Dl. Lică e preocupat de o întrebare care, extrasă din context, pare stupidă: ce caută o cabină telefonică (vopsită în albastru) într-un loc izolat, departe de lume şi de, măcar, un banal cablu de telefonie? Când a văzut ciudăţenia s-a amuzat. După o vreme, amuzamentul s-a transformat în întrebare chinuitoare (dl. Lică e un tip iscoditor). Abia la trei luni după bizara apariţie şi-a dat un răspuns care să-l mai liniştească niţel: nici pietroaielor de la Stonhenge nu le poţi găsi vreun rost normal.
A venit PArza
Noua temă: scrieţi povestea sugerată de fotografiile* de mai jos până sâmbătă 4 iunie, 23.59 duminică, 5 iunie, 21.00 în 500 de semne (max. 550). Baftă!
P.S. Am dat spre jurizat PA-urile etapei 1, voi deschide şi un poll, pt premiul de popularitate. Citește în continuare
Alo? PAfoto?

Cabină telefonică fotografiată în Munţii Bucegi de Călin Hera (februarie 2011). Click pe foto pentru imagine mărită!
Pentru prima etapă vă rog să scrieţi, până marţi, 10.00, despre fotografia de mai sus, conform regulamentului. Fotografia am mai postat-o aici – puteţi găsi la comentarii eventuale surse de inspiraţie. Mai jos sunt PA-urile dumneavoastră:
Citește în continuare
Regulament PAfoto’
PAfoto’ este un concurs de proză arhiscurtă în care participanţilor li se propune câte o imagine pe care trebuie s-o povestească în texte de 500 de semne (maximum 550).
Textele vor fi jurizate de o echipă de PArbitri dinainte aleşi. Vor fi alcătuite astfel clasamente de etapă (vor fi în jur de 8 etape) – ale celor mai bune PA-uri, iar pe baza clasamentelor de etapă va fi actualizat clasamentul PA-utorilor. Marele câştigător al PAfoto’ va fi PAutorul clasat pe locul I în clasamentul final al PAutorilor. În afara de eventuale alte premii, el îşi va căpăta rolul binemeritat pe PAgina de onoare şi, am rugămintea asta către voi toţi, va fi felicitat (în fel şi chip) pe blogul personal al fiecărui participant.
Textele câştigătoare de etapă vor participa, la final, la o jurizare separată, pentru a stabili PA-ul de Aur, pe care îl va aştepta o soartă bună 😉
NOTE.
Putem organiza, în paralel, un vot popular (tip poll), pentru a afla, în final, dacă votul poporului se apropie de cel al Juriului. Citește în continuare
Mare concurs de proză arhiscurtă. Foarte curând
Se întâmplă să mă fi procopsit cu ceva timp liber. Ar fi bine să-l folosesc eficient. Am de terminat cartea de PA-uri (unu la mână). Am de răspuns unor provocări pahiliterare (doi la mână). Am de trăit (poate că ăsta era unu la mână).
Şi pentru că toate acestea trebuia să poarte un nume, li s-a spus, simplu, un nou concurs de proză arhiscurtă (poate singurul din acest moment).
Fiţi pe fază, anunţ detalii în curând!
UPDATE.
Va fi un concurs tip PAfoto, adică vom posta câte o fotografie pe care PAutorii va trebui s-o povestească în 500 de semne (max. 550). Pentru început, Citește în continuare
Din inimă
1. Am deschis această pagină în speranta că, poate, cineva va putea da o mână de ajutor. Sunt alături de Orianda, unul din oamenii din cercul meu de blogprieteni.
2. M-a impresionat si povestea Elenei. Îi rog pe cei care pot da o mână de ajutor să ajute.
3. Oricine o poate ajuta pe Ioana eleva de 17 ani de la Colegiul Gheorghe Lazăr, e binevenit si fie binecuvântat.
4. Am primit de la Claudia, sper să poată să-l ajute cineva pe Siluan.
Viata domnului Lică bate filmul…
… sau ceva de genul ăsta. Atunci când mi-am luat la revedere de la principalii mei colaboratori din redactia Evz, am citat, la un moment dat, din dl. Lică.
Azi zac
La farmacie. Coadă mică. Discutia dintre farmacistă si vlăjgan creste în intensitate.
