
Viaţa la bloc. Broscuţă ţestoasă de Florida trăgându-şi sufletul. Şi dacă s-ar fi născut fluture ce-ar fi fost? Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

Viaţa la bloc. Broscuţă ţestoasă de Florida trăgându-şi sufletul. Şi dacă s-ar fi născut fluture ce-ar fi fost? Foto cu telefonul: Călin Hera (mfc)

Vedere din Bucureşti (MfC). Oraşul de frişcă, faza dintre blocuri. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Microbuz înzăpezit pe Bd. Mihai Bravu din Bucureşti. Şi cu farurile aprinse. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Am făcut un scurt drum azi-dimineaţa, în a treia zi de iarnă, spre un bulevard bucureştean (Mihai Bravu). Vremea era incredibil de frumoasă, zăpada incredibil de albă. Era plăcut, dacă scoţi din ecuaţie dezavantajul dea nu folosi maşina personală (ceea ce am curăţat ieri a fost adăugat de aseară, cu supramăsură).
Alţii, am constatat, au păţit-o mai rău: înzăpeziţi încă şi mai mult, în buricul târgului, în special graţie plugurilor (dar pe bulevard se cicrulă; e drept, vorba primarului Sorin Oprescu – l-am văzut pe la şapte dimineaţa live, la comandamentul de iarnă! – „în condiţii de iarnă”). Partea proastă, în cazul fotografiat de mine, e că şoferul, probabil grăbit de ger şi viscol, a uitat farurile aprinse. Oricum, a avut baterie de bună, zic. Îi doresc să deszăpezească bine şi să-i pornească „la cheie” (ceea ce ne dorim cu toţii).
UPDATE. Câteva minute mai târziu: şoferul fără frică e la datorie! Reuşeşte sau nu reuşeşte?
M-am trezit cu ea pe masa din bucătărie. Ştiam că se coace ceva, ştiam ce, dar surpriza – atunci când am văzut-o – a fost uriaşă. Iată ce înţeleg eu printr-o pâine bună!, mi-am zis, apoi am purces s-o fotografiez şi s-o aduc aici, ca o urare pentru voi, prietenii acestui blog. La mulţi ani şi pâine bună!

MFC. De la răsăritul şi până la apusul Lunii (altfel spus). Foto: Călin Hera

Scări şi scaun la intrarea într-un magazin online destul de vestit din Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Atunci când spui magazin online te gândeşti la tehnologie, internet, viteză, promptitudine, calitate, modernitate. De acord, trebuie să ai măcar o fărâmă de gând-alertă („dacă-i ţapă?”), asta mai ales dacă eşti din Bucureşti. Mânat deci de aceste gânduri, te uiţi la poze, citeşti despre, dai câteva click-uri ca să alegi ceea ce crezi că îţi trebuie, faci comanda.
Dacă ţi-e OK să aştepţi până vine livrarea e în regulă, te întâlneşti la un moment dat cu un curier şi gata. Dacă te grăbeşti, îţi notezi frumos adresa depozitului sau a magazinului online ‘în carne şi oase” şi te duci într-o dimineaţă la locul cu pricina, să ridici ce-ai comandat şi crezi că nu găseai la mall atât de bun şi atât de ieftin.
În cazul în care recurgeţi la a doua variantă, fiţi pregătiţi

Portret în Chicago, Plazza Millenium. Foto: Călin Hera

MFC. Portret în Chicago, Plazza Millenium. Foto: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Pictură murală a unor elevi plonezi pe peretele unui bloc din cartierul Militari, staţia de metro Gorjului. Foto (cu telefonul): Călin HERA
Că tot e la modă să scrii pe peretele altuia*, azi am conştientizat o pictură murală care stă de vreo patru luni pe un bloc din cartierul Militari, aflat la staţia de metrou Gorjului. E făcută de Justyna Posiecz-Polkowska, Anna Taut și Wojciech Woźniak, sub îndrumarea lui Rafał Roskowiński și Jacek Zdybel, de la Școala de Pictură Murală din Gdańsk (SPMG).
Privită de departe, pictura e ca un tricolor uriaş, frumos stilizat: o bărcuţă din hârtie pe o apă tricoloră (predomină galbenul), lăsând o dâră roşie, alb-roșie. Culorile
Am învăţat în ultimul an că libera circulaţie mai înseamnă ceva important: să poată veni şi alţii la tine acasă, în libertate şi cu plăcere. Să nu-i vânezi ca să-i jupoi, ci să le zâmbeşti şi să le oferi (primind astfel, la rândul tău). Să te bucuri pentru bucuria cu care ei primesc „ofranda” ta. Care poate fi, de exemplu, o experienţă culturală extraordinară. A fost cazul Festivalului George Enescu ediţia 2013.
George Enescu a fost cel mai important muzician român. Afirmat în prima jumătate a secolului trecut, Enescu a ales să se autoexileze în Franţa după instaurarea regimului comunist, deşi a fost îndelung curtat de autorităţi. A păstrat ceva important din ţara natală, moştenirea culturală, pe care a conservat-o şi a îmbogăţit-o, la fel ca mulţi alţi exilaţi. După mai bine de o jumătate de secol, memoria lui şi festivalul care îi poartă numele a reprezentat o fereastră larg deschisă prin care în ţara lui se respiră aer european, iar oamenii care au prins această respiraţie s-au simţit europeni, adică liberi. Schengen-ul lor a fost, în luna septembrie, oraşul Bucureşti.