Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Îmi iau geamantanul şi plec. Interior din Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (mai 2011)
Uneori, măreţia stă în mici detalii. Alteori, micile detalii o completează, deşi pare de necompletat. Pe mine m-au fermecat minutele (ora?) petrecute iscodind apartamentul lăsat deschis pentru vizitatori. Presupun că n-a fost locuit de zeci de ani (n-am verificat de când), dar totul e proaspăt, deşi vetust.
Mi-a amintit, pe ici, pe colo, de casa
Revin cu câteva imagini şi câteva vorbe despre Barcelona, fiindcă vacanţa încă nu-i gata, deci poate fi o destinaţie perfectă. Probabil cel mai mult m-a impresionat La Pedrera (Casa Mila), construcţia făcută de Gaudi după pofta inimii. V-am arătat deja ce e deasupra („parcul de piatră„), acum vă arăt
Atenţie, se vând mături! FOTO: Dan Necşa (iulie 2011)
La capătul unei scurte călătorii la Horezu (şi prin împrejurimi), au rezultat şi câteva fotografii care descriu un peisaj urban-rural, aşa cum sunt foarte multe aşezări din România. Fotografiile au fost făcute de bunul meu prieten Dan Necşa, care are un ochi proaspăt. Sau, poate, doi.
Mai jos, o colecţie de fotografii din această serie.
Pod peste râul Siret, lângă Bârlad. Foto: Călin Hera (iulie 2011)
Acest pod mi-a apărut în faţă dintr-o dată, neaşteptat. Lung, îngust (te miri că-ncap două maşini, dintre care una e TIR, una lângă alta), „acoperit” cu calea ferată. M-am gândit un pic la Podurile din Madison County, apoi am zis să fac o fotografie. Am făcut mai multe, dar cam mişcate. A rămas asta, în care podul pare pustiu. Impresie eronată, fireşte.
Instantaneu din La Boqueria, celebra piaţă din Barcelona. Foto: Călin Hera (mai 2011)
M-am gândit să vă răcoresc niţel (încă nu s-a lăsat dogoarea, dar e chestiune de ore, şi încă puţine). Aşadar, vă rog să vă alegeţi câte un pahar cu suc din fotografia de mai sus, să-mi spuneţi ce aţi ales şi cum e (poate fi chiar şi în 500 de semne, ca un epilog la PAfoto’).
Fotografie făcută în portul Barcelona, zona pictorilor, de Călin Hera (mai 2011). Click pe foto pentru imagine imensă!
Această fotografie este (probabil) ultima temă a concursului PAfoto’.
Scrieţi o poveste în 500 de semne (max.550, inclusiv spaţiile) inspirată de această fotografie. Deadline: marţi, 12.00 duminică 10 iulie, 22.00. Baftă!
Mai jos sunt PA-urile dumneavoastră:
Captură de pe pagina wikipedia, care surprinde şi câteva fotografii ale Palau de la Música Catalana. Click pt imagine mărită!
Prin peregrinările mele barceloneze, mi s-a deschis în faţă, neaşteptat, Palau de la Música Catalana. Eram deja supraplin de frumuseţi arhitecturale, eram sub farmecul La Padrerei, mă plimbasem prin cartierul gotic, era spre seară, nu mai doream decât o masă caldă şi un pahar cu vin rece.
M-a înviorat/surprins/încântat această clădire, despre care (recunosc sportiv) nu auzisem.
Cea mai impresionantă statuie vie de pe Las Ramblas, Barcelona (are şi autorizaţie, se vede dacă măriţi fotografia). FOTO: Călin Hera
Aceasta este noua temă a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’ (regulamentul aici). Vă invit să scrieţi texte de 500 de semne (max. 550) inspirate de fotografia de mai sus. Inventaţi o poveste. Până marţi, orele 13.00. Baftă!
UPDATE. Vă mai arăt nişte fotografii, făcute din alte unghiuri. Nu dezvăluie niciun mister: omul chiar nu şade pe nimic şi a stat aşa, nemişcat, cel puţin 10 minute, cât l-am urmărit eu (p-ormă m-au durut pe mine picioarele).
