Călin Hera. PA-uri şi mirări

Greu la deal cu boii mici (Autor ?)
Isi dorea un copil.
Nu-i placeau greutatile.
Asa ca facu un bou mare

nu de boi, ci de hrănirea lor… (Autor ?)
Greutatea vieţii nu e chiar greutatea. Ci lipsa bună a simţirii. Pentru că greutatea dătătoare de satisfacţie, prin realizare şi împlinire e benefică. Aşa că tema boilor mici e de fapt tema propriei neputinţe. Şi boii aceştia pot creşte, prin exerciţiu personal şi dezvoltare. Doar dealul, urcarea, ţelul şi atingerea acestuia dau un sens trăirii şi instincului de conservare.

Sansă de nesansă (Autor ?)
Doamna Vaca si domnul Bou erau obisnuiti cu greutatile vietii. Trageau in jug de dimineata pana seara.
In acest timp, Vitel, fiul lor, statea in grajd si manca tot fanul din iesle.
Seara doamna Vaca il dezmierda spunand: barem tu sa ai viata usoara.
Timpul a trecut. Doamna Vaca si domnul Bou au imbatranit si puterile le-au scazut.
Urcau tot mai greu dealul tragand dupa ei carul.
Era vremea ca Vitel sa traga la jug dar lui nu-i pasa: pastea si statea tolanit la umbra cat era ziua de lunga.
Ajunsese mare.

Sub papuc (Ajutor ?)
Ia ! Dă-ncoa’ plasa, să văd ce-ai luat ! Ia uite ! Morcovi plini cu pământ ! Cât ai dat pe ăştia ? O avere ! La salariul tau… De care ceapă ţi-am zis eu să iei ? Roşie ! Asta-i roşie ? Şi pâinea, parcă-i coaptă alaltăieri ! Ai să mănânci mămăligă rece deseară ! Şi o să dormi pe preş ! De nimic nu eşti bun ! Iar ai luat leuştean în loc de pătrunjel ? De câte ori ţi-am explicat care-i diferenţa dintre ele ? Un neispravit ! Creier cât o nucă ! Of ! Greu la deal cu boii mici ! Treci si spală vasele!

Aş (Autor ?)
Am un proiect. Vreau să fac un partid. L-ar vota toată lumea. M-aş instala la putere. Aş reforma ţara. Aş provoca o creştere economică fără precedent. Aş dezvolta învăţământul. Aş încuraja cultura. Aş face autostrăzi, căi ferate, hoteluri, pârtii de schi. Aş merge la Bruxelles. Aş merge la Moscova, la Washington, la Beijing. Aş merge la ONU. Aş reduce poluarea. Aş răcori încălzirea globală. Aş iriga Sahara. Aş trimite oameni pe Lună. Aş găsi planete pe care le-aş popula. Apoi aş muri liniştit. Domnul Lică stă pe banca din faţa blocului. E mort de beat.

Jucării (Autor ?)
Pe la vreo 5 ani, fratele lui mai mare îl învățase să citească. Tatăl lui a văzut în asta un semn bun: era băiat deștept, trebuia să ajungă cineva. Așa că l-a pus la învățat.
– Învață, băiete, învață, că numai așa o să ajungi cineva. Uită-te la mine unde am ajuns, dacă n-am învățat când eram mic. E greu la deal cu boii mici, îți zic eu, că-s mai trecut prin viață..
Și el învăța. Era un băiat liniștit, iar tatăl părea mulțumit când îl vedea cu cartea în mână. Când lua vreo notă mică, tatăl scotea cureaua. Și-l îndârjea să învețe mai mult.. Cărțile au fost singurele lui jucării.

Tată, îți mulțumesc, am ajuns cineva. Dar de-ai ști cât de mult îmi doream și eu măcar o jucărie ca a celorlalți copii…

Uneori, e greu (Autor ?)
De ce dispare dragostea după un timp , de ce doi oameni care s-au iubit ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască suferinţe interioare de neimaginat ?Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea ?De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe.

