Călin Hera. PA-uri şi mirări

Noua etapă are ca temă o fotografie pe care am făcut-o în Cetateaa Domnească din Suceava, în timpul unui festival medieval, în luna august a acestui an.
Vă astept PApovestile aici, până vineri, ora 16.00. Baftă!

LOC DE DAT CU PA-UL

Neatârnare cell61
– Ascultaţi la mine, oştenii mei, Suceava va fi de-a pururi neatârnată! Nesubjugată de hoardele turceşti! Pentru asta, pun chezăşie însăşi viaţa mea!
În jurul lui, oştenii-şi ridicau mândri săbiile spre cer, urlând din toţi rărunchii:
– Libertate! Libertate!
La câţiva metri distanţă, Aura mânca tacticos o vată de zahăr. Îl lăsă să-şi ia porţia cuvenită de urale, apoi îl întrebă, cu un zâmbet neprefăcut în colţul gurii:
– Auzi, bre Lazăre, cum spuneai că-l cheamă pe patron? Cumva Hakan? Treci acasă!

Feminism etern cristian
-Zburator, cavaler, fire-ai al dracu’… Ha !
-Uita-te la el ! tot in zale, de parca nu i-ar pasa ca pe sub zalele lui am visat sa zbor pe calul inaripat si cand colo m-am terzit pe veranda cu o martoaga jegoasa si puturoasa.
-Mi-ai mancat terciul si tineretea cu zalele tale cu tot, cand ai venit ranit la mine, si eu, proasta, te-am crezut si te-am ingrijit za cu za…
-Ptiu, treci acasa si du gunoiu’ baremi, nainte sa pleci la razboi si sa-mi vii iar cotonogit si flamand…

Fiţi bărbaţi! Anonim?
Cei trei feciori sărutară mâna mirosind a busuioc a maicii lor…Lelea Maria îşi acoperi faţa plânsă cu colţurile maramei, apoi facu mătănii şi cruci, rugând pe bunul Dumnezeu să îi aducă înapoi feciorii din lupta cu turcii…
Mihnea porni primul, fără să se uite în urmă..La fel făcură şi fraţii lui mai mici…Zalele şi armura străluceau în soare ca o victorie…Cel mic avea doar scutul de alamă…Mergeau dârz, umăr la umăr, fără a lăsa se vadă că ceva, acolo în inimă, tremura…poate dorul nemilos pentru mama şi pentru iubite…
– Feciori!… Fiţi bărbaţi şi staţi cu pieptul la duşman!!!..

Revoltă starsgates
Hmmm, mereu am iubit cavalerii.Pe cine n-ar cuceri un om plin de abnegaţie, generos şi nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. Şi sigur un lucru foarte important să fie şi burlac. Bărbatul perfect, ce mai!
Dar ăştia trei îmbrăcaţi în straie cavalereşti mă enervează la culme! S-au aşezat în faţa mea cu zalele lucind în soare şi nu mai văd nimic din spectacol.

Cheia prieteniei Simion Cristian
-Arthur, eu urmează să plec în cruciadă! Am bagajul făcut, calul este pregătit iar merinde am în traistă… A! Mai trebuie să-i pun doamnei centura de castitate! Cum tu ești cel mai vechi și devotat prieten al meu, îți voi încredința cheile.
-Sire, mă simt copleșit!
– Dacă nu mă întorc în 3 ani, o poți lua de soață. Am încredere că va fi în siguranță cu tine în acest timp…
Cavalerul își văzu de drum. După o oră de mers, prietenul cel vechi și devotat, îl ajunge din urmă:
– Sire, cred că din greșală mi-ați dat altă cheie!

Holy Grail: deconspirarea conspiraţiei Dan
Fraţi cavaleri,
aici şi acum se încheie pelerinajul vostru; aţi descălecat întocmai pe Pământul Sfânt.
După secole de vremi potrivnice, iacătă-vă deodată în faţa Graalului – cel mult râvnit de toţi înaintaşii voştri. Vedeţi-l că e viu şi nevătămat, încredinţaţi-vă că nu este doar o legendă. Alinaţi-vă toate temerile voastre, apoi porniţi de îndată către cei bolnavi şi nevoiaşi, către nefericiţi ori cei slabi cu duhul şi împărtăşiţi-le din noua voastră tihnă.

