Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Bucătar din gips la intrarea pe o terasă din Mamaia. Foto: Călin Hera (aug 2011)
De data asta l-am întâlnit pe bucătarul din gips în centrul staţiunii Mamaia, la o terasă cu oarecare pretenţii. E odios şi ăsta. Cel puţin aşa mi se pare mie. E cineva căruia să-i fie simpatic? Citește în continuare
călăreţul dă pinteni murgului bălan
e tot mai chipeş cu fiecare an
de călăreţ e vorba de puştiul cel bălai
pe care când îl vede domniţa strigă vai
şi-şi coperă năsucul cu o năframă albă
jupânul ei boierul îşi zdrăngăne o salbă
cătând prin colbul sur de dinspre miazăseară
e chipeş, nu zic (şi are mustăcioară)
dar nu ştiu care-i noima de i se zice Mare
când el măsoară cel mult vreo trei picioare
păi ce să zic mărite răspunde jupâniţa
şi repede roşeşte şi-i tremură cosiţa
Celebra cafenea hunedoreană, în care n-am mai intrat de 25 de ani. Foto: Călin Hera (aug 2011)
Am fotografiat zilele trecute un loc cu o rezonanţă aparte pentru mine. Aici am fost prima oară al o cafea, aici am văzut prima oară că în cafea se poate pune rom (sau votcă), aici am înghiţit fum de ţigară cu nemiluita, fără să zic pâs, fiindcă eram junior şi mă uitam la ei, ascultându-i cu gura căscată. Aici se bea cafea (şi se bea orice) în picioare. Nici nu mai ştiu cum se numea cafeneaua asta pe vremuri. Ştiu doar că toată lumea îi zicea „La Varice” şi, iată, aşa i-a rămas numele (presupun că acum e „privatizată”). Se află în Hunedoara, aproape de fosta cantină (acum degradată şi închisă), şi veneam aici, uneori, după furtunoasele şedinţe ale cenaclului literar Lucian Blaga, păstorit de Eugen Evu.
R., suflând în lumânări. Foto: M. Hera
UPDATE. Cel mai mult îmi place fotografia de pe blogul lui. O menţionez şi pe cea de la fluturaşi.
Naţional Arena, zona D, sector 109. Foto: Călin Hera (6 august 2011)
Impresii multe de după porţile deschise ale Naţional Arena. Cel mai impresionat e faptul că foarte puţini au crezut că în România se poate construi aşa ceva. OK, e treabă nemţească, dar orişicât. Ar trebui preluat modelul.
Într-un cuvânt, e frumos. E un loc în care îţi vine să mergi cu familia, cu copiii (dar trebuie ca organizatorii să rezolve cumva idioţenia aia cu locurile atribuite aleator; ideea nu e să socializezi într-atât încât tu să stai într-un loc şi soţia în altul, nu?).
Revin cu mai multe fotografii şi cu mai multe impresii. Că am.
ne punem bărbi pe faţă ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răguşeală
tuşim de la atâtea ţigări ne punem
dinţi galbeni
ne dăm jos dinţii ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile
ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect
ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proşti ne cred
terminaţi
ne vor plecaţi
ne vor casele ne-au uitat gândurile
ne-am uitat gândurile retrăim amintirile
adormim pe scaun
ne trezim cu găinile
mai suntem vii
rămânem copii
Atunci când plouă şi tu ai vrea să fie soare, atunci când e frig şi tu ai vrea să fie cald, atunci când fulguieşte şi tu ai vrea să viscolească (sunt şi d-ăştia!), atunci când tocmai s-au copt cireşele şi ţie ţi-e poftă de struguri, atunci când…, în fine, aţi prins ideea, ei, bine, atunci când toate astea se întâmplă (sau doar unele dintre ele), există o oarecare probabilitate ca de vină să nu fie încălzirea globală.
Tren pe câmpie, prin judeţul Vaslui. Foto: Călin Hera (iulie 2011)
Trecea pe acolo. Agale. Ştiaţi că acum trenurilor personale li se zice accelerate, deşi merg mai încet decât pe vremuri?
