavilionul Chinei la Expoziţia Mondială Shanghai 2010. Am scris despre ea şi pe blog si la ziar.
P.S. Fiti îngăduitori, e abia al doilea filmulet urcat de mine pe Youtube.
Două scutere de câte doi. 2×2, cum ar veni
În această fotografie am încercat să surprind o familie pe bicicletă. Mă rog, e cam motoretă. Mi-a plăcut buna lor dispozitie, chiar dacă au iesit din cadru.
Alte două biciclete încărcate.
Eu nu cred că as putea pedala încărcat astfel… Dar, din când în când, mai vezi câte ceva interesant
O altă bicicletă supraîncărcată. Probabil, purtată de un domn care duce corespondenta, nu-i asa?
Am mai spus pe undeva: bicicletele si motoretele din Shanghai cară, neobosit, te miri ce. Stăteam ca prostu’ să le fotografiez, într-una întruna. Dacă tot am făcut-o, aduc aici o parte, să completez puzzle-ul.
Acest motoretist circulă regulamentar, pe pista specială aflată la marginea autostrăzii. L-am fotografiat din autocar. Îmi pare rău că n-am putut să-i surprind si figura; cei mai multi îmi arătau deja spatele până când îmi pregăteam (minu)scula de fotografiat.
Orice întâlnire romantică începe de la un drum cu bicicleta. Mi-am zis de multe ori: prindeau bine măştile rămase de la gripa porcină! Mi-au plăcut culorile din acest cadru (fotografia a fost făcută chiar din faţa hotelului Four Seasons; îndărătul panourilor din fundal tocmai fusese demolat ceva şi urma să se mai nască un zgârie-nori. Cred că se construieşte cam mult, totuşi; înţeleg că numeroase blocuri de birouri sunt neocupate.)
Am zis să redau aici ce-am scris în ziar. Nu stiu nici de-i bine, nici de-i mai putin bine. Dar e pe bune:
Am fotografiat această fază în intersectia de lângă hotelul Four Seasons din Shanghai. Am pătimit, sufleteste, alături de biciclistul căruia, în mod vădit, îi era greu să pedealeze. Sufla, e drept, si vântul (se vede cum zboară apa din cismea).
P.S. Pentru amatorii de statistici: a răzbit, măcar până când a iesit din câmpul meu vizual!
Prima impresie puternică pe care mi-a produs-o oraşul Shanghai a fost cea legată de peisajul rutier. Nu mă refer la spectaculoasele autostrăzi suspendate, care acolo chiar există, ci la pitorescul celor peste trei milioane de biciclete şi motorete ce străbat zilnic oraşul, cu încăpăţânare.
Bicicleta nu e, pentru chinezi, doar un mijloc de locomoţie accesibil; e o variantă sigură de a te strecura prin ambuteiaje (există piste speciale pe trotuare sau pe prima bandă a bulevardelor) şi de a scăpa de problema locului de parcare.
Cu bicicleta ajungi cel mai sigur de acasă la serviciu şi înapoi într-un oraş imens, în care circulaţia rutieră e chiar mai haotică decât în Bucureşti. Nu eşti sigur nici pe zebră, când ai verde. Par că se năpustesc spre tine autobuze, limuzine, taximetre, biciclete. Deşi sunt raportate zilnic sute de accidente rutiere grave, în care cel mai adesea bici cliştii sunt victime, n-am avut ghinionul să asist, în cele şapte zile de Shanghai, la vreunul.
Probabil cel mai bun prieten al chinezului
În general, bicicletele pe care le-am văzut sunt simple, vechi şi rablagite. Par a fi biciclete „de-o viaţă”. Foarte multe sunt adaptate: trag câte un cărucior sau au pe roata din spate o şa în plus. Chiar dacă pedalatul face bine, ce-i prea mult strică. Aşa că mulţi şi-au montat vreun motoraş la bicicletă ori au achiziţionat motorete sau scutere. O bicicletă electrică se vinde cu 300-850 de dolari.
Conform statisticilor, dacă, în anii ’90, 60% din populaţie folosea bicicleta, acum mai sunt sub 25% care dau la pedale. La o populaţie de 20 de milioane de locuitori, e ceva!
Oamenii nu doar că merg la serviciu pe două roţi, ci şi transportă: lucruri, unele foarte voluminoase, şi persoane (am văzut familii întregi pe o bicicletă tip Tohan!). Totuşi, a circula astfel prin Shanghai nu e prea sănătos. Nicăieri n-am aflat mai mult smog. Măştile rămase de la porcină prind bine şi unui pieton.
O nouă zi, o nouă fotografie cu biciclisti de Shanghai. Înainte de a vă arăta fotografia, vă mărturisesc: am scris un articol în Evz fix pe acest subiect.
Mi-a plăcut în mod deosebit acest personaj care pedala cu demnitate. Are figură de actor distribuit în filme cu politisti chinezi, d-ălea de Hong Kong. Sau poate era un simplu cărăus? Sau îsi adaptase bicicleta pentrui orice eventualitate? Probabil că nu vom afla niciodată. Dar ne putem imagina.
P.S. Am făcut fotografia din autocar.
Trebuie să vă arăt măcar vreo 20 de fotografii cu bicicletele din Shanghai, probabil cea mai puternică impresia pe care mi-a produs-o acest oras (în orice caz, prima!).
M-a amuzat mult tipul ăsta. S-a tinut după autocarul nostru kilometri întregi. Ne-a ajuns din urmă la două semafoare. Apoi l-am pierdut. Tare entuziat era, mi-a venit să-l aplaud. PS Priviti-i mâinile! Are un fel de mănusi din pungi de naylon, mpntate la ghidon. Ajută pe timp ploios
Mi-au plăcut, în Shanghai, oamenii. În general. De exemplu, mi-a plăcut deschiderea multora, atunci când vedeau că vreau să-i fotografiez. Multi se bucurau, pur si simplu.
