R., suflând în lumânări. Foto: M. Hera
UPDATE. Cel mai mult îmi place fotografia de pe blogul lui. O menţionez şi pe cea de la fluturaşi.
15/03/2011
Patru durdulii de la Mega Image
As vrea să demonstrez că netul are si aplicatii foarte practice. Despre ce e vorba: fiu-meu vrea să-si umple albumul cu animale de la Mega Image. Are deja o groază, dar acum, când îi lipsesc 11 cartonase (din 162), „trage” numai dubluri. Poate s-o mai confrunta cineva cu aceeasi problemă si, poate, dublurile unora sunt necesare altora. De-aia zic: să-i punem în legătură. Aici e lista necesarului.
09/02/2011
Joc de copii
Câteva rime dintr-o joacă de-a copiilor.
– Zi dulap!
– Dulap.
– Ti-a căzut un ou în cap!
– Zi mărgică!
– Mărgică.
– Ai în brate o pisică.
– Zi ureche!
– Ureche.
– Ai mâncat plăcintă veche!
– Zi televizor!
– Televizor.
– Ai o bubă pe picior!
– Zi bec!
– Bec.
– Vreau la mec.
– Zi curcubeu!
– Curcubeu.
– Trage apa la veceu!
– Zi pepsi!
– Pepsi.
– Mă-ta-i sexy!
27/01/2011
Adi repară bebe
La un moment dat, părintii si-au dat seama că e prea liniste. Era prea liniste. Din camera în care se aflau cei doi copii nu se auzea nimic.
– Poate au adormit, a zis el, trăgând nădejde.
Au mers tiptil. Au tras cu ochiul. Băiatul cel mare (împlinise doi ani si jumătate) stătea aplecat peste frătiorul lui (în vârstă de trei luni). Era concentrat, avea un cleste de plastic în mână.
Când a simtit că e privit a întors capul. Le-a zâmbit lui mami si lui tati si le-a explicat:
– Adi repară bebe.
29/12/2010
Adevărul despre Mighty Beanz
Ca să fie foarte clar: habar n-am care e adevărul despre Mighty Beanz. Dar ştiu că pu;tanii de 6-12 ani (deci un target destul de mare) sunt vrăjiţi, acum, de acest fenomen (iar părinţii lor cheltuiesc destul pentru aceste jucărioare).
Un Mighty Beanz este un fel de Hopa Mitică cilindric, cu capete rotunjite. Dar e impropriu să spui un Mighty Beanz pentru că, am aflat, sunt sute şi sute. Costă între 4-8 lei bucata, în funcţie de setul pe care îl cumperi. Seturile de 6 au vizibil, pe cutie, un singur M.B., iar ceilalţi 5 din cutie sunt surpriză. Înţeleg că există filmuleţe pe youtube în care puştanii, care au colecţii, desfac câte un pachet, astfel încât ceilalţi să vadă dacă două sau mai multe pachete care au la vedere un anumit personaj, au înăuntru fix aceleaşi surprize.
Am înţeles că un M.B. mai rar se schimbă, în clasa a treia, cu 4 M.B. comuni. Am mai înţeles că există şi câţiva foarte rari. În fine, ceva amănunte, dacă doriţi, găsiţi aici (siteul în limba română) sau aici (dacă doriţi în altă limbă).
Dar ce face un M.B.? În principiu, mai nimic. Poate fi rostogolit pe o pistă specială (în mai multe magazine din Bucureşti mi s-a spus că nu mai există, că e criză!; cei de la Noriel au produs ei nişte piste mai rudimentare, dar mai prezente în magazin – o industrie adevărată!). Dacă ai mai multe piste, poţi face concursuri. Cei cu dexteritate bună îşi rostogoleşti M.B. printre degete. Şi cam atât. Cred.
De ce e nevoie, deci, de sute de bucăţi? E moda. E fala de la şcoală că tu ai mai mulţi decât ceilalţi. E bucuria colecţionarului.
