03/10/2009

suntem ca două pofte

suntem amândoi doar amândoi într-un colţ al încăperii
ca nişte unghiuri ascuţite îmbrăcate
sumar unul cu celălalt şi atât
suntem ca nişte mere coapte de sfârşitul verii

ca două pofte ca două gusturi aproape indentice
ca o singură foame suntem
ca o muşcătura pe gât ca un strigăt
ca o dâră de sânge ca nişte unghii nestăpânite excentrice

ca o formulă matematică suntem ca o piramidă
ca o forţă gravitaţională ca o implozie
ca o lege a fizicii ca un emcepătrat
ca o descoperire ştiinţifică suntem ca o rocă subită

suntem ca Atlantida dinainte de a fi dispărut
ca un mit ca un foc irezistibil
ca o fatalitate plăcută suntem
ca frumoasa din pădurea adormită înainte şi după sărut

Etichete: , ,
02/10/2009

Ce stă în spatele unui bou de succes

bucovina 747

Mi-a venit să vă arăt fotografia asta. Hai să zicem că-i un epilog al etapei cu boii. Căci, se stie, în spatele fiecărui bou de succes, mare sau mic, stă câteo vacă lăptoasă. Ca s-o fotografiez pe asta, am urcat, cu genunchii subrezi, dealul din spatele mănăstirii Sucevita.

02/10/2009

PAboii si clasamentul lor.

S-a încheiat si jurizarea, s-au gătat si calculele. A iesit un bou în frunte.

Clasament, etapă boi

1. (Călin) 13v
2. Fără cuvinte (LePetitPrince) 11v
3. Sub papuc (Leo) 5v
4 Usor la vale cu vacile mari in Tara Micului Paris (dragoselu) 4v
5-8 Sansă de nesansă* (LePetitPrince) 3v
Uneori, e greu (Gabi) 3v
din nou la deal (ajnanina) 3v

Au mai primit bonus de 1p în clasamentul general:
nu de boi, ci de hrănirea lor… (Ioan Bistriteanul) 2v
Jucări(cell61) 2v
Greu la deal cu boii mici (LePetitPrince) 2v
Chipul care plânge*(Gabi) 1v

Note.
* Autorul LePetitPrince primeste, în clasamentul general, doar punctele cuvenite PA-ului celui mai bine clasat, respectiv „Fără cuvinte”.
* Autorul Gabi primeste, în clasamentul general, doar punctele cuvenite PA-ului celui mai bine clasat, respectiv „Uneori, e greu”.

Clasament general
1. Leo 55p
2. Călin 50p
3. Gabi 39p
4. cell_61 35p
5. ajnanina 25p
6. LePetitPrince 23
7. Ioan Bistriteanul 16p
8. dragoselu 14p
9-10. Laurean, eugenipi 8p
11. LordulJohn 6p
12. Cristina 3p

Vă reamintesc că aceasta a fost penultima etapă, că ultima are tema Urma scapă turma si deadline-ul luni, 10.00.
Multumesc si baftă!

Etichete: ,
02/10/2009

Un sărut de adio minţilor

Îl trezise zgomotul claxonului care, intrat prin fereastra deschisã, îi lovea strident urechile, explodând în inimã. Sperase să nu se scoale înainte de prânz, dar claxonul acela idiot îl făcuse să sară din pat, cu inima zbătându-i-se prin pijama.
– Probabil că domnul Lică iar a parcat aiurea, găsise o explicaţie în timp ce căuta un pahar cu apă.
Apoi s-a dumirit: domnul Lică era chiar el, iar claxonul sunase doar în capul lui obosit. Cum tot găsise paharul cu apă, luă un somnifer.
A doua oară s-a trezit de-a binelea, cu mutra îngrozită: se făcea că domnul Lică sărise pe el, adică el pe el însuşi, îl sărutase franţuzeşte şi tocmai se pregătea să abuzeze de el, sălbatic.