Usor la vale cu vacile mari in Tara Micului Paris (Autor ?)
In tarisoara despre care pomenim mai sus topul celor o suta de personalitati e dominat de Stefan cel Mare dar Scund la Stat. Aici au fost propusi micii Cocosatului ca alternativa la carnatii bavarezi si a fost lansat pe piata Lastunul pentru a eclipsa simbolul capitalismului desantat: Mercedes 500, zis balena. Aici a fost promovat Adi Minune ca antidot al sunetelor inalte de la Opera. Ca un corolar, tara asta l-a facut vedeta pe Piticul Porno intr-o industrie in care, cu adevarat, doar marimea conteaza.
Acestea fiind zise, vom intelege cu totii de ce noua ne e atat de greu la dealul abrupt al redresarii si preferam sa lenevim in pitoreasca vale a crizei de toate felurile.

Chipul care plânge (Autor ?)
Oare de ce ne stârneşte nelinişte un bărbat înlăcrimat ? Putem vedea într-o femeie care plânge un aspect neobişnuit, însa sensibil şi trist al vieţii noastre aşa încât ne lasam impregnaţi de el, cu sinceritate şi dragoste. Un bărbat care plânge ne umple însa inima de un sentiment de neputinţă. Într-un asemenea bărbat ajuns parcă la capatul pamântului sau a tot ceea ce se vădeşte omeneşte posibil, aşa cum se întâmplă la moartea unei fiinţe dragi sau în situaţia în care universul său este presat de o latură care nu se armonizează cu propriul univers privim terifiaţi, harta chipului său.

din nou la deal (Autor ?)
ultima data cand coborase in vale isi pierduse boii prin iarba inalta.
nu indraznea sa urce fara ei.
a vrut sa-i cheme dar nu le stia limba. nu margea ca la alte animale mici, nici cu pis-pis sau cutzu-cutzu…
daca at fi fost tauri, ar fi fluturat macii campului sau fustele pe toata pajistea… dar cum sa chemi o pereche de boi spre tine?
– boilor ce sunteti!!!!
– …
boii radeau la picioarele ei pascand fericiti iarba. stiau ca atunci cand vor fi gasiti vor fi pupati si luati in brate pana sus, pe varf.

Fara cuvinte (Autor ?)
Cand se privea in oglinda vedea un chip frumos dar marcat de trecerea anilor.
Cand urca scarile obosea. Inima ii batea sa-i sparga pieptul.
Glumea cu ea insasi, in gand: ” greu la deal cu boii mici!”
Si se prindea de bratul lui, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Nu voia ca el sa observe ca obosise. De efort, obrajii i se imbujorasera.
-Cum poti sa ramai asa de frumoasa mereu? – ii spunea el.
Ea ii multumea cu un zmbet.

zeii, la team-building. jocul de-a crapatura cenusie (Autor ?)
zeul cel mare, albastru, arunca fulgerele din miscarea pletelor in mari si oceane. din crapaturi ies insule care se raspandesc rapid, crescand pamantul si piatra in mare.
zeul rosu arunca sageti pe insule si acolo unde cad, pamantul crapa si izbucnesc rauri de lava, apoi munti.
zeul verde arunca sageti-seminte si creste padurea pe coamele muntilor vulcanici.
zeul alb si cel negru isi arunca sageti intre ei. din picaturile lor de sange ies oamenii care se raspandesc ca furnicile prin padure.
in final, ultima sageata trece prin mintea fiecaruia, deschizand crapatura cenusie dintre emisferele cerebrale.

Pe cord deschis (Autor ?)
Într-o zi, din prea multă iubire, ai scos sufletul din mine şi l-ai pus pe-al tău în locul lui. De atunci, mă doare într-una când plângi sau doar ţi-e rău. Operaţia e fin lucrată, la suprafaţă n-a mai rămas nici urmă, nici cel mai mic semn. Dar înăuntru e mult zgomot şi furtună şi frica ta de a nu fi devorat.Când o să vrei să mai loveşti din patimă şi iubire multă, te rog ai grija, fiindcă te va durea mai mult pe tine.