Cât despre adevăr, adevărul e că nu-l ştiu pe tot, dar mă documentez.
P.S. Interesant e că nu sunt desene animate cu chestiile astea. Au fost promovate fără acest suport.
UPDATE. Iaca un filmuleţ:
10/12/2010
Expozitie de acuarele naive
Desene făcute de copii bucuresteni, găsite pe blogul Alinei Gorghiu
Desene făcute de copii bucuresteni, găsite pe blogul Alinei Gorghiu
Cei care vor să simtă, mâine, nitică atmosferă de apropiere de sărbătoare, pot trece pe la de Music Rooms Cafe, B-dul Dacia nr. 32 (vizavi de Hotelul Howard Johnson), unde e o expozitie de desene făcute de copii din sectorul 5. Nu-s opere de artă, dar sunt niste gânduri de copil pe acolo. Invitatia am primit-o de la Alina Gorghiu, iar aici găsiti amănunte.
19/10/2010
Picătura nu sare departe de căldare
Carina, fotografiată pe pietrele cetătii de la Mălăesti, la poalele Muntilor Retezat, astă vară, pe când n-avea încă 6 ani. FOTO: Călin Hera
07/10/2010
Eu sunt Zâna Măseluţă
Dacă, Doamne-fereşte, aş cădea azi pe stradă şi mi-ar umbla ăştia prin buzunare să afle cine sunt şi pe cine să anunţe despre tragedie, ar zice: „Dar asta e Zâna Măseluţă! Cum naiba?!”. Am descoperit, într-o geacă pe care n-am mai purtat-o de prin luna martie (când era frig), un dinţisor şi o măseluţă. În portofel am un buzunăraş secret în care, aţi ghicit, sunt trei dinţişori mici, albi, curaţi. Nu i-am furat, sunt ai mei. I-am plătit. I-am adăpostit în locurile despre care pomeneam mai sus în toiuri de noapte. Nu puteam să-i arunc, nu puteam să-i las la vedere.
Un lucru vă rog: nu le spuneţi copiilor mei că eu sunt Zâna Măseluţă! Atunci când, poate, vor citi ei înşişi aceste rânduri, vor fi suficient de mari încât să înţeleagă (oricum, au, deja, bănuieli şi întrebări uneori prea precise).
P.S. N-am pomenit nimic, aici, despre Moş Crăciun!
06/10/2010
Fata în braţe la tata
Familia îi are în centru pe fetită, stând în bratele tatălui ei, în acest desen făcut la grădinită de Carina (6 ani)
Acesta este un detaliu dintr-un desen un pic mai amplu, Familia de sub curcubeu, făcut la grădinită de Carina (aproape 6 ani). Da, am pus mâna pe desen si l-am scanat, ca să-l aduc aici. Mă emotionează.
04/10/2010
Elefantul cu fereastră
Nu mă pot opri, asa că vă voi arăta un detaliu din, probabil, ultima operă desenată de fiică-mea: un elefant cu fereastră (si scară):
Desen făcut de Carina, cu marker nepermanent (albastru), pe o tablă albă. În realitate, e un detaliu dintr-o operă ceva mai amplă; o puteti vedea aici.
22/09/2010
Zâna Măseluţă se întoarce
Vine o vreme când dinţişorii de lapte ar vrea să plece. Sau poate nu vor ei, dar îi împing afară dinţii cei noi şi-i clatină zdravăn copiii care abia aşteaptă să se vadă că se fac mari.
Acela e momentul Zânei Măseluţă ( pe nou). Pe vechi, aruncam dintele căzut în spate sau peste casă (în vacanţele de la ţară) sau pur şi simplu se pierdeau undeva, după ce erau studiaţi atent de ochii curioşi ai copilului.