02/10/2009

Normalitatea, un deziderat. Foto: Sorin Stanciu

Sorin a început să mă/ne răsfete. Am primit două fotografii de la el, însotite de următoarele rânduri:

„Pentru ca astazi (n. mea – ieri) viitorii studenti participa la festivitatea inmanarii carnetului, uite doua imagini pentru blog. Am intrat in Europa, bine ca nu au fost victime.”

ss1

„PA-uri si mirări”. Foto: Sorin Stanciu

ss2

„Alt semn, altă mirare”. Foto: Sorin Stanciu

01/10/2009

Piramida lui Hîc!

În timpul unei discutii m-am trezit că am construit o piramidă pe hârtie. Deseori, chestia asta mă ajută, mâzgălitul adică. Nu ştiu ce m-a apucat să scanez această prostioară. Mai mult, îmi dau seama că e o indecenţă s-o postez aici. Şi, totuşi, o fac.

 

desen de sedinta

01/10/2009

Dealu-i sus, iar boul – mic. Gata

S-a termina si penultima etapă, aia cu boii si cu dealul. PA-urile sunt aici, titlurile lor, mai jos:

nu de boi, ci de hrănirea lor… (Autor?)
Sansă de nesansă (Autor?)
Greu la deal cu boii mici (Autor?)
Sub papuc (Autor?)
(Autor?)
Jucării (Autor ?)
Uneori, e greu (Autor ?)
Usor la vale cu vacile mari in Tara Micului Paris (Autor ?)
Chipul care plânge (Autor ?)
din nou la deal (Autor ?)
Fara cuvinte (Autor ?)

Astept voturile voastre până mâine, 11.00, Asa cum zice regulamentul, care-i sfânt!

Notă.Consultându-mă eu cu câtiva dintre voi, am ajuns la concluzia că entuziasmul meu e una si continuarea concursului până cine stie când, alta. Prin urmare, voi anunta mai jos tema ultimei etape a PAverbelor. După ce si aceasta se va fi desavârsit, eu, unul, voi continua să scriu PAverbe. Încă mă incită, mi se pare foarte interesantă incursiunea în întelesurile zicalelor populare si întreprinderea de a le da interpretări si reinterpretări. Am descoperit, de pildă, că cele mai spumoase sunt (si) cu animale. În fine, poate fi făcută o dezbatere despre asta.
Ideea e că voi anunta, ca până acum, câteo temă (voi înlocui bannerul cu boicotul Fan Courier cu unul pozitiv = tema PAverbelor). Cine va dori, va scrie PAverbe pe tema respectivă si, dacă va găsi de cuviintă, mă va anunta asupra acestui lucru (oricum, voi colinda mai mult, deci le voi afla eu, măcar pe unele dintre ele). Nu va mai fi cu clasamente.

P.S. Nu renunt la ideea de a mai organiza concursuri. Am deja un proiect care mie mi se pare dragut. Dar voi lăsa să mai treacă un scurt răgaz.

Important. Deloc în ultimul rând, le multumesc frumos tuturor celor care au scris PA-uri pentru PAverbe, celor care le-au jurizat si celor care le-au citit. Le sunt recunoscător tuturor celor care au luat cât de cât în serios ceea ce am ambitia să se impună ca un nou gen (sau subgen) literar si care încep să se simtă bine în interiorul lui strâmt.

Iar

acum

iată

ultima

temă

a

PAverbelor

Urma scapă turma
deadline, luni, 10.00.
Ultima etapă

Etichete:
01/10/2009

Călătoria

Pornisem spre Insula Thule ca să evadăm din rutină şi ca să ne întoarcem mai aprigi şi, da, mai frumoşi. Aveam Cârmaci, Căpitan, Bucătar, marinari destoinici, aveam o goeletă suplă, era anotimpul potrivit.
Ceva lipsea şi nu ştiam ce. Nu ştiu nici azi, când romul din butoaie e pe sfârşite, când ţărmul se vede clar, luminat dimineaţa de soarele stropit de valuri, ziua de scânteierile peştilor aduşi de bărci, iar seara de ochii fetelor. Vezi bine, pornisem noi, dar uitasem să ridicăm ancorele.