Jurământ sacru LordDIf
Cavalerii adunati din cele patru colturi ale împaratiei asteptau încordati, etalând armuri strălucitoare si descântece menite să alunge lipsa de inspiratie. Asezat pe tronul din fildes îi privea gânditor, raspunseră chemării mult mai putini decat nădăjduise ca va aduna. Dregandu-si glasul rosti jurământu sacru:
– jurati că nu veti lăsa nicicand uitarea să se aseze pe ale voastre condeie?
– jurăm !
– jurati că veti onora pe vecie codul celor 500 de semne?
– jurăm !
– Atunci la lupta nobili cavaleri întru proslăvirea măriei sale PA-ul.

Cavaleri fara frica si fara mormant LePetitPrince
Pe stanca stearpa scaldata-n apa
Stau in vant aprig si darz asteapta
Sa se azvarle si sa se zvante
Ei, cavalerii, in drepte trante.

Cai le necheaza, armuri le lucesc
Flamuri se unduie sub taios vant
Mainile pipaie armele, ochii sticlesc,
Umbra se-ntinde peste pamant.

Cade semnalul lupta incepe
Trupuri tinere strivite icnesc
Copitele lovesc nemiloasa tarana
Sabii se-ndoaie, armuri pocnesc.

Pana departe zvonul de lupta
Pluteste iute pe-aripi de vant
Se duce vestea ca se infrunta
Cavaleri fara frica si fara mormant.

Cavalerul şi satelitul-autobuz Maria
O găseşte în bucătărie, încremenită în scaun, răsfoind anxioasă ziarul şi dând impresia că ar căuta ceva numai de ea ştiut.
– S-a întâmplat ceva?
– Ceva îngrozitor, îngână parcă numai pentru sine.
– Îngrozitor? şi mă bufneşte râsul fără să vreau.
– Un satelit în formă de autobuz are să cadă pe pământ. Mi-e teamă.
Râsul meu devine isteric, aşa că dau să plec.
– Nu râde, aseară am visat un accident. Cu un 85. Totul se leagă.
Nu apuc să deschid uşa dormitorului, că o aud strigând gâtuită de spaimă:
– În seara asta scoatem armura din pod!

Desferecarea inimii nătânge Călin
Deci, îi zic, Domniţă scumpă, am inimă zăvorâtă îndărătul zalelor de fier, dar gropiţa din obrăjorul tău stâng mi-a topit-o şi s-a scurs în pământ, de unde au răsărit florile astea vesele pe care te rog să le prinzi în păr, să nu te vadă, pentru că ar păli în faţa frumuseţii tale neasemuite, iar ea râde, clipind ştrengar, şi fuge, lăsându-mă cu florile în mână, apoi se întoarce, ia buchetul şi-mi trimte un sărut, prin aer, lăsându-mă nătâng şi pe gânduri: ce-a putut vedea ea din mine, în afară de armură, şi dacă m-a confundat cu altul?

Regatul PA gabi
Acolo în văzduh mai dăinuie ceva. E râsul inchizitorilor cu umbre de ruguri-spânzurători. Aici, pietrele tac dar ţin minte paşii cruciaţilor triumfători. Acolo sunt pietrele olanelor multicolore când ploaia-şi dezlănţuie dansul barbar, nădufuri şi veacuri scuipate de magiştrii şi ţari. Acolo e o lume veche, iar dincolo dar foarte aproape de inima mea se află solia Regatului PA.

Cavalerii florilor domneşti Teodora
– Măi, Arbore, ţine-o cu două mâini, că şi azi bate vântu-ntr-o dungă, şi mă stropeşti pe zale! Dacă mă uzi la fier, îmi ţine rece toată ziua !
– Tulai, Văsălie, tu crezi că mie mi-e uşor, cu atâta amar de armuri pe mine, să ţintesc taman la fix? Fii boier cu minte şi nu te supăra dintr-un firicel răzlit aiurea…
– Apăi, Arbore, drept ai vorbit! Parcă nu e treabă de oameni cinstiţi să ne certăm dintr-o udeală! Că i-am şi zis, ieri, doamnei Stanca, să nu ne mai pună pe noi să-i udăm muşcatele, ori să ne schimbe, Doamne-păzeşte, stropitoarea asta turtită!