Am observat că mai mulţi adulţi împărtăşesc copilului temător de mare minune ce i se întâmplă mici secrete, din acelea pe care le ştie toată lumea. La rândul meu le-am spus copiilot chestia cu aţa cu care îţi legi dintele clătinat la un capăt şi clanţa de la uşă la celălalt, apoi chemi pe cineva să deschidă uşa. N-am pretins că eu însumi aş fi procedat aşa, în copilărie (aş fi minţit); le-am zis doar că e şi asta o metodă. Zilele astea am auzit însă cel puţin trei adulţi povestind că aşa făceau ei, ca şi cum ei ar fi iventat metoda (poate era un fel de a fi mai convingători sau poate ei chiar credeau asta; nu am pus întrebări suplimentare).
Până la urmă, dinţişorul a fost scos cu mâna (după multe clătinături; ţin să menţionez: muuuulte!).
Ştiu că, pentru copil, ideea că vine o Zână, noaptea, îşi ia dintele şi lasă în locul lui un ban e mai tentantă decât interesul pentru valoarea acelui ban. Valoarea e dată de joc, de mister („dar ce face cu atâţia dinţişori?”). Mai ştiu şi că, azi-noapte, Zânul cu tricoul galben a căutat. la lumina telefonului mobil, mult şi bine. Dinţişorul nu fusese lăsat sub pernă, ci ţinut strâns în mână (până la un moment dat). Acum e totul OK, copilul râde în somn, ştirb şi fericit.
NOTĂ. Recomad şi Adevărul despre Zâna Măseluţă.
20/09/2010
Desenul cu familia la locul de joacă
Am scanat un desen făcut de Carina, la grădinită. Din păcate, nu l-am scanat prea bine – sunt probleme cu contrastul (stiu, LeP, tu mi-ai zis!). Sper însă să distingeti ce-i acolo, pentru că vă provoc la comentarii. Eu cred că e un desen foarte eco (copacul e mai mare ca blocul) si foarte orientat spre familie. Probabil că tati trebuie s-o tină mai mult în brate.
17/08/2010
Ne întâlnim cu extraterestrii la mijloc
Probabil că din cauza prea multelor belele de zi cu zi (de exemplu, explozia de la Maternitatea Giulesti), un articol savuros din EVZ „n-a avut priză”.
Ideea articolului (despre cum văd copiii viitorul – vă amintiti acel obsedant „noi, în anul 2000”?) mi-a venit la Shanghai, atunci când am văzut o expozitie de picturi făcute de copii.
Pictură de Zhou Tiantian (8 ani), fotografiată la ultimul etaj (14, cred) al Pavilionului Chinei din Expozitia mondială Shanghai 2010
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită (eu zic că merită!)
Revenind la articolul din Evz, iată câteva citate grozave:
# „Sper ca peste 20 de ani să dispară siropul alb, antibiotic, pentru copii. Odată am vomitat de la el. Sper să dispară pentru binele copiilor, pentru că are un gust scârbos, şi în locul lui să se inventeze unul cu gust de piersici” (Maxim, 7 ani)
# „Viitorul vine peste o sută de ani, când o să moară toţi oamenii din lume şi o să ne naştem din nou. Atunci o luăm de la capăt. Tot noi ne naştem şi facem aceleaşi lucruri. O să fie un alt preşedinte, că Băsescu o să moară şi nu ştiu sigur dacă se va mai naşte” (Alexandra, 6 ani)
# „O să ne întâlnim cu extratereştri. La mijloc. Şi noi o să-i găsim pe ei, şi ei pe noi” (Sara, 10 ani)
# „Cei care vor face rele vor primi o injecţie cu bunătate” (Sara, 10 ani)
# „În curţi vor exista semne care interzic accesul hoţilor. Va fi un mare X, deşi nu cred că hoţii respectă semnele” (Alexandra, 6 ani)
07/06/2010
Carnaval la after school
Vă arăt 2-3 fotografii de la o serbare făcută la un after school din Bucureşti, sectorul 3. Întâmplător (!), acolo merge fiu-meu. Au făcut carnaval.