Mirela (Autor ?)
Mirela e o fată tare simpatică, veselă și inimoasă.. Are și un mic defect – e puțin văzduhistă. Nu știți ce-i aia? Să vă zic. Acum vreo 2 zile un amic de-al nostru se plimba prin curtea proprie citind o carte. Cufundat în lectură, a uitat de jumătatea de groapă săpată pentru fosa septică. A căzut în ea și și-a rupt un picior! Ieri l-am vizitat în spital un grup mai mare, printre care și Mirela.
L-am întrebat de sănătate, cum se simte, dacă îl putem ajuta cu ceva. Întrebări normale într-o situație de genul ăsta. Mirela nu zicea nimic, deși se vedea că o neliniștește ceva. Într-un final își ia inima-n dinți și întreabă pe nefericitul nostru amic:
– Auzi, dar ce carte citeai?

Bentiţa (Autor ?)
În liceu eram obligaţi să purtăm bentiţă pe cap fetele şi şapcă băieţii iar eu am intrat într-o zi în şcoală fără bentiţă.Directorul m-a luat imediat în primire: „Ştii sau nu că bentiţa este obligatorie ?” Eu am răspuns: „un lucru precum bentiţa nu poate fi obligatoriu. Cum să fii obligat să pui ceva pe cap ?” Directorul surâse încurcat: „Tu fată eşti tare încăpăţânată. O să ai necazuri şi n-o să te „încadrezi” nicăieri. „Foarte bine” – i-am răspuns – „mai bine să nu-mi găsesc locul decât să fiu o tâmpită şi să mă „încadrez” oriunde.Dacă a purta sau nu bentiţă are vreo legătură cu inteligenţa, eu prefer să nu risc.Capul e obligatoriu nu şapca sau bentiţa. Eu am venit la şcoală cu capul, dar poate dumneavoastra aţi venit numai cu sapca.”

Bilete la U2 (Autor ?)
Scrisesem un text despre un neica-nimeni de cartier care enerva pe toată lumea cu mintea lui îmbâcsita, cu aerul atotştiutor şi cu incredibila-i necioplire. Un dobitoc, ca să fiu concis. Într-o zi, necioplitul s-a lăudat că are pile peste tot, că rezolvă orice. Atunci, un personaj secundar l-a întreabat pe dobitoc: Da’ bilete la U2 poţi să faci rost?
Am pus textul pe blog cu un titlu gen „Bilete la U2”. De atunci, am blogul cel mai citit din ţară. Zilnic sute şi mii de naivi caută pe google bilete la U2 şi cred că le-ar putea găsi la mine.

Grijă ce-ţi doreşti (Autor ?)
Mi-am dorit să scap de şcoală. Aşa că ai mei m-au trimis la muncă. Aveam fraţi mici şi bani puţini. Mi-am dorit să devin bărbat şi m-au luat la război. Acolo am devenit bărbat de mai multe ori. După război, mi-am dorit să întâlnesc cea mai frumoasă femeie din lume. Am întâlnit-o, dar n-a avut ochi pentru mine. M-am însurat cu Ina, o fată urâţică. Mi-am dorit o viaţă liniştită cu ea. Am avut-o. Într-o casă fără copii e tare linişte.
Toate dorinţele mi s-au îndeplinit. De le-aş fi formulat mai clar…

Directorul si secretara pe mess (Autor ?)
Bombonica85: Augustus unde umbli ? Am stat toată ziua să apari. Am luat bilete la Bănică pentru diseară,chiar nu te bucuri ?
Augustuss77: Sunt soţia. Scuze. Augustus a plecat urgent în delegaţie şi a uitat laptopul acasă. Messul s-a deschis automat.
Bombonica85: Aaaa…daaa ? Păi să vedeţi doamnă, eu sunt de fapt soţul şi-am vrut să vă înştiinţez că nevasta mea e cam răcită şi de când cu porcina asta… E în pat.Sper să se descurce domn director în seara asta fără ea.
Augustuss77: Oh, regret.Şi biletele ?
Bombonica85: Ăsta e un cod între bărbaţi când vrem să ieşim şi noi la şpriţ. Dar dacă vreţi să mergeţi, eu pot să vă însoţesc, că ea facuse rezervare să meargă cu-o amică din liceu. Bărbatee…iar s-a îmbătat porcul ăla de director. Îmbracă-te şi du-o tu pe nevasta-sa la Bănică la concert. Lasă că vede el când s-o trezi, ce caimac îi pregătesc.

