Mă bucur să anunt începerea etapei cu maimute.
Fără prea multe comentarii, vă spun doar că astept să publicati aici, sub formă de comentarii, texte de aproximativ 500 de semne inspirate de fotografia de mai jos.
Termen: joi, 10.00. Baftă!
Am făcut această fotografie în Grădina Zoologică din Nurnberg, în luna august a anului trecut
Rudele mele din provincie
Teodora
Darwin ne-a dovedit că maimuţoii ăştia sunt rudele mele îndepărtate. Vadim, Becali şi alţi „oameni” politici mă conving că Darwin avea dreptate. Vasăzică, când mă uit la poza asta, trebuie să zic „Sărumâna mătuşă, bună ziua unchiule, ciao verilor” („ciao„ e obligatoriu, în loc de „noroc”, căci maimuţoii cei tineri sigur sunt plecaţi la muncă, în Italia). În plus, când şeful mă ia la puricat, n-am voie să mă mai supăr: puricatul e o ocupaţiune arhaică în neamul nostru, după cum vă demonstrează şi tanti Vali, din stânga pozei, ce tocmai o purică pe nepoata ei, Ruxi.
Copii perfecte cell61
Ţii minte cum te imitam când eram mic? Ca o maimuţică, repetam orice gest al tău, fiecare grimasă pe care o făceai o repetam iar şi iar, până te vedeam râzând în hohote.
Am ales acelaşi drum, am urmat fiecare pas pe care l-ai făcut, dorind să-ţi împlinesc visele pe care soarta ţi le-a spulberat nemiloasă. Doar pentru a te vedea fericit.
Dar te-am rugat să nu mai bei. De câte ori ţi-am zis că nimic bun nu va ieşi din asta? Obişnuit să fiu aidoma ţie, acum, că te-ai dus, mie ce-mi rămâne de făcut?
Evolutie inversa LePetitPrince
Ar trebui sa ma bucur ca am aceiasi origine cu Edison, Mozart sau Hemingway. Dar n-o fac. Nu acum cand stiu ca exista fiinte rupte din habitatul lor natural si obligate sa traiasca intr-un spatiu decorat cu pretexte de copaci si cu asfalt odios sub talpi care stiu prea bine ce e impactul. Atata timp cat fiinta superioara ia vama pe suflete, teoria evolutionista ar trebui sa-si schimbe macar denumirea. In zadar incercam sa fim draguti cu fratii nostri de dincolo de gratii. Privirea lor spune: nu vreti sa inversam?
Mărimea nu contează Călin
– Maimuţoiule!
– Vorbiţi cumva cu mine?
– Nu, cu proasta aia care te despăduchează.
– Aveţi un discurs ales, constat, domnule.
– Stai să vezi ce ştangă am, boule.
– Adineauri mi-aţi făcut cinstea de a mă numi maimuţoi.
– Pot să-ţi spun şi Mister Banană, dacă vreau, dobitocule.
– E adevărat. Nu pot decât să mă înclin în faţa înţelepciunii voastre.
– Înclină-te, botosule. Şi aşa mergi în patru labe.
– Uneori mă ridic. Însă, de regulă, mă deplasez aşa cum aţi avut bunăvoinţă să spuneţi: în patru labe.
– Faci pe deşteptu, bă, creier de găină?
– În realitate, am creierul un pic mai mare. Ştiţi, sunt cazuri în care mărimea nu contează.
Redevenire Mariana
Trist. Cenuşiu-roşcat…Uscat şi sec de orice bucurie. Omul ce a fost odată OM, se întoarce resemnat înapoi în pom. Singuratic, cu capul plecat spre ţărână, dorind parcă o redevenire, o recreere, merge în patru labe…Amintirea unei mâini calde şi a îmbrăşişării e dincolo de ceaţa timpului..Ar vrea să privească Cerul, dar nu mai ştie să stea vertical…O maimuţică ar vrea o oglindă, un ochi de apă, sau măcar un ochi limpede de confrate…
Convoiul se îndreaptă tăcut cu regretul că ar fi putut deveni îngeri…
Gând…pocnit de-o portocală starsgates
,,Hmmm, dacă în loc să-l însoţească pe zeul focului, vreuneia dintre ele i-ar fi trecut prin minte să fure focul pentru suratele ei, azi noi am fi fost în locul lor,, gândeşte omul privind ţarcul gorilelor, apoi aruncă o banană maimuţelei micuţe.