Mi-a plăcut faza asta.
Secvenţă din timpul spectacolului, cu profa în centru şi o pălărie în primul rând.
Încercând recuzita
13/04/2010
Un pic de Buşteni
Am tot vrut să vă arăt un tablouaş de la mine din casă, făcut de fiu-meu încă din urmă cu un an. Acum dau link la el, c-am ajuns să ne dăm prin bloguri ;).
Vă arăt, totuşi, o miniatură. Cu copyright
18/01/2010
Amintire de la atelierele lui Spiridus
Public câteva fotografii făcute în luna decembrie, la atelierele spiridusilor (de la hotelul Caro). Mi-e dor de acele zile, desi abia au trecut.
Aici, copiii au făcut turte. Gustoase!
Aici, nepoata mea mesterste la buburuza ei, iar fiica mea se inspiră pentru arătarea ei
Aici, fiica mea e concentrată asupra unei arătări din mingi de ping-pong
Aici, fiu-meu lucrează un delfin de plus
29/12/2009
Cărăbuşul
Cărăbuşul Pâş-Pâş-Pâş
A venit să facă duş
Chiar la noi sub corcoduş
Lângă cuşca lui Labuş
(Căţeluşul meu de pluş)
După ce a făcut duş
Cărăbuşul Pâş-Pâş-Pâş
S-a urcat în corcoduş
NOTĂ. Aceasta e o poezioară pe care am făcut-o împreună cu fiul meu, în urmă cu trei ani. Am redescoperit-o pe unn desktop vechi si o scot la lumină aici.
19/12/2009
Bilet de la fiica mea
Copiii mei sunt, câteva zile, la Câmpina. Înainte de a pleca, fiică-mea mi-a zis să caut sub pernă, când ajung acasă. Am găsit un bilet A4 care m-a dat gata.
01/12/2009
M-a bătut fiică-mea
Ieri am stat acasă cu copiii. Au fost un eveniment memorabil, alcătuit din mai multe evenimente memorabile. Astfel:
1. Fiica mea m-a bătut la Memory. E uimitor cum reuseste să tină minte, mai bine decât mine, ce e îndărătul cartonaselor cu poze care se aseamănă. N-a fost o întâmplare, m-a bătut de mai multe ori la rând. A reusit să-l învingă si pe fiul meu, care e un pic mai mare. La Cash, mi-am luat revansa. Fiul meu a fost pe locul II la Cash. Si la dame l-am bătut pe fiul meu. E drept, el a jucat pentru prima oară. Mi-amintesc că nici tata nu se lăsa bătut când jucam sah. Adevărat, când eram mai mic, uneori începea meciul fără regină, apoi fără o tură, apoi fără un cal sau fără un nebun. Atunci când am scos prima remiză, am fost cel mai fericit băiat mare!
2. La un moment dat, copiii au început să topăie si să strige „Geoană minte ca un porc, Geoană minte ca un porc!”. I-am certat că vorbesc urât. Apoi m-am certat pe mine. Televizorul era pornit, pe stiri. Berceanu tocmai rostise, apăsat, celebra propozitie. Ar trebui pusă bulină pe stiri, cel putin atunci când vorbesc unii politicieni… Dar asta e doar o naivitate.
3. Am fotografiat câteva desene ale copiilor. Altele le-am scanat. Li le-am ridicat pe bloguri. Am voie să public si aici câte unul.
Peisaj cu flori, soare si inimioare
4. La un moment dat, am atipit. Copiii au fost atât de draguti, încât m-au lăsat să dorm aproximativ 30 de minute. Îmi amintesc că si tatălui meu îi plăcea să doarmă pe o canapea, în camera în care ne jucam noi, copiii, cu chiuituri. Se trezea atunci când făceam, subit, liniste.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 