Călin Hera. PA-uri şi mirări

Vinul dupa bere…sau invers!
Autor: ?
Nepotrivire
El: ajuns la maturitate, se transforma dintr-un tinerel sprintar si dulce intr-un adult viguros dar cam acru de felul lui.
Ea: blonda, uneori bruna, subtirica, avea un „ce” al ei, numai ai ei: un miros amarui.
Nu mergeau impreuna.
Nu se potriveau.

Nickname
Autor: ?
– Vin după bere, a anunţat, apoi a închis telefonul.
Nu era prost crescut, doar timid. Puseseră un pariu pe care îl câştigase, iar acum se hotărâse să-şi ia premiul.
Şi-au dat întâlnire la ASE, în dreptul bilei. A ajuns cu cinci minute mai devreme. Avea un buchet de flori, aşa procedează un gentleman, şi-a zis.
Atunci când a auzit „Te salut, Heineken, mă bucur să te cunosc!” i-au căzut florile din mână. Cine şi-ar fi imaginat că Rose86 e un musculos cu suflet sensibil?

Compilatie
Autor:?
Serbare campeneasca in toata regula. Mobilul – o expozitie cabalina; pentru multi: prilejul de-a afla cum arata „motorul” vehiculului des intalnit pe infrastructura unei parti a UE. Ca si ala circula, carevasazica, pe asta. Simplu, nu? Fara baterie si semnalizare , se-ntelege!
Infulecau cu pofta sunca taraneasca cu cascaval afumat. Tanarul gentilom zise:
– Deci, dati-mi voie, milord, am vandut multi pur-sange, casazicasa, pentru ca am proiecte mari de viitor…
– La fel ca mine. Participarile la derby m-au dat gata. Bun cascavalul – acrisor!
Veni si picolita cu ochii ca doi carbuni aprinsi:
– Doriti o bere neagra, un vin-pelin, oaspetii mei distinsi?
– Deci, daca ma-ntrebati pe mine, nu! (interveni dom’ Costi, un vecin). Decat o sticla de mastica la doi insi!

Invitaţia la vax
Autor:?
Am poftit-o să intre, am încropit în grabă o scrumieră. Ea nu fuma, dar eu aveam motiv. Doar nu mă vor certa, sunt c-o femeie. Am cautat caseta cu piesa din 9 săptămâni şi jumătate, o lumânare am găsit pe sub chiuvetă. E folosită dar, dacă-i scot capacul cu cruciuliţe, numai bună, o să dea o lumină bestială roşie ca în Emanuelle, scena cu fotograful. Am luat sticla de vin din barul tatei, două pahare din bufetul ăla alb, şi hai să ne-aşezăm şi noi aicea.
– A, nu, refuză ea, bem vinul după!
Am înţeles, mă pregăteam de mult, m-am ridicat ca arcul jocurilor alea cu mânere, citisem eu prin pahico ce-ar însemna plăcere, şi-apoi m-am dus întins…
Ş-am scos un pet de bere.

Licorile săracilor
Autor: ?
Cert este că, de la un moment dat încolo, nu mi-am mai dat seama ce licori torn pe gât : acre sau amare. Pentru că sărăntocii nu ştiu adevăratul gust al vinului, nici pe cel al berii. Pentru ei, vinul e acru şi berea e amară.
În lumina de tavernă, toate aveau aceeaşi culoare. În izul de om muncit o zi întreagă în mină, toate aveau acelaşi miros. Pe stomacul gol, toate aveau acelaşi gust. Ordinea zemurilor era aleatorie : berea după vin, şi vinul după bere, numai la cap să urce ! Aşteptam eliberarea.

Mândrie
Autor: ?
O căldare cu apă rece în plină figură şi m-am dezmeticit. Rânjetul torţionarului răzbătea prin întuneric. Mi-am conştientizat imobilitatea, am simţit frânghia care-mi săpa în carne şi alte dureri surde, anesteziate de frig.
– Spui ?
Ce fiinţe fragile şi puternice suntem ! Nici nu ştiu de unde, mi-am adunat toată mânia şi l-am scuipat cu o aviditate nebună !
Am simţit doar prima lovitură. Apoi, se făcea că eram cu voi în cârciuma din drum, bând bere după vin, vin după bere, nici nu mai stiu…

Chefliul
Autor: ?
Cheflii aveau o zicere: vinul dupa bere e placere, berea dupa vin e un chin.
Asadar, vinul, care auzise aceasta si tinea la Chefliu, caci Chefliu era cel care il aprecia in mod deosebit, astepta resemnat sa-i vina randul, dupa bere. Si ii venea intotdeauna. Chefliul tinea la bautura.

Betivul
Autor: ?
Ii da cu bere, ii da cu vin
Ca sa dispara orice chin
II da cu vin apoi cu bere
Cautatorul de placere.
Vin dupa vin, vin dupa bere
Bere dupa bere, bere dupa vin
Ca e placere, ca e doar chin
La el nu conteaza,
Nu ii cauzeaza.