Fotografia de astăzi am primit-o de la Leo, al cărui blog tot nu-l pot accesa, nu stiu de ce. Până la urmă voi reusi. Deocamdată, vă anunt că noua etapă, a Ursuleţului de pluş, se încheie marti, 23.00. Vă astept PA-urile aici, ca de obicei. Baftă!

Farmecul copilăriei starsgates
Unii spun că diamantele sunt prietenii cei mai buni ai fetelor. Nu pot să-i contrazic, probabil multe fete gândesc aşa, inclusiv eu, dar parcă atunci când văd un ursuleţ de pluş mi se înmoaie inima şi-mi vine să-l strâng în braţe şi să nu-i mai dau drumul.
Simt tot farmecul copilăriei adunat în jucăria asta nostimă. Sigur că nu voi considera niciodată un ursuleţ de pluş, un lucru de prisos în casă.

Scluptură în nori Maria
– Tati, tu ştii să scluptezi în nori? mă întreabă Andrada cu ochi rugători.
– Să sculptezi vrei să zici, repet tuşind a surpriză.
– Da, să scluptezi. Vreau să scluptez un ursuleţ de pluş în norul ăla. Şi-mi arată cu degetul spre cer.

Abia are trei ani, bătrâne, şi-i prea devreme pentru astfel de episoade. Şi pentru mine, şi pentru ea. Şi ce ştiu eu despre sculptură? Ah, bătrâne, ce idee năstruşnică! Hai, scoate-mă din asta, vrei?

Mă vede încurcat, aşa că îmi explică zâmbind, cu un soi de simpatie care mă anulează:
– E pentru Tudor. Mami mi-a zis că vine până de Crăciun. Zi, tati, ştii să scluptezi?

Asteptari cristian
-Stau rezemat, retezat, pe perna asta de ani de zile, de cand Iolanda a plecat de acasa. Mi-a furat-o baiatul ala imberb, lung, cu ochelari. Iar ea, nerecunoscatoarea, s-a dus intre bratele lui uitand intr-o clipita noptile de intuneric vascos si negru, cand numai in imbratisarea mea isi putea gasi linistea…
Se aude o sonerie, apoi o usa trantita, voci amestecate…
-Mami, mami, asa-i ca el e Bobo ?
-Da, el e, spuse Iolanda zambind.
-Bobo, vrei sa vii cu noi, intreba fetita?
Atunci Bobo a inceput sa zambeasca uitand intunericul…

Generaţia de pluş Simion Cristian
Copii cred că generaţia noastră este o generaţie de pluş! Cred că noua nu ne lipseşte nimic… şi totuşi ne lipseşte ceva! Ne lipseşte esenţialul: prietenia. Ar trebui să ne dezvăluim gândurile acum când încă mai putem. Cât timp un copil rău nu ne trage de mustaţi. Vrem să fim cu cineva cu care să ne înţelegem reciproc! Asta vrem! Zâmbetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toţi dorim şi vrem să avem prieteni! Dar, nu toţi prietenii sunt buni…

Amintiri din copilăria ei cell61
Camera ei e neschimbată. Pătuţul e făcut, iar ursuleţul de pluş stă rezemat cuminte de pernuţa ei preferată. Pe unul dintre pereţi încă mai e desenul abstract trasat pe la 2 ani. Doar o mâzgălitură pentru adulţi, care nu reuşesc decât rar să pătrundă înţelesurile lucrurilor făcute cu atâta seriozitate de cei mici. Adesea, pătrund tiptil în cameră şi mă aşez pe pat. În linişte, închid ochii şi o văd venind cu braţele întinse spre mine, râzând cu tot sufletul ei de copil. Ce repede trecură anii…

Dor de copilărie Mariana
„Of! Ştiu! Ştiu că mă aştepţi cu zâmbete de pluş…Încă un pic…mă cam împletucesc în papucii moi de casă…Of! Şi ochelarii..unde mi i-am pus?! Doar n-or fi pe nas, ca-n poezie…Nu, nu-s acolo, că-s în mână…Şi mâna asta ce mai tremură!!!…O fi nerăbdarea să te atingă?…Mai aşteaptă un picuţ că vin acuşica.”…spune tremurând, nu fetiţa de alaltăieri, ci…străbunica…