Se întoarse să plece când simte o lovitură zdravănă în ceafă iar o portocală îi cade la picioare.
,, În fond nici nu suntem atât de diferiţi de ele,, cugetă frecându-şi ceafa.
Nepotrivire Dan
Sărmanul Charlie (Darwin) a fost un biet novice sau ne-a dezinformat cu bună ştiinţă. Ce legătură ar fi putut el să vadă între aceste inteligente, sociabile, carismatice, nebeligerante şi drăgălaşe fiinţe familiste din imagine şi bipezii sluţi, fără pic de blană, pene, solzi, coadă, gheare, coamă ori măcar o trompă cât de mică?
Nu ştiu ca vreun exponent al ordinului primate, fie el gibon, urangutan, cimpanzeu, babuin ori chiar gorilă, să-şi fi scris autobiografia într-un sui-generis “Sein Kampf”!
Greva cristian
-Hmmm, iar se zgaiesc astia la noi !
-Hei, Darwinel, nu iesi din rand ! Tine-te frumos de coada cea mai apropiata !
-M-am plictisit !
-Cat ne mai invartim prin tarana asta ?
-Banane sau mandarine ?
Asa gandeau in sinele lor participantii la greva pentru o padure libera…
Acceptare Leo
Îi povestise lui mama că rudele lor locuiesc într-o ţară însorită, unde bananele cresc în copaci. El se născuse aici, la închisoarea de animale.
– Dar maimuţa aceea mare, care merge pe două picioare şi are blană doar pe cap, e ruda noastră ?
– Acela e un Om, o rudă îndepărtată de-a noastră, chiar dacă el nu vrea să recunoască.
– Şi Omul ne e prieten, ori duşman ?
Maimuţa-mamă se gândi o clipă. Omul îi căpturase întreaga colonie. Tot el le hrănea şi le curăţa zilnic cuşca.
– El e stăpân, puiul meu.
Replică Leo
Ajunşi în dreptul cuştii maimuţelor, Maricica exclamă cu ironie :
– Ia te uită, Maricele, rudele tale !
Era obişnuit cu şicanele ei, după atâţia ani de convieţuire. Tăcu ca de fiecare data şi, doar
atunci când Maricica se întoarse cu spatele să arunce o banană, scoase limba la ea, cu ciudă. O maimuţă îi imită strâmbătura întocmai, ca o reflexie in oglindă.
– Tii, comedie ! Uită-te la ea ! Se strâmbă la mine, maimuţa !
– Nici nu mă mir. Te-au plăcut dintotdeauna rudele mele…
Frauda-m-as si n-am cui Marius Ola
Mi-a spus mie cineva că eu am evoluat, astfel încât turismul electoral nu mă mai atrage. Chiar dacă mi s-au oferit banane şi portocale de o să-mi ajungă până trece criza econimică, iar singura obligaţie era să particip la mitinguri săltăreţe şi maimuţării prin grădinile zoologice din ţară îmbrăcată în geacă de partid, eu, ca o maimuţă cinstită ce sunt, am rămas cuminte în cuşca. Acum, sunt tristă, singură sub un trunchi de copac. Nu mă mai bagă suratele în seamă. Sondajele spun însă altceva, iar atunci zâmbesc cu subînţeles.
Recreere şi re-creere Mariana
Cu palmele mirosind a Cer
l-a creat pe primul om,
făptură gingaşă, cu Cerul în priviri,
ce lăsa două urme pe aleea inimii…
Dorind recreere, s-a plimbat prin Rai,
s-a urcat în pom
gustând din fructul căderii…
Acum lasă patru urme prin tina arsă
de dorul raiului pierdut..