01/10/2009

Pestisorul de aur al lui Sorin Stanciu

pestisor sorin stanciu

Uite alta fotografie pentru blog, mi-a scris Sorin Stanciu. I-a dat numele „Pestisorul de aur”. Nu mi-a spus dacă l-a prins el si, dacă da, dacă si-a pus trei dorinte.

30/09/2009

Creion

creion

Am zis să rup, un pic, ritmul, arătându-vă acest creion fără nicio pretentie. Îmi place înclinarea corpului si-mi place capul sucit. Adică, nu stiu dacă îmi plac astea. Poate că-mi place atmosfera. Sau poate nimic. Dar stiu, cu certitudine, că-mi place să vă întreb: ce-a vrut să spună autorul?

30/09/2009

E greu la deal (niciun PA banal)

Greu la deal cu boii mici (Autor ?)
Isi dorea un copil.
Nu-i placeau greutatile.
Asa ca facu un bou mare

nu de boi, ci de hrănirea lor… (Autor ?)
Greutatea vieţii nu e chiar greutatea. Ci lipsa bună a simţirii. Pentru că greutatea dătătoare de satisfacţie, prin realizare şi împlinire e benefică. Aşa că tema boilor mici e de fapt tema propriei neputinţe. Şi boii aceştia pot creşte, prin exerciţiu personal şi dezvoltare. Doar dealul, urcarea, ţelul şi atingerea acestuia dau un sens trăirii şi instincului de conservare.

Sansă de nesansă (Autor ?)
Doamna Vaca si domnul Bou erau obisnuiti cu greutatile vietii. Trageau in jug de dimineata pana seara.
In acest timp, Vitel, fiul lor, statea in grajd si manca tot fanul din iesle.
Seara doamna Vaca il dezmierda spunand: barem tu sa ai viata usoara.
Timpul a trecut. Doamna Vaca si domnul Bou au imbatranit si puterile le-au scazut.
Urcau tot mai greu dealul tragand dupa ei carul.
Era vremea ca Vitel sa traga la jug dar lui nu-i pasa: pastea si statea tolanit la umbra cat era ziua de lunga.
Ajunsese mare.

Sub papuc (Ajutor ?)
Ia ! Dă-ncoa’ plasa, să văd ce-ai luat ! Ia uite ! Morcovi plini cu pământ ! Cât ai dat pe ăştia ? O avere ! La salariul tau… De care ceapă ţi-am zis eu să iei ? Roşie ! Asta-i roşie ? Şi pâinea, parcă-i coaptă alaltăieri ! Ai să mănânci mămăligă rece deseară ! Şi o să dormi pe preş ! De nimic nu eşti bun ! Iar ai luat leuştean în loc de pătrunjel ? De câte ori ţi-am explicat care-i diferenţa dintre ele ? Un neispravit ! Creier cât o nucă ! Of ! Greu la deal cu boii mici ! Treci si spală vasele!

(Autor ?)
Am un proiect. Vreau să fac un partid. L-ar vota toată lumea. M-aş instala la putere. Aş reforma ţara. Aş provoca o creştere economică fără precedent. Aş dezvolta învăţământul. Aş încuraja cultura. Aş face autostrăzi, căi ferate, hoteluri, pârtii de schi. Aş merge la Bruxelles. Aş merge la Moscova, la Washington, la Beijing. Aş merge la ONU. Aş reduce poluarea. Aş răcori încălzirea globală. Aş iriga Sahara. Aş trimite oameni pe Lună. Aş găsi planete pe care le-aş popula. Apoi aş muri liniştit. Domnul Lică stă pe banca din faţa blocului. E mort de beat.