Pacea de la căpătâiul micului om Teodora
A petrecut prima noapte în coşul de jucării, înghesuit de o duzină de musculoşi înarmaţi până-n dinţi, cu feţele ascunse sub căşti hidoase, dinadins făcute să înspăimânte. N-a închis un ochi, de teama acelor bestii lipsite de minte şi suflet. A doua zi, însă, a reuşit să cucerească inima băieţelului cu ochi căprui. A fost târât de colo, colo, oriunde puştiul, împleticit, voia să ajungă, a fost smotocit, tras de urechi, nasul i-a fost muşcat… dar au devenit prieteni. Din acea seară a dormit alături de patul copilului, cu grijă spijinit de o pernă moale, întotdeauna cu faţa spre micul om. Un zâmbet fericit i s-a desenat pe faţă, şi nu l-a mai părăsit niciodată.

Căutare de Pluş Mariana
L-aţi văzut cumva pe Pluş
Cel cu zâmbet de ghiduş?
Îl tot cat de-o vreme bună
Şi prin stele şi pe lună,
Dar el stă pitit şi tace…
Nu vrea să-l găsesc, şi pace!
Crede că-l culc pe-o căpşună
Iar el vrea să se mai joace…
…şi căpşuna nu-i prea place…
– Tare-aş vrea vreo două mure!
spune ursuleţul trist…
Ia să m-ascund în pădure!

Silentium Leo
În camera prost luminată domnea o dezordine desăvârşită. Mă invitase să văd manuscrisele religioase despre care-mi povestise la ultima noastră întâlnire.
Se avântă înăuntru, învolburând cu haina largă aerul stătut. O linişte stranie umplea spaţiul. Într-un colţ, singurul neatins de harababura generală, un urs galben îşi odihnea capul pe o pernă, într-un pătuţ de copil.
Îmi făcu semn să mă apropii. Apoi, cu arătătorul pe buze, îmi şopti abia, arătând spre pat :
– Ssst, încet, că doarme !

Culpă Leo

– Cine a mâncat toate prăjiturile ?
– Tot ursul !
De la o vreme, ursul galben se ţinea de ghiduşii. A pătat faţa de masă cu acuarele, a spart vaza albastră, ba chiar a pus apă în tubul de pastă de dinţi !
– Tare obraznic ursul ăsta ! Ema, cum zici tu să-l pedepsim ?
Fetiţa abia şopti, posomorâtă :
– Să-l punem să resolve probleme de matematică din culegere…
Acum, ursul se odihneşte şi vinovatul îşi ispăşeşte cuminte pedeapsa.

Nostalgie şi împlinire Mariana
Era tare băieţoasă! În toate cele… Odată şi-a rupt mâna la fotbal, că, deh, mingea aceea era prea grea, venită glonţ din şutul lui Petre, drept în mâna ei.
Totuşi ceva îi trăda feminitatea, încă de micuţă. O imita pe mama ei, ca o umbră de pluş. Când o punea mami pe surioara ei la culcare, îl punea şi ea pe Martinică…
De când a plecat , Martinică o tot aşteaptă…Şi o să aştepte mult şi bine…
Azi, de mână cu David şi în braţe cu Nadine, ciocăneşte la uşa casei părinteşti…
Martinică tresare de fiecare dată şi surâde, apoi se preface că doarme…

Nu vreau alta jucarie LePetitPrince
Ursuletul meu de plus
Zice ca sunt jucaus
Ca mereu il scol din somn
Cand el sforaie molcom
N-are liniste si pace-
zice ca sta ca pe ace.

Ursuletul meu de plus
Nu vrea sa faca nici dus
Vrea sa fuga in padure
(Cred ca-i miroase a mure)
Eu de vanator ii spun-
el vrea apa si sapun.

Asa cum e somnoros
Dificil si mofturos
L-as alege dintr-o mie
Nu vreau alta jucarie!