I-am zis "Bufniţa" acestei fotografii (prietenii îşi pot da seama de ce) făcută pe La Pedrera, Barcelona. FOTO: Călin Hera (mai 2011)
Căci ce altceva este creaţia lui Gaudi decât un parc cu alei generoase, în care plantele, impresionante, entuziasmante, au viaţă deşi sunt din piatră. Şi ascund coşuri de fum.
Am petrecut zeci de minute pe una dintre cele mai interesante clădiri în care m-au purtat paşii.
P.S. N-am folosit liftul, vreau să menţionez.
Îmbrăţişări promise în Park Guell de un grup de tinere fotografiate de Călin Hera (mai 2011)
Dincolo de minunăţiile din Park Guell (Barcelona) şi de atmosfera plăcută (acest cuvânt simplu descrie foarte bine senzaţia), am mai întâlnit ceva simpatic acolo: un grup de tinere şi tineri care se lăudau că oferă îmbrăţişări gratuite (cunoaşteţi modelul). Cât am stat eu pe acolo n-au prea fost mulţi oameni curioşi să încerce procedeul; ca să fiu mai specific, au fost mult mai numeroşi aceia care
a) au privit amuzaţi sau
b) care au făcut fotografii, decât cei care chiar
c) şi-au deschis braţele
Pe plaja din Barceloneta. FOTO: Călin Hera
Uneori, dacă te afli pe malul Mediteranei, n-ai încotro şi paşii te poartă înspre plajă. Ceea ce nu-i rău deloc. Poţi culege scoici, te poţi bronza, poţi intra îi în mare (deşi e abia jumătatea lunii mai). Eu am făcut şi nişte fotografii, căci locul o cere.
În imagine se văd construcţii care domină priveliştea din Port Olimpic. Clădirea înaltă e Pg. Mritim Port Olimpic, bila din plan secund este Esfera, iar în prim-plan La Baleine (ultimele două, sculptate de Frank Gehry, un tip cu lucrări interesante (îmi place Dancing House din Praga).
Celebrul dragon al lui Gaudi din Parcul Güell. Fotografie de Călin Hera (mai 2011) P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Asadar, am verificat la fata locului: e fain! Desigur, cine ajunge la Barcelona, e obligat, îl poartă orasul spre asta, să facă o plimbare prin Park Güell . Am mai multe fotografii de acolo, vă voi arăta câteva. Acum vă prezint sopârla, care e un dragon, probabil cel mai simpatic
Prietena noastră Liana s-a întors de curând dintr-o călătorie îndelungată prin America Centrală. A trecut deja multă vreme la prima ei astfel de ispravă, asa că putem vorbi despre un stil de viată Liana, bazat pe călătorii lungi si dese (cheia adevăratelor succese).
Vă îndemn să cititi jurnalul ei de călătorie (absolut special!)
Imagini din Barcelona, potpuriu adunat de pe google
Întreb si eu, asa: unde l-ati îndruma întâi și-ntâi pe un amic de-al vostru care s-ar nimeri vreo trei zile prin Barcelona? Unde e bine să doarmă/mănânce? Ce poate vizita mai ales? Ce să nu rateze în niciun caz? Samd.
P.S. Am descoperit această postare veche, cred că se potriveste.
Intr-un oras strain ai sansa sa treci neobservat, desi toate privirile ti se pare ca te urmaresc. Intr-un oras strain te simti turist, adica reusesti sa casti ochii la lucruri pe care localnicii nu le mai vad. Intr-un oras strain nimeresti mereu cele mai scumpe restaurante, dar te bucuri ca mancarea are un ceva specific. Intr-un oras strain ai cel putin un ochi critic; e imposibil sa nu gasesti ceva care e altfel acasa. Intr-un oras strain, oricati oameni ai avea in jur, pe tine te intreaba ce autobuz sa ia ca sa ajunga in cutare loc sau unde e strada X. Intr-un oras strain, oricat de frumos ar fi si oricat de bine te-ai simti, ti se face nitel dor de casa. Dar poti sa nu recunosti asta.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 