Nu ramane nici un strop
Bautura il atrage
Daca vine si potop
El tot la masea trage.

După bere, după vin
Autor: ?

După bere, după vin,
Cerul este mai senin,
Toate dorurile vin,
Cu dulceaţă sau pelin,
După vin şi după bere
Bucurie şi durere,
Doamne tu îţi faci avere
Din dorinţa-mi de plăcere.

Decît vin şi decît bere,
Dă-mi mai bine o muiere,
Mă voi îmbăta deplin
Doar cu votcă, fără vin.

Doamne, Ţie mă închin,
Amin.

Viaţă de student
Autor: ?
„O bere, o bere
stomacul nostru cere.
Poto-ol, poto-ol;
stomacul nostru e gol!”.
Băieţii cântă ca să uite de foame şi de sete. Dar nu uită. Foamea o potolesc cu pâine uscată, muiată în uleiul care rămăsese în tigaie de la ultima porţie de cartofi prăjiţi, cea de ieri. O bucată mică de pâine uleioasă, o înghiţitură mare de apă. Reţeta asta face minuni. Dar nu e suficient.
Rezolvarea vine odată cu vecinii de la 323, atraşi de linia melodică, pasemite. „BR RC 323 1 l pt. 2 lei” scrie la ei pe uşă şi pe bileţelele care împânzesc căminul. Bere după bere după bere.

In practica la domnu’ Bachus
Autor: ?
“Aiureli, copile… Prostii, maruntisuri, golanii. PROSTII! “. Trase adanc din tigara rezemata pe imbinarea buzelor si incepu sa-si verse plamanii tusind dezordonat si bulbucandu-si albusul ochilor ca si cum ar fi vazut un semn dumnezeiesc intr-un cartof despicat. Se ridica de la masa si merse greoi spre rafturile pline de bauturi indoite, tarandu-si picioarele ferite privirii sub un halat ponosit. “Aici e toata munca mea! Viata mea! Iar tu… Tu? Vii asa si hopa! La capatuiala!“ Il apuca de reverele scurtei: “Sa nu incerci sa ma faci. Uita tot ce-ai invatat la liceul economic. Uita proverbul ala tampit. Tine minte bine asta: vinu’ dupa bere mere, dupa vin berea mere! Ai inteles, ma? Sa-mi vand si una si alta’, ma, pastele ma-tii de practicant. Fara ‘e-un chin’, fara ‘nu mere’ sau stiu eu ce alte poezioare de doi bani. Gata acum, ajunge, hai, toarna-mi din fata aia-n iarba, indata se ivesc clientii”.

Om bun
Autor: ?
Aveam vreo 10 ani. Eram afară, jucam badminton cu prietena mea, Ioana.
L-am văzut la balcon, i-am zâmbit şi i-am făcut cu mâna. Din când în când, mă uitam cu coada ochiului înspre el, şi mă simţeam atât de mândră, că până şi loviturile îmi deveniseră măiestre.
L-am văzut aplecându-se în afara balconului şi m-am oprit:
– Tată, ce faci?
– Irina, de ce loveşti cu paleta în pahare de şampanie?
Atunci mi-am dat seama: era beat. Din nou. Prietena mea a început să râdă, iar eu am râs cu ea, ruşinată, încercând să ascund ce era în sufletul meu.
Mai târziu, mama mi-a zis că băuse o sticlă de vin şi apoi o bere. Să-l iert, că nu este om rău.

Friptură salvată
Autor: ?
O friptură de miel s-a înecat în vin. Panicat de situaţie, stăpânul stomacului a turnat peste dânsa o sticlă de bere dar totul s-a transformat în chin. „Era mai bine înainte” – gândi sugestiv şi repetă manevra, dar de data asta cu vin.Şi mare îi fu plăcerea când observă că friptura se resuscitează şi prinde a se macera din plin.

NOTĂ. Am primit si o fotografie, o imagine a hameiului. În loc de PA. În afara concursului.

Am lipsit de la butoane în weekend, asa că prelungesc un pic deadline-ul: până la 15.00. Tot din cauza asta, public toate PA-urile primite pe mail până la această oră în aceeasi postare. Stiu, în felul ăsta voi ajunge mai greu la 1.000 de mirări, dar îmi asum riscul 😉

Asadar:

Batistuțe
S-a întâmplat cândva imediat după revoluție. Într-o zi oarecare, într-un sătuc din România, 2 camioane cu ajutoare de la nemți au oprit în fața primăriei. S-a adunat lume ca la urs, să vadă minunea: haine și mâncare gratis! S-a făcut imediat un comitet de împărțire a lucrurilor și, mai răstit, mai cu vorbă bună, au reușit să le dea pe toate.
La urmă s-au trezit totuși că rămăseseră cu niște pachețele. Nimeni nu știa ce conțin. Le-au desfăcut, le-au întors pe-o parte, pe alta, le-au mirosit, au tras de ele, s-au uitat la ele-n zare, și nimic. Într-un final, a ieșit în față unul mai umblat pe la oraș, care le-a spus că a auzit că există niște batiste pe care le folosești o singură dată și după aceea le arunci. Probabil că alea sunt!
Neavând altă variantă, lumea a fost de acord, așa că le-au împărțit frățește pentru vremurile în care răceala va bântui prin sat. Luni de zile după aceea, puteai vedea oameni care-și scoteau batistele de unică folosință din buzunar și-și suflau mucii, mândri că foloseau tehnologia germană pentru asta. Batistuțele aveau și o marcă: Libresse. Erau moi și cu aripioare.

uneori, nimic din ce zboară…
Cat timp bantuise prin padure, vanatul era imbelsugat. Acum, pe crestele golase, a inceput sa priveasca in sus cu foame. Oare ce s-ar putea gasi bun de mancat pe aici? Un vultur trecu in picaj pe deasupra capului sau, lasandu-l cu falcile clampanind in gol. Un fluture ametit de aerul tare al inaltimilor i se aseza o clipa pe nas, apoi pleca mai departe. Da, mai bine s-ar intoarce in padure… si totusi, poate o ultima incercare, isi zise, privind fascinat avionul care se apropia lasand o dara pufoasa pe cer…
Se ridica in doua labe si il privi salivand cum se apropie si apoi se indeparteaza… si in cele din urma o lua, oftand, inapoi spre padure…

Discipol si maestru
– Nea Brutule, ‘mneata stii cum vine vorba ca nu tot ce zboara se mananca?
– Ia fii atent la mine! zise cel intrebat. Si incepu cu emfaza:
– Rata zboara?
– Zboara!
– Se mananca?
– Se mananca!
– Gasca zboara?
– Zboara!
– Se mananca?
– Se mananca!
– Avionul zboara?
– Zboara! raspunse si chipul i se lumina …Va sa zica avionul zboara da’ nu se mananca!
O fi nea Brutu baiat destept dar nici el nu e prost de vreme ce pricepuse asa de repede.

Souvenir
Nici caiete şi nici haine nu aveam pe-atunci. Iarna, îmi făceam lecţiile la lumânare, în singura cameră încălzită din casă : bucătăria. Mama pregătea tăcută fiertura şi eu îi spuneam : ”Ai să vezi tu !… O să plec în lume şi o să devin cineva !”.
Mama râdea amar şi-mi spunea : ”Esti necopt, viaţa nu e aşa de uşoară, nu tot ce zboară se mănâncă !”.
Azi săruta fotografia de pe noptieră ca pe o icoană – mă înfăţişează pe mine la picioarele Turnului Eiffel – şi nu-şi mai aminteşte de acele vremuri

(PAPamflet)
Dupa obiceiul de acum cunoscut de a se atarna de gatul poporului, se infiinta la serbarea anuala a Soriciul Gros. Erau adunati acolo multi oameni dornici de a fi unii cu altii sau de a-si ostoi setea cu o cana de must dulce oprit din fermentat numa’ bun de baut rece dupa o bucata zdravana de sorici proaspat si sarat.
Impartind zambete si strangand maini in dreapta si-n stanga raspundea fiecaruia dupa caz: prieteneste sau ripostand inspirat cu cea mai potrivita replica – de istet e istet! Incerca din rasputeri sa-si transmita mesajul: sunt cu voi, sunt simpatic, inteligent si fermecator si trebuie sa ma votati.
La despartire le spuse: „Sa traiti bine!” apasat si raspicat de parca cei prezenti n-ar fi vrut. Apoi arunca o privire generala, ca de vultur, altfel de un albastru frumos.
Acum, la drept vorbind, nu prea conta ce spune si ce face… gloata stia deja ca nu tot ce zboara se mananca.

UPDATE.
Omul mic
Cât a lipsit, mi-a fost frig. M-am urcat pe sora ei, dar tot frig mi-a fost. I-am zis. A râs. N-a înţeles nimic. E complicat. Sau poate că nu ştiu eu cum să spun. Dar a fost bine când ea s-a întors. Avea un om mic cu ea. Ţipa. Omul mic. De-aia plecase, să vină cu un om mic. Nu i-am zis că m-am urcat pe sora ei. N-ar mai fi râs. Acum m-am urcat pe ea şi mi-a fost cald. Omul mic l-am agăţat în crengi. Stă acolo şi dă din mâini. Parcă zboară. Când mă dau jos de pe ea, ea îi dă să mănânce. Deci omul mic nu e de mâncare. Cred că va sta mai mult cu noi. Va trebui să pescuiesc mai multe broaşte.