PA-SF Dan
Jurnal de bord, ziua 398.12
am reuşit în sfârşit să remediem defecţiunea de la motorul 6, pierderi 2U;
raportul comandoului aflat la sol e îngrijorător, pierdut alţi 20U;
sper să ajungem totuşi în timp util, Salvarea trebuie sa se producă în coordonatele stabilite: U2U va fi recuperată!
…indescifrabil…
fragment din mesajul interceptat recent, transmis către Bază de comandantul navei venite să elibereze prinţesa moştenitoare a R.U.P, ostatică pe planeta bipezilor războinici ~ decodare aproximativă

Gând pufos Călin
Deci, nu-s într-o ureche. În schimb, sunt moale şi pufos. Uneori râd (am zâmbet nepereche). Când dorm, visez frumos. Când dorm în braţe, zic. Visez că mă ridic şi-apoi dansez, în gând. Şi vă sărut, pe rând.

Lacrimi de dor LordDIf
Tanti Ludmila trebăluia de zor prin cameră. Zărind ursuletul de plus cu nas rosu si esarfă portocalie odihnind cuminte pe pernută se opri, asezandu-se la marginea patului. Mângâie cu drag locul gol din spatele acestuia, lăsând sa-i scape un oftat: Cine-i va mai spune povestea de seară acolo printre straini fetitei mele dragi?
Lacrimi calde îi umplura ochii, oglindind în ele dorul de copilul ce alerga prin gradină fluturi pictati în culorile curcubeului.

Urs nehotarat Paul Gabor
Eu am sa fiu nesupus. Si alb. Voi dormi pe gheata si-mi voi croi visele din fulgi de aurora boreala. Nu stiu daca lista mea de idealuri va fi pusa la dosar, dar am sa trec din cand in cand prin casele voastre sa va pun o oglinda sub nari. Pana atunci, iubiti-va… Si dati-mi o tulpina de bambus, va rog.

PUBLICAT DUPĂ DEADLINE. NEELIGIBIL PENTRU CLASAMENTUL DE ETAPĂ, DAR ADUCĂTOR DE 1p ÎN CLASAMENTUL GENERAL

Fetita ce mergea mereu… zbordefluturee
Fetita ce mergea mereu pe acelasi drum spre casa, iarasi se opri in fata vitrinei.
Ana era numele ei si prietenul ei din vitrina, Ursuletul de Plus, deja stia acest lucru.
De cate ori venea de la scoala, stateau de vorba. Ii povesea despre copii rai care radeau de ea ca nu putea fi ca si ei. Ca nu avea decat o mana …. Si cu ea nu putea scrie ca si ceilalti, nu se putea juca…Iar lacrimile din ochii Anei nu ii vedea decat prietenul ei de plus, care o privea cu drag si o asculta cu atentie de fiecare data.
Azi Anei i se paruse ca vede o lacrima pe obrazul de plus…

Gratie MiculuiPrint, care a căutat PAverbe postconcurs pe aici si prin câteva bloguri, adun aici PA-uri scrise pe teme propuse de mine în coltul din dreapta (aproximativ) sus al acestui blog. Nu sunt toate, asta stiu, asa că, vă rog, trageti-mă de mâneca pentru a completa cum se cuvine această antologie.

Voi mai propune câteva teme, încă nu-i gata 😉 !

Deocamdată, iată:

i) Tema „La mintea cocosului”

Problema LePetitPrince
Stiind ca: numarul de votanti este egal sau mai mic decat numarul de persoane apte de vot si ca dorinta de putere are valoarea “n+1″ unde”n” e un numar natural care tinde la infinit, sa se afle care este mintea romanului cea de pe urma. Daca aflati sa-mi spuneti si mie ca habar n-am!

Uneori romanul LePetitPrince
Uneori romanul isi face iarna car si vara sanie.
Uneori romanul stie sa se fereasca de drum lung si om prost.
Uneori romanul stie sa nu se duca cu sacul la pomul laudat.
Multe stie romanul…dar nu stiu cum se face ca mereu ii lipseste mintea cea de pe urma.