Jucării (Autor ?)
Pe la vreo 5 ani, fratele lui mai mare îl învățase să citească. Tatăl lui a văzut în asta un semn bun: era băiat deștept, trebuia să ajungă cineva. Așa că l-a pus la învățat.
– Învață, băiete, învață, că numai așa o să ajungi cineva. Uită-te la mine unde am ajuns, dacă n-am învățat când eram mic. E greu la deal cu boii mici, îți zic eu, că-s mai trecut prin viață..
Și el învăța. Era un băiat liniștit, iar tatăl părea mulțumit când îl vedea cu cartea în mână. Când lua vreo notă mică, tatăl scotea cureaua. Și-l îndârjea să învețe mai mult.. Cărțile au fost singurele lui jucării.

Tată, îți mulțumesc, am ajuns cineva. Dar de-ai ști cât de mult îmi doream și eu măcar o jucărie ca a celorlalți copii…

Uneori, e greu (Autor ?)
De ce dispare dragostea după un timp , de ce doi oameni care s-au iubit ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască suferinţe interioare de neimaginat ?Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea ?De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe.

Usor la vale cu vacile mari in Tara Micului Paris (Autor ?)
In tarisoara despre care pomenim mai sus topul celor o suta de personalitati e dominat de Stefan cel Mare dar Scund la Stat. Aici au fost propusi micii Cocosatului ca alternativa la carnatii bavarezi si a fost lansat pe piata Lastunul pentru a eclipsa simbolul capitalismului desantat: Mercedes 500, zis balena. Aici a fost promovat Adi Minune ca antidot al sunetelor inalte de la Opera. Ca un corolar, tara asta l-a facut vedeta pe Piticul Porno intr-o industrie in care, cu adevarat, doar marimea conteaza.
Acestea fiind zise, vom intelege cu totii de ce noua ne e atat de greu la dealul abrupt al redresarii si preferam sa lenevim in pitoreasca vale a crizei de toate felurile.

Chipul care plânge (Autor ?)
Oare de ce ne stârneşte nelinişte un bărbat înlăcrimat ? Putem vedea într-o femeie care plânge un aspect neobişnuit, însa sensibil şi trist al vieţii noastre aşa încât ne lasam impregnaţi de el, cu sinceritate şi dragoste. Un bărbat care plânge ne umple însa inima de un sentiment de neputinţă. Într-un asemenea bărbat ajuns parcă la capatul pamântului sau a tot ceea ce se vădeşte omeneşte posibil, aşa cum se întâmplă la moartea unei fiinţe dragi sau în situaţia în care universul său este presat de o latură care nu se armonizează cu propriul univers privim terifiaţi, harta chipului său.

din nou la deal (Autor ?)
ultima data cand coborase in vale isi pierduse boii prin iarba inalta.
nu indraznea sa urce fara ei.
a vrut sa-i cheme dar nu le stia limba. nu margea ca la alte animale mici, nici cu pis-pis sau cutzu-cutzu…
daca at fi fost tauri, ar fi fluturat macii campului sau fustele pe toata pajistea… dar cum sa chemi o pereche de boi spre tine?
– boilor ce sunteti!!!!
– …
boii radeau la picioarele ei pascand fericiti iarba. stiau ca atunci cand vor fi gasiti vor fi pupati si luati in brate pana sus, pe varf.

Fara cuvinte (Autor ?)
Cand se privea in oglinda vedea un chip frumos dar marcat de trecerea anilor.
Cand urca scarile obosea. Inima ii batea sa-i sparga pieptul.
Glumea cu ea insasi, in gand: ” greu la deal cu boii mici!”
Si se prindea de bratul lui, firesc, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic.
Nu voia ca el sa observe ca obosise. De efort, obrajii i se imbujorasera.
-Cum poti sa ramai asa de frumoasa mereu? – ii spunea el.
Ea ii multumea cu un zmbet.

