Intrase la bancă să plătească o rată afurisită. Ea era tânără ca un bob de strugure care se sparge de plăcere de-l priveşti intens. Înaltă, brunetă, cu ochii albastru-erotic, cu buze cărnoase, roşii, de muşcat. Avea cămaşa descheiată la doi nasturi. Se ghiceau sânii zgribuliţi şi neastâmpăraţi. Degetele lungi se jucau nervos cu firul încolăcit al telefonului. Dl. Lică saliva abundent (în gând) când i-a auzit vocea ca un sărut regulamentar:
– Ce mă fac? Trebuia să expediez 100 de euro, dar îmi apare că am trimis doar 1 euro? Aaaa, trebuia să pun osutapunctzerozero!?
29/09/2010
Prea frumoasa de la OTP
01/09/2010
Pana de gâscă
Mă tem de gâşte. E ceva ce vine din copilărie. Cârduri de gâşte ciuguleau iarbă pe marginea drumului, la ţară. Câte una venea cu gâtul întins, sâsâind ameninţător, naiba ştie de ce. Dar acum mi s-a rupt sufletul: o pană străpungea nările gâscanului, dintr-o parte în alta. I-am atras atenţia femeii. Io i-am pus-o, mi-a zis. Al naibii gâscan, ciugulea puii. De-aia l-a şicanat. E drept că nici nu mai prea mănâncă de atunci, cred că-l tai, a mai zis femeia de la țară. Gâscanul l-ar sâsâi pe dl. Lică, dar nu poate. De-ar şti cum se face asta, ar strănuta.
26/08/2010
Dl. Lică dezbrăcat
Da, Roxana l-a citit atât de bine pe dl. Lică încât, în fata ei a apărut străveziu. A privit prin el, cu ochiu-i de artist, l-a dezbrăcat de toate învelisurile, apoi l-a desenat asa cum l-a văzut printre PA-urile scrise până acum despre el.
Iată-l:
Desen de Roxana Soare. Mi l-a făcut cadou la Crăciunul trecut, am scris despre asta, dar cititorii mai noi ai acestui blog nu l-au văzut, iar cei cu vechime poate se vor bucura să-l revadă.
P.S. Clik pe foto pentru imagine mărită (merită! Eu l-am făcut mare-mare, l-am printat, l-am înrămat si l-am asternut pe un perete)!
NOTĂ. Mai jos, câteva dintre isprăvile domnului Lică.
– Dorintă
– Tăvita copilului de un an
– Dl. Lică îsi vinde votul
– Pensionarul cu ace
– Dl. Lică, turist electoral
– Dl. Lică sare gardul
– Dl. Lică fată cu Burj Khalifa
– Tratez rinichii cu reiki
– Sticla de Borsec
– Cea mai scumpă cafea din lume
– When you kill a pig
– Dl. Lică sforăie
– Dl. Lică dă cu capul de tavan
– Carcelul domnului Lică
– Mafia lenjeriei intime
– Dl. Lică în EVZ
– Dl. Lică nu e niciodată singur
26/08/2010
Dl. Lică nu e niciodată singur
Îi ziceau, după ce divorţase: „Nu ţi-e urât să stai singur?”. Le răspundea că ar putea să-i fie urât, dar că, norocul lui, niciodată nu e singur. Ajunseseră să-l pândească, să întrebe vecinii dacă n-are vreo amantă secretă, dacă nu-l vizitează vreo rudă. Adiminstratorul blocului voia să-i adauge o persoană la întreţinere. E diliu, şi-au zis, până într-o zi când dl. Lică le-a explicat: „Întotdeauna trebuie să fiu atent să nu-l dezamăgesc pe cel care am fost şi să nu-i fac greutăţi celui care voi fi, aşa că eu, cel din prezent, sunt mereu împreună cu cel din trecut şi cu cel din viitor”.