Oameni mari cell61
– Fii atent, eu îti arăt degetul…
– Da, stiu, iar vrei să mă scoti vinovat!
– De ce nu mă asculti? Eu îti arăt un deget…
– A, stiu! Vrei să mă hipnotizezi! Nu se poate.
– Chiar nu vrei să mă asculti! Eu îti arăt degetul, iar tu râzi!
– Eu râd?!? De ce să râd?
– Păi, e la mintea cocosului. Tu nu ai făcut niciodată asta când erai mai mic?
– Nu cred că e mintea cocosului, mai degrabă as zice că ai dat în mintea copiilor. Acum mă lasi să dorm?

La mintea cocoşului Călin
Îi plăcea să mănânce creier de găină deşi, se ştie, găinile au creier de bibilică, adică mai deloc, sunt cam proaste, ceea ce nu le face mai puţin gustoase, recunoaşte în timp ce mai comandă o porţie, poate că există o legătură între cantitatea de creier per capita şi gust, hehe, apoi îşi aminteşte că găina bătrână face ciorba bună, dar nici puicuţele nu sunt rele, zău aşa, uite-o pe fata care aduce mâncarea, zâmbind aparte, o să-i dau un bacşiş serios, o priveşte el cu subînţeles.
– Un porc ce se dă cocoş, îşi spune fata, fără să-şi dea jos zâmbetul de pe faţă.

Antihistaminice Leo
Privea lung la folia argintie şi se întreba câte ar trebui să mai ia ca să-şi facă efectul. « Celelalte erau mai tari, dar mă lua somnul de la ele. Din astea pot să iau şi un pumn, tot degeaba ! » Apoi se uita la ceas : « În cât timp ar trebui să simt ceva ? Sau să nu mai simt nimic. Mă mănâncă în continuare ca dracu’ ! » Şi studia cu o grimasă scuamele de pe piele. « Păi sigur, de la ce mi se trage n-a putut să-mi spună, mă îndoapă cu chimicale ! E clar ! Ăştia au pus cretă în loc de pilule ! »

La mintea cocosului LePetitPrince
Ce sa fie la mintea cocosului? Un cucurigu!

ii) Tema „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”

Diabolique Leo
Pentru că a râs de faţă de toţi colegii când i s-a dus un fir la ciorap, Mimi i-a plasat lui Lili un gogoloi mare de gumă roz pe scaun, tocmai când îmbrăcase acel superb costum din mătase. Când Lili se linişti din istericale, sacoul sfârşi în pubelă, şi tragedia cu autor necunoscut păru uitată. Până când Mimi a rămas blocată in toaletă şi au scos-o cu intervenţia pompierilor. Lili a fost prima care a întrebat-o dacă se simte bine. Mimi i-a răspuns cu un rânjet că da, dar o să vină vremuri şi mai bune.

Dinte pentru dinte cell61
Încă de mic străbunii i-au vestit un viitor glorios. Era mult mai mare şi mai puternic decât ceilalţi, iar prin temperamentul coleric s-a impus repede drept căpetenia generaţiei lui. Niciodată nu se dădea înapoi de la munca de jos şi era primul când era nevoie de un cărător.
În seara în care a găsit casa distrusă şi pe străbuni nimiciţi, a jurat cu lacrimi în ochi că-i va răzbuna. A strâns zeci de mii de partizani şi a pornit la luptă. Aşa a început epicul război dintre furnici şi elefanţi.

Dinte pentru dinte… LePetitPrince
La noi, la romani, omul din popor nu stie vorba cu ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. In schimb se spune ca razbunarea e arma prostului. Apreciind intelepciunea populara, chiar daca cateodata ma simt prost, incearc sa nu fiu un prost.

iii) Tema „Strugurii de sus sunt acri”

Prinsa cell61

A fost odată, ca niciodată, o biată mâtă înfometată.
Pe prispă sta, aproape prinsă de-un cârcel,
Cu ochii mari si coada unduind alene,
Pândea-nspre locul unde zărise-un soricel.

Ce se gândea sărmana? Îl prinde, îl mănâncă!
Dar rozătorul nostru-i cam iute de picior.
Asa că biata mâtă, luând curba la dreapta,
Se-mpiedică rapid în coltul de covor.

Era prea mic si slăbănog piticul, îsi zise ea,
Chiar nu e timpul pentru el acum,
Se mai îngrasă el în timp ce creste, se măreste,
Iar când îl prind, va fi de zece ori mai bun!