– Vă rog să mă scuzati, dar trebuie să cerem, pentru că din medicamentul ăsta se pot face droguri.
– Droguri? Nu pot să cred.
– Da, de aceea ni se spune să cerem.
– Eu nu as face asta niciodată. Cum să iau droguri? N-as lua nici măcar acest medicament dacă n-ar trebui. Auzi, droguri!
Nu știu de ce, dar nu-l cred sincer. Farmacista, însă, pare mai credulă:
– Dumneavoastră n-ați bea nici spirt, dar știți câți vin să cumpere, zilnic, câte două sticle de 200?
Atunci, brusc, mi-a venit poftă Citește în continuare
Inginerul de la miezul nopţii
Domnului inginer nu-i plac subiectele cu tentă sexuală, deşi lucrează pe şantier. Dar îi place doamna expert PR şi îi place când, în timp ce fac dragoste, ca acum, ea îi spune ce simte exact atunci când simte. Vecinii s-au obişnuit cu zgomotul specific şi, îşi închipuie domnul inginer, singurul lor regret este că nu-l pot distinge mai clar.
Acum, domnul inginer îşi ţine respiraţia, cât să audă, limpede, bătaia de la miezul nopţii a pendulului pe care de atâtea ori l-a admirat în holul vecinului. Citește în continuare
Neon cu Ilarion
Locul nu-i sărea în ochi decât seara, când lumina neoanelor scălda trotuarul şi-l bucura prosteşte, amintindu-i de vremea când, copil fiind, singurele firme luminoase pe care le vedea erau cele ale hotelurilor de pe litoral, acolo unde, de altfel, a simţit prima oarea plăcerea jocului de noroc, la aparatele în care băga fisele pentru îngheţată puse deoparte pentru joc, ca acum, când însă nu îndrăzneşte să intre: un cazinou de cartier îi pare prea jos, iar unul de pe Calea Victoriei prea sus. Aşa că Ilarion se grăbeşte acasă. Citește în continuare
Obiceiul
După ce se bărbierea pe un obraz, inginerul Popescu îl întorcea şi pe celălalt. Obiceiul era vechi, din anii liceului, şi avea la bază o superstiţie despre care inginerul Popescu, acum bărbat la a doua tinereţe, nu-şi mai amintea. Dar ştia cu precizie că există.
În dimineaţa zilei de 10.05.2008, inginerul Popescu, cu gândul la lucrurile măreţe pe care le punea la cale, a încălcat vechiul obicei.
– Arăt ca naiba, a recunoscut el, câteva ore mai târziu.
NOTĂ. Am mai publicat acest PA aici. Cred că poate sta în Viaţa la bloc.
Creşterea şi descreşterea spaţiului de la parter
Pe vremea lui Ceauşescu, îl trimitea maică-sa la Alimentara după compot de prune. Pe altă vreme a lui Ceauşescu, în loc de Alimentara s-a făcut un Menaj, cu multe ligheane în vitrină. Dup-aia, a fost Consignaţia, apoi Sală de jocuri mecanice, Second-hand, Electronice, Cazino. De doi ani, e sediu de bancă.
De o lună, Biroul Credite şi trei ghişee Relaţii cu clienţii s-au restrâns. Au pus un perete de rigips, cinci măsuţe, o tejghea şi vând opt feluri de cafea, cu biscuiţi. El preferă espresso.
NOTĂ. Acest PA a mai fost publicat aici. Îl reiau, ca să intre în arhiva seriei Viaţa la bloc, care conţine şi texte bune şi texte excelente şi texte aşa şi aşa.
Dl. Lică ia aer
Domnul Lică sapă în grădină. Mai precis, scarpină pământul. Scoate la iveală: sârmuliţe, un prezervativ, capace de bere, agrafe, un pix, coji de banană, o monedă de 10 bani, vertebre, beţişoare de urechi, sâmburi de prună, alte capace de bere.
Un cotor de măr cade razant cu chelia domnului Lică. Grădina e mare. Adică, potrivită. Mulţi copii sar gardul. De fapt, e o spărtura prin gard, dar nu se vede decât dacă te uiţi în sus, mai sus de etajul zece. Citește în continuare