Dar peisajul era fain, zău aşa!
Îmi iau geamantanul şi plec. Interior din Casa Mila, Barcelona. Foto: Călin Hera (mai 2011)
Uneori, măreţia stă în mici detalii. Alteori, micile detalii o completează, deşi pare de necompletat. Pe mine m-au fermecat minutele (ora?) petrecute iscodind apartamentul lăsat deschis pentru vizitatori. Presupun că n-a fost locuit de zeci de ani (n-am verificat de când), dar totul e proaspăt, deşi vetust.
Mi-a amintit, pe ici, pe colo, de casa Citește în continuare
Dl. Lică se blochează (inexplicabil) atunci când, în loc să-i răspundă la telefon destinatarul apelului „intră” căsuţa vocală. În urmă cu mulţi ani a avut şi el un robot telefonic (adus din America), montat la aparatul fix de acasă. Avea o noimă, fiindcă pe vremea aia nu existau telefoane mobile (abia-abia apăruseră pagerele). Dar acum, când toată lumea are cel puţin un telefon la purtător, ce rost are să laşi un mesaj. Cine îşi mai ascultă mesajele, când poate să răspundă la telefon sau să nu răspundă!?
Revin cu câteva imagini şi câteva vorbe despre Barcelona, fiindcă vacanţa încă nu-i gata, deci poate fi o destinaţie perfectă. Probabil cel mai mult m-a impresionat La Pedrera (Casa Mila), construcţia făcută de Gaudi după pofta inimii. V-am arătat deja ce e deasupra („parcul de piatră„), acum vă arăt Citește în continuare
Concursul de proză arhiscurtă PAfoto’ s-a încheiat. Mai jos e clasamentul general. Citește în continuare
Înaltul Giudeţ a votat, aşa că putem pune punct ultimei etape a concursului de proză arhiscurtă PAfoto’. PA-urile sunt aici, clasamentul mai jos, iar într-o postare ulterioară clasamentul final. Citește în continuare
Cuib de guguştiuc la fereastra unui bloc bucureştean. Foto: Călin Hera (2011, august)
Dl. Lică (întors acasă după un concediu prelungit) a descoperit un cuib de guguştiuc la fereastră. Cum uitase să-şi plătească abonamentul la cablul TV, a găsit de cuviinţă să privească la un alt fel de Animal Planet. A observat că guguştiucul-mamă (guguştiuca) a stat aproape neclintită în ciub, cu ochii rotunzi şi umezi, dilataţi, în toată perioada de arşiţă, în care soarele a bătut pe faţada blocului. Abia când a plecat a văzut dl. Lică un pui (cam bleg şi cam pestriţ) în cuib. Oare guguştiucii îşi fac cuib la ferestrele oamenilor buni?, s-a întrebat dl. Lică, cochet.
Plajă lângă Eforie. Foto: Călin Hera (2010)
M-a fascinat întotdeauna plaja aceea cu nisip fin, aparent pustie, aflată între staţiuni, despărţită de ghiol de o şosea şi de o cale ferată, dar udată (esenţial) de Marea Neagră. O ştiţi, aţi trecut cu toţii pe lângă ea de nenumărate ori (e aproape de Eforie).
Anul trecut am oprit. Citește în continuare
Fotografii cu suporteri ai naţionalei de fotbal a României
Din capul locului, le cer scuze nemicrobiştilor că mă joc niţel. Diseară e o tragere la sorţi pentru stabilirea grupelor din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal care va avea loc în Brazilia (2014).
Piţurcă îşi doreşte „cele mai slabe echipe posibile” (vezi aici declaraţia).
Am făcut un exerciţiu.
Iată cum cred că ar arăta cea mai convenabilă grupă: Norvegia, Muntenegru, Ungaria, România, Insulele Feroe, Andorra.
Iat-o şi pe cea mai grea: Spania, Franta, Cehia, România, Finlanda, Tara Galilor.
Până la urmă, se joacă, nu-i aşa? 😀 Citește în continuare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 