Am făcut această fotografie într-un pasaj, lângă grădinile Yu Yuan, despre care constat că încă nu v-am scris… Am văzut întâi copilul din bratele lui, mic-mic (cred că nu împlinise o lună!), apoi l-am văzut pe tatăl mândru. Am vrut să fotografiez „de la sold”, dar l-am văzut luminându-se la fată si mai mult, la vederea aparatului foto mânuit de un alb. Asa că mi-a oferit unul dintre cele mai deschise zâmbete cu care am avut de a face!
Da, am întâlnit si chinezi care se fereau. Mai ales atunci, cu incidentul, nimeni nu a vrut să spună nimic-nimic. Dar e de înteles, într-un fel. Nu vreau să mă refer azi la aceia temători, ci la ceilalti, cei care voiau să comunice uman.
M-am gândit să adun scrierile despre episodul Shanghai într-un loc. Voi actualiza pe măsură ce voi scrie si pe măsură ce voi mai primi articole interesante de acolo. Recunosc, sunt egoist: mi-e mai bine în primul rând mie!
Am zis să ilustrez cu un cadru mai festiv. O fotografie pe care am făcut-o, ca boierul, de pe un scaun, în timp ce savuram micul dejun la parterul hotelului Four Seasons. Deh.
– Prima după-amiază la Shanghai
– Viza de China
– Cătelusul fistichiu
– Masina cu fotosinteză
– Masina-frunză…
– Cum merge masina-frunză (video)
– Crocant
– În căutarea puiului Shanghai
– Caracatita pe plită (video)
– Yuan Coca-cola
– Cu ochii cascati pe Pudong
– O plimbare pe Wai Tan (The Bund)
– Lumile de la capătul lumii
– Oameni în Shanghai
– Orasul milioanelor de biciclete
– În viteză prin Shanghai
– Biciclisti prin Shanghai
– Pedalând de zeci de ani
– Idilă pe bicicletă în Shanghai
– Un bidon în plus
– Două triciclete doldora
– Scutere eficiente
– Am dat o tură prin grădinile Yu Yuan
– Vraja din grădinile Yu Yuan
– „Disidentul” la cald
– Acolo unde se poate muri pentru libertate
– Omul din Shanghai
– O privire cât o viată de om
Musafiri (recomand!)
– Interviu cu Cristina Teacă (!)
– O vizită la templul ceaiului
Am privit cele mai semeţe clădiri din Pudong de pe malul celălalt al fluviului Huangpu, de pe The Bund (Wai Tan), „splaiul”-faleză. Bund este vechiul centru financiar şi economic, influenţat arhitectural de stilul european, cu clădiri neoclasice până la art-deco (formularea asta amgăsit-o pe undeva când documentam Shanghaiul, înainte de plecare – poate pe blogul lui Răzvan Pascu, un călător în faţa căruia îmi scot pălăria!).
Clădiri din Bund care duc cu gândul la oraşe europene. Pe astea le-am fotografiat din mijlocul intersecţiei, dacă nu mă înşel.
Aici eram pe faleză, o faleză largă. Mergeam în jos, având la dreapta Bund şi la stânga fluviul, apoi Pudong
Am mers aproape un kilometru, apoi ne-am întors pe unde am venit. La întoarcere s-a întâmplat un lucru ciudat – pe care nu l-am fotografiat: la ora 23.00 a bătut un orologiu. Apoi s-au stins luminile de pe una din clădirile din Bund. Am înregistrat asta ca pe o anomalie, apoi am avut de a face cu un fenomen bizar: rând pe rând, timp de o jumătate de oră, s-au stins toate luminile care făceau din loc ceva feeric. La capătul „acţiunii”, ne aflam în plin mister: un întuneric aproape deplin, în care se ghiceau contururile zgârie-norilor şi se auzea clipocitul fluviului. Faleza se golise, iar oamenii de la salubritate lucrau deja cu o eficienţă incredibilă. Nu, n-am fotografiat întunericul.
Fotografie oarecum clasică a celor mai spectaculoase clădiri ale Pudongului
Pudong este centrul financiar al Shanghaiului şi are ambiţia de a deveni unul din centrele financiare ale lumii.
Am făcut câteva fotografii ale spectaculozităţii Pudong, din care nu lipsesc Turnul Televiziunii (clădirea din stânga, în fotografia de mai sus) şi Shanghai World Financial Center (492 m), căruia i-am zis simplu, Desfăcătorul de bere (clădirea din dreapta, în fotografia de mai sus).
Vaporaşe pe Huangpu, împodobite cu lumini la fel de colorate ca acelea de pe zgârie-nori
Găseai cu greu loc să te fotografiezi rezemat de balustrada falezei, aşa de mulţi doritori erau. Dacă nu mă înşel, eu n-am găsit loc sau răgaz să pozez. Dacă nu mi-o fi făcut vreun coleg vreo surpriză, nu veţi vedea fotografii cu mine şi Pudongul în plan secund.
Mi-au plăcut, în schimb, cei care se fotografiau sau doar admirau peisajul, împreună. Precum cei doi localnici simpatici, încălţaţi cu şlapi. (Am văzut multă lume în şlapi, deşi nu cred că era anotimpul potrivit şi nici plaja potrivită.)
Vedere în care am vrut să surprind fascinantul steag roşu, comunist. Sincer, de fiecare dată când l-am văzut, în Shanghai, mi se părea că se potriveşte ca nuca în perete.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