01/07/2010
Dl Lică în Evz
Azi l-am dus pe dl. Lică la Evz. Nu mi-a spus dacă i-a plăcut sau nu. Avea un zâmbet misterios. Satisfactia de pe figura lui mi-am explicat-o, mai apoi, când am avut răgaz să analizez, prin aceea că nu doar l-am dus la Evz, ci l-am si însurat. Nu m-a întrebat nimic despre sotia lui de PA/Tabletă TV si nici eu nu i-am oferit amănunte. Rămâne să vedem cum evolulează lucrurile.
Iată despre ce e vorba:
Dl şi dna Lică
După aproape trei săptămâni de fotbal cu vuvuzele „şi nimic altceva”, dl Lică a lăsat deoparte telecomanda. „Uita-te la ce vrei tu”, i-a spus soţiei, care, nevenindu-i să creadă, a apăsat pe butonul nr. 9 la o oră la care, de obicei, erau meciuri. La început, dl Lică a stat cuminte pe canapea, lângă soţie. „Ce sirop!”, şi-a zis în gând, văzându-l pe Hugh Grant în „Englezul care a urcat o colină, dar a coborât un munte”. Lui i-ar fi plăcut puţină acţiune în careu. Asta se întâmpla ieri. Azi, poate scapă cu Seinfeld şi The Kingdom (cu Jamie Foxx), ceea ce e OK. Iar mâine, wow!, e Brazilia – Olanda!
NOTĂ. Aici e Tableta TV, care a trebuit să fie un picut mai mare.
22/05/2010
Cât de credibil e dl. Lică
Dl. Lică, în acea dimineaţă de mai, era visător. Visa ca blogul lui, căci avea blog, deşi nu spusese nimănui despre asta, să urce măcar în top 100 în ZeList. OK, aflase şi el că ZeListul ăsta ar fi o porcărie alcătuită pe criterii nerelevante doar aşa şi aşa, dar orgoliul îi spusese, şi-i repeta regulat, că trebuie să-şi propună Top 100 ca să aibă obrazul senin când se bărbiereşte, dimineaţa. Adevărul e că se bărbierea când i-a venit ideea să se agaţe de bloguri aducătoare de puncte ZeList. Şi, cum deţinea o informaţie preţioasă, şi-a zis s-o scrie, poate le-o fi bine cititorilor s-o afle (şi lui cu-atât mai bine). Aşa că scrise: Călin Hera la TVR Cultural, sâmbătă seara, de la 20.30, la o ediţie „Oameni de presă” care se va numi, simplu: Naiv prin România.
P.S. E pe bune! 😉
20/05/2010
Mafia lenjeriei intime
După cum bine se stie, trupul tărisoarei noastre e brăzdat, e hasurat de-a binelea, de numeroase mafii si măfiute. Dar ce zic eu „trupul”? Sufletul patriei e brăzdat! Revenind la trup, încearcă dl. Lică să-si ducă gândul până la capăt, vă reamintesc: mailul meu e bombardat cu mesaje tip „Congratulations you are the lucky winner”, „Buy Viagra 100mg/50mg/25mg from $1.89”. Adineauri, dragi prieteni, am primit „Recomandări de sezon. Lenjerie intimă – Click pe poze si le poti avea si tu”. Mai precis, ce?, vă întreb retoric. E mafie, vă zic eu, spune dl. Lică si bea un pahar cu apă plată.
Explicatie foto:
In conformitate cu Legea 365/2002 privind comertul electronic, acest mesaj nu este si nu poate fi considerat spam, deoarece:
– acceptare de primire a ofertei nu va implica financiar
– adresa d-voastra de e-mail a fost gasita fie pe un site public, fie intr-un ghid de afaceri, fie in adresele altor firme care ne-au trimis ofertele lor sau am primit-o cu ocazia unor intalniri de afaceri
– acest mesaj va este adresat cu scopul de a va invita sa beneficiati de serviciile companiei noastre si va este transmis in dorinta de a va tine la curent cu cele mai noi si mai profitabile servicii pe care vi le putem oferi.
Pentru ca intelegem si apreciem intimitatea d-voastra ne cerem scuze daca acest mesaj a ajuns din greseala la dvs.