Romantism (autor ?)
In linistea noptii de dupa o zi fierbinte de vara se auzeau doar greierii sfaraind ca pe o plita incinsa. El si ea, asezatii unul lang altul, sprijina bolta instelata cu pupilele dilatate de intuneric. El ii povesteste despre planete si constelatii. Ea il asculta, impresionata.
– Uite, iubito, stelele sclipesc doar pentru noi. Acolo, vezi? E carul mare si dincolo carul mic. Mi-ar placea sa ne plimbam impreuna pe calea lactee.
– Si mie, iubitule! Ar fi asa minunat… mai ales cu masina! Fiindca veni vorba, ce masina ai?

Traseul painii (Autor ?)
– Crapelnita! zise si arunca pe masa o paine mare si rotunda cu un miros atat de imbietor incat privirile celor cinci copii se lipira instantaneu de ea. Nu pentru mult timp. Reprimandu-si pofta, privirile tuturor se mutara ca la un semnal spre un colt al incaperii, unde, pe un fotoliu cu marginile rupte motaia cu capul in piept un batran. Ritualul mesei impunea ca al batran sa imparta bucatele si abia apoi sa se apuce de mancat. Un bot de fetita cu ochii ce pareau mai mari din cauza fetei slabe se duse pana la el si incepu sa-l traga de maneca stinghera ca o zi de duminica. Mosul nu simtea nimic de parca isi incheiase socotelile cu lumea.
Salvarea nu intarzie sa apara odata cu vorbele aducatorului painii:
-Luati si crapati, ce va uitati ca mortu’ la lumanare? Si lua el insusi o bucata si infuleca caznindu-se sa-si aminteasca de unde spunea frate-sau , fantanarul, ca o capatase. Fantanarul, om bun, si fara copii, i-o dadu lui.

Unde dai şi unde crapă (Autor ?)
Dai de obicei mai aproape de propria înţelegere, dai subtil pentru a nu-ţi afecta propria axă pe care viaţa ţi se învîrte cu viteză constantă. Scopul ascuns al subtilei lovituri sunt semenii, cei ce nu prea înţeleg acţiunea. Aşa că finalitatea nu e la ei, ci tot la tine. Şi axa se mişcă puţin, suficient însă pentru a ţi se conturba propriul confort. De aici toate urmările, neplanificate, ce îţi schimbă viaţa.

Din jurnalul unui politist rural * (dragoselu)
In comuna noastra e liniste, oamenii-s gospodari si-si vad de lucru, n-au vreme sa fure stiuleti sau sa se omoare intre ei cu securea, asa ca eu stau toata ziulica si citesc. Ne-au dat de la centru bani de haine, da’ eu mi-am luat laptop de ei, ca vreau sa citesc pe internet. Vreau sa citesc tot internetul, asta-i ambitia mea. Dau link dupa link, navighez, cum ar veni. Uneori imi iau notite in carnetul de amenzi, am gasit atatea lucruri interesante… Uite, in dimineata asta am vazut un filmulet pe-un site despre un coleg de-al meu, sef de post undeva prin Ialomita, i-au adus in sectie o soferita beata si ala, nervos c-a gresit la solitaire din cauza spetei, i-a ars o palma dupa ceafa impricinatei. Betiva n-a gasit altceva de facut decat sa-si dea jos pantalonii si sa-i arate organului sezutul. A iesit balamuc mare, au bagat-o la ultraj, dar eu mi-am notat ceva interesant din treaba asta, ma preocupa subiectul. Femeia aia beata e incarnarea unei zicale.

*PA trimis după deadline.