Filosofie de viaţă Leo
Toţi îl consideră o acritură. I se reproşează ba că-i pute totul, ba că se oftică, ba că e invidios sau arogant. La toate acestea, răspunde impasibil : toate la un loc, plus că mi se rupe.
Nu s-a ridicat niciodată pe vârfuri să culeagă strugurii „de sus”. Nu c-ar fi acri, ci că nu merită osteneala. Şi, în plus, lui îi place carnea. Strugurii îi provoacă deranjamente stomacale, ca şi idealurile mărunte. E dispus oricând să-ţi împărtăşească, cu jambonul în mâna dreaptă, filosofia lui de viaţă.

iv) Tema:„Bataia e rupta din rai”

Nazdravana LePettPrince
De Mos Nicolaie gasea in ghete dulciuri. Cu toate ca mereu era amenintata ca daca nu e cuminte va primi …o nuielusa. Dulciuri primea si fara sa fie sarbatoare. Mereu primea dulciuri. Aproape se saturase de atatea dulciuri.
…”Cum or fi nuielusele?”…”Of, de-ar veni odata Mos Niculaie!”…

Un copil cell81
Nu era prea iubit de părinți. Motivele nu au importanță, adulții au întotdeauna dreptatea lor. Vedea cum se poartă aceștia cu frații lui și, cu mintea lui de copil, își dădea seama de diferențe. Remarcase că, atunci când facea o poznă, tatăl sau mama îl pedepseau. Iar uneori, după bătaie, mama îl lua în brațe. Acela era momentul în care se simțea ca-n rai.
Așa că a devenit, așa se spune, primul din casă la pozne.

~Vernisaj~ Simion Cristian
Copilului îi venea să plângă. Un mai suporta morala de faţă cu prietenii săi. Prefera o palmă si apoi să-l lase în pace.

-Am să-ţi repet până o sa pricepi! Nu e suficient talentul! Muncă, muncă si iar muncă! Asta e cheia succesului. Acum treci la trebă!

Peste 20 de ani, tânărul gândea cu voce tare: Dacă mă bătea tata la timp, nu mai pictam acum portrete pe plajă! Aveam propriul vernisaj!

v) Tema „Tară frumoasă. Păcat că e locuită”

Smog cell61
Frateeee, ce-i cu poluarea asta, frate? Băi, nu mai poate respira omul de-atâta gaz de esapament! Vrei si tu să iei o gură de aer curat, da’ nu poti, că imediat îti iei portia de fum în nas! Incredibil! Nu-mi vine să cred! Atâtea masini, atâta aglomeratie! Băi, o să murim de la gazele astea! Nu se gândeste nimeni la asta?
Băi nesimtitilor, mai lăsati masinile alea acasă miscati-vă cururile alea grase la metrou. Luati băi, autobuzul, nu vedeti ce trafic e?
Ar mai fi continuat polemica cu ceilalti participanti la trafic, dar ajunsese acasă si locul de parcare era iarăsi blocat de cineva. Parcă în dreptul masinii respective, blocându-i calea de iesire, apoi coborî si-i trase o cheie. Rânji satisfăcut.

vi) tema „Cine sapă groapa altuia”

~Prezumția de farsă~ Simion Cristian
Făcuse treabă bună! Nea Costache era mulțumit și se simțea răzbunat. Intră în apartament și încearcă să închidă ușa fară s-o trântească!

–Marcelo, să vezi ce-o să râdem! I-am pus lu Nicu de la 2 cremă de pantofi pe clanță! Ha! Așa îi trebuie. Să-i mai ardă lui de farse! Cum naiba i-o fi trecut prin cap să ne vopsească vizorul cu lavabilă???!!! Dar ce faci acolo? Eu vorbesc cu tine și tu speli rufe?

-Costache, mă spăl pe mâini, ne-a pus un dobitoc vaselină pe ușă! Dacă aflu că e Nicu vă strâng de gât pe amandoi, urlă tanti Marcela de se cutremură pereții!

Notă.
Ca să-i găsiti mai usor (stiu, stiu căi stiti!), iată linkurile către autorii PAverbelor:
– Leo
– LePetitPrince
– cell61