Acest mesaj este o cerere de comunicare din partea noastră de a vă trimite materiale informative cu referire la serviciile pe care le oferim. In cazul în care nu sunteţi interesat vă rugăm ignoraţi acest mail. Conform legislaţiei României, orice firmă are dreptul la o încercare de comunicare comercială cu o anumită persoană.
Daca doriti sa fiti stersi din baza noastra de date, trimiteti mail AICI.
22/04/2010
Cârcelul domnului Lică
Dacă nu l-ar fi apucat cârcelul de dimineaţă, care-i împietreşte gamba atunci când vrea să-şi întindă oasele, înainte de a se scula din pat, dl. Lică ar fi putut deschide fereastra şi, după ce ar fi tras în piept aerul tare, ca un fumător dintr-o ţigară imensă, cât un cartier bucureştean, s-ar fi uitat la cerul încă proaspăt şi şi-ar fi plimbat privirea leneşă printre locurile de parcare, zâmbind în sinea lui la vederea maşinii lu’ nea Caisă de la parter, ninsă toată de florile corcoduşului scuturat zdravăn de ploaie.
26/03/2010
Dl. Lică dă cu capul de tavan
Domnului Lică îi venise o poftă nebună să se caţere pe rafturile bibliotecii, cât mai sus, până când, fără să aibă o clipă rău de înălţime, să înceapă să se dea cu capul de tavan atât de puternic încât să i se lipească tencuiala de creştet, la început ca o brumă abia observată, apoi tot mai vizibil, până când să încărunţească pe de-a-ntregul, căpătând acel aer de înţelepciune, care vine de obicei odată cu vârsta, dar pe care domnul Lică l-a dobândit în mod miraculos chiar atunci, când, tolănit în fotoliu, i-a venit ideea să dea cu capul de tavan.
31/01/2010
When you kill a pig
Din când în când, câte unul zicea, ca şi cum ar fi vrut să înceapă a da o povaţă:
– When you kill a pig…
Apoi râdeau cu toţii, băteau cu pumnul în masă, tuşeau, le curgeau lacrimile. Când păreau a se opri, altul rostea propoziţia cu pricina şi o luau de la capăt.
Totul începuse când Whitney a întrebat ce-i aia, arătând şoricii de pe platou şi dl. Lică s-a pus să explice ce e şi cum se obţine. Văzând mutra femeii, au explodat cu toţii într-un râs de neoprit. În timp ce râdeau, s-au gândit că, poate, e totuşi ceva barbar în obiceiurile legate de tăierea porcului. Au vorbit apoi despre lebăr, sângerete, ciorbă de burtă, drob de miel, fudulii. Apoi au văzut pipotele din supa de pui. Nimeni n-a aşteptat întrebarea americancei; au hohotit de-a valma.
24/01/2010
Cea mai scumpă cafea din lume
Ani în şir o urmărise, din ochi. Se mai intersectau în dreptul birourilor de la etaj. Timid cu patalama, dl. Lică n-a găsit nicicând pretexte acceptabile ca să-i vorbească. „Dar lucraţi în acelaşi domeniu”, ziceau profanii, care nu pricepeau diferenţa dintre secţiile „Ace de siguranţă”, unde lucra ea, şi „Ace cu gămălie”, unde lucra el. O singură dată au interacţionat: la un simpozion, când el, atât de îndrăzneţ!, i-a oferit un pahar cu cafea (la care ea n-ajungea din cauza înghesuielii). A fost cea mai scumpă cafea din lume: ea i-a zâmbit.
20/01/2010
Sticla de Borsec
Lucrau şi noaptea, să termine mai repede. Dl. Lică alesese anume schimbul de noapte. Se uşura temeinic pe cărămidă, apoi o aşeza, atent, în zid. Lua alta şi repeta procedeul. Sticla de Borsec, de doi litri, era, de-acum, aproape goală. În timp ce trăgea ultima duşcă, s-au auzit primii cocoşi. Şi-a amintit vremea când lucra la fabrica de acee, înainte să fie demolată. De-aia s-a angajat acum aici, muncitor necalificat, să aibă grijă de cărămizile între care vor locui idioţii din viitorul cartier rezidenţial.