,,Of! Suntem toţi la fel,
dar nu mai suntem ca El…
Mai este vreo speranţă de re-creere?”
se-ntreabă trist un maimuţoi mai om…
De ce râzi ? gabi
Două picături de cer şi zâmbetul tău m-au făcut maimuţă.Sunt haioasă doar când te strecori în mine şi spiritul tău mă însoţeşte imitându-ţi senzaţiile. Azi te-a durut capul sau ai fost nervos, iar eu am empatizat cu tine când am intrat în storcătorul unei feline de mare rang ce maimuţărea şi ea. De ce râzi ? te-am întrebat surâzând eu însămi ca o ironie a cărei tandreţe se întoarcea mereu în interior.
Kiss Paul Gabor
Ma saruti astazi? A venit si randul meu. Daca nu o faci, ma pun la rand si astept pana iti trec nervii. Un val de caldura trecea peste capul meu si ma palmuia din cand in cand. Nu stiam ce sa fac, rugamintile mele nu mai aveau succes si tocmai de aceea insistam. Ma saturasem sa-i vad pe cei din jur, radiind de fericire, multumiti, fiecare plecand cu urme de buze pe obraji. Soarele plonja perpendicular. In moalele capului. Maimutica imi ignora rugamintile.
Nitica ranchiuna Paul Gabor
Pisica mea este o aventuriera. Dar dimineata, dupa ce-si strange toate urmele de pe acoperis, vine la marginea patului si-mi aduce o ceasca cu ceai fierbinte. Si-mi surade – cum altfel? – felin… Astazi lipseste zaharul. Semn ca greselile mele din trecut nu au fost inca uitate. Imi suiera printre dinti: “Darwin ala al vostru… Tot din maimuta s-a coborat si el?”
Imparteli Paul Gabor
E multa bucurie-n cusca, din cate se poate observa cu ochiul liber. Supozitii si curiozitati. Inca nu s-a mai vazut asa ceva pana acum, miroase a nou si a bumbac din ala bun. De dincolo de gratii lumea rade cu gura pana la urechi si flutura niste carpe colorate. Se dau pijamale, oameni buni, ranjitelor… Suratelor, si-s din alea cu gaurica-n fund… Sa iasa coada la aer liber.
Monkey bun Paul Gabor
Kinita, caci asa o cheama astazi, a iesit la o mica plimbare in padure. Tocmai plouase iar aerul racoros o facea sa tremure putin, dar eu cred ca de fericire. Ea m-ar putea contrazice: “Mi-e teama, au cazut lacrimi din cer. Inseamna ca plange cineva, nu?”
Pe langa drumeag, acolo unde tulpina copacului saruta pamantul, iesisera ciuperci. Iar Kinita avea bratele pline de umbrele. Mi-a spus ca va pune cate una pentru fiecare ciuperca… Sa nu le-apuce plansul si pe ele…
Transoceanic Paul Gabor
Mereu si-a dorit sa cunoasca lumea de dincolo de ape, sa evadeze cateva momente dintre banani si gratii. Si s-a dus cateva clipe pe malul oceanului, acolo unde nu se poate vedea nimic, doar poti banui ca acolo, in zare, apa e cer si cerul e val… A pus piciorul pe primul vapor, al doilea picior pe un altul… Si tot asa, pasind din barca-n barca, cu pasi gigantici, a trecut pe malul celalalt. Nu i-a trebuit mult sa-si dea seama ca bananii sunt peste tot la fel…
Pe perna Paul Gabor
Eu mai cunosc o maimuta. Care nu are somnul profund, dimpotriva… Atunci cand e impinsa de la spate face niste lucruri grozave, chiar si tumbele ii ies mai altfel decat ale celorlalte. Dar oboseste repede pentru ca noaptea nu e facuta doar pentru clipe de amor. Ci si pentru calatorii care nu merg cu soarele pe cer. Si pentru barcile care urasc nisipul. Iar cea pe care o cunosc eu se duce la culcare. Cu capul plecat…
Călin Hera. PA-uri şi mirări 