19/01/2010
Tratez rinichii cu reiki
Dl. Lică credea că le-a văzut pe toate. Ei, bine, nu! Trăind în România, el descoperă, cu un soi de entuziasm patologic, că fiecare zi atrage o nouă mirare. Amuzat la început de sârgul lui Pro Stănac de a pupa icoane, apoi de uluitoarea poveste a flăcării violet rostită de Rozaliu, dl. Lică s-a mirat sincer atunci când năstrusnicia a devenit subiect de talk-show si de editoriale. Când a aflat că seful statului, un temerar cu privirea dârză, îsi tratează el însusi rinichii cu reiki, mirarea domnului Lică a urcat pe perete, în sus. Izbindu-se de un tablou de sezon, pictat de un hunedorean…
Tablou de sezon pictat de Dorin Socaciu, din judetul Hunedoara (fotografiat de Marius Mitrache)
05/01/2010
Dl. Lică faţă cu Burj Khalifa
La teve se derulau imagini cu adevăratul revelion, cel din Dubai, unde artificiile trase de la sol nu urcau nici până la jumătatea clădirii, iar cele trase de sus n-ar fi putut să fie văzute de jos, unde era lumea. Domnul Lică, căci despre el este vorba, se scărpina în creştetul capului, semn de adâncă şi interesantă cugetare: şi dacă această cursă „la mai mare” nu se va opri, s-ar transforma Pământul într-o minge de-aia de optşpe pe care o arunci în sus, învârtindu-se, să vezi dacă e ovală?
29/12/2009
Tablou cu domnul Lică
Am primit un cadou de Crăciun excelent: un desen de la Roxana! Desen care-l înfătisează pe dl. Lică. E chiar el!
13/12/2009
Dl. Lică sare gardul
06/12/2009
Dl. Lică, turist electoral
Găsiseră, printre dărâmături, liste cu foştii angajaţi ai Fabricii de Ace. Cei mai mulţi sunt şomeri, deci vor pune botu’, şi-au zis. – Facem o mică excursie, bem o bere, mai povestim, ne distrăm. S-aveţi buletinele cu voi!, le-au zis la urcarea în autocar. „Idioţi”, şi-a zis dl. Lică, văzând traseul ales: comune şi sate cenuşii, de şes. Înainte de prima oprire, le-au dat nişte bani. Apoi i-a dus în sediul Primărie să voteze „cu şefu’”. Au ţinut-o aşa până seara. La plecare, erau veseli cu toţii. Se-nţeleseseră să voteze cu ăl’lalt, de-ai dracu’, că nu mai au fabrică.
04/12/2009
Pensionarul cu ace
A lucrat la Fabrica de Ace. Ultima leafă i-au dat-o la demolare. A luat şi bonus: 10 kile de ace cu gămălie. La scurt timp, l-a părăsit soţia. La partaj, un singur lucru i-a cerut nevasta: 5.483 de ace, fix câte zile au fost căsătoriţi. Asta l-a durut, că i-a luat peste picior năzuinţele şi micile realizări profesionale şi domestice. A vrut atunci să înghită toate acele, să scape de viaţa asta de doi lei. Dar le-a împrăştiat prin living. I-a luat 4 zile să le adune, câte unul, minuţios, cu drag.
24/11/2009
Dl. Lică îşi vinde votul
Dezamăgit de rezultatul primului tur de scrutin, domnul Lică are, în plus, o durere de cap interesantă, de parcă i s-ar fi făcut creierul cât o minge de ping-pong scufundată în multă bere şi împinsă de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea lichidului dislocuit.
– Eu îmi vând votul, a îngăimat în timp ce aţipea.
Spre prânz, mingea de ping-pong s-a transformat într-o sonerie enervantă.
– E OK?, l-a întrebat Cel Roşu, arătându-i ceva.
– Priviţi şi aici, a spus Cel Portocaliu.
Dl. Lică i-a poftit înăuntru.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 