Etichete: ,
30/09/2009

Barza de la etajul opt

Să-mi trag niţel sufletul, îşi zisese. Nu că ar fi obosit, deşi zbura deja de două zile. Atât trecuse de când plecase de pe casa bunicii. Barza cu inel de argint văzuse pentru prima oară Marele Oraş în urmă cu mulţi ani, dar numai acum se abătuse să vadă, totuşi, cum e. Cum să fie? Înspăimântător! Era să-şi piardă sufletul printre nişte cabluri, îngrozită de forfotă şi fierbânţeală. De aceea schimbase altitudinea. Aici, la etajul opt, părea mai linişte. Deşi aflase deja secrete cam fără perdea, care aproape o înmărmuriseră.

 

bucov 189
Am observat-o îndelung. La început, am crezut-o ornament, aşa nemişcată era. Apoi am văzut că se mişcă, ca şi cum ar face exerciţii de desţepenire. A stat acolo, pe balustrada ruginită a balconului de la etajul opt, preţ de mai bine de-o oră. Apoi a plecat, nu ştiu unde. Dar sper c-a ajuns.

30/09/2009

Cum să agăţi fără să-ţi dai seama

Am aşteptat studenţia ca să merg la teatru, să mă plimb cu barca pe lac, să cunosc studente. Ciudat, n-am visat niciodată să desenez roţi dinţate.
Mi s-a spus că primul an de facultate ar trebui să mă şocheze. Aiurea! Singurul lucru care m-a marcat în anul întâi a fost atunci când m-am dus să donez sânge ca să scap de nişte absenţe. Am leşinat pe bune, deşi asistenta care mă înţepase a crezut, avea să-mi spună în aceeaşi seară, la film, că n-am ştiut cum altfel s-o agăţ.

29/09/2009

Bilete la U2

Scrisesem un text despre un neica-nimeni de cartier care enerva pe toată lumea cu mintea lui îmbâcsita, cu aerul atotştiutor şi cu incredibila-i necioplire. Un dobitoc, ca să fiu concis. Într-o zi, necioplitul s-a lăudat că are pile peste tot, că rezolvă orice. Atunci, un personaj secundar l-a întreabat pe dobitoc: Da’ bilete la U2 poţi să faci rost?
Am pus textul pe blog cu un titlu gen „Bilete la U2”. De atunci, am blogul cel mai citit din ţară. Zilnic sute şi mii de naivi caută pe google bilete la U2 şi cred că le-ar putea găsi la mine.

29/09/2009

Un preot tânăr şi sufletist

Grupul pe care l-am fotografiat astă-vară în curtea mănăstirii Suceviţa m-a impresionat. Câteva femei în vârstă, sătence de prin judeţul Neamţ, fuseseră aduse într-o excursie de preotul de acolo. Un tânăr cu figură senină, cu chip de om bun. Genul de preot cu vocaţie, îmi place să cred. I-am urmărit câteva minute. L-am auzit explicând scenele pictate pe pereţi, răspunzând la întrebări, calm, cu un entuziasm de dascăl pasionat. Apoi, când femeile l-au chemat să se fotografieze cu ele, am comis această indiscreţie: i-am fotografiat şi eu, de departe, cu zoom in, ca un jurnalist indiscret. Le doresc pace şi sănătate!

babe sucevita

29/09/2009

A crăpat până s-a ordonat. Clasamente

Iată clasamentul de etapă

1. Pe cord deschis (gabi) 11v
2. Unde dai şi unde crapă (Ioan Bistriteanul) 8v
3-4. Grijă ce-ţi doreşti (Leo), Bilete la U2 (Călin) 6v
5. zeii, la team-building. jocul de-a crapatura cenusie (ajnanina) 4v

Au mai participat următoarele PA-uri (care le aduc autorilor* bonusul de 1p în clasamentul general):
Mirela (cell61)
Bentiţa (gabi)
Romantism (LePetitPrince)
Traseul painii (LePetitPrince)
Directorul si secretara pe mess (gabi)
Din jurnalul unui politist rural ** (dragoselu)

*
Gabi primeste puncte în clasamentul general doar pentru „Pe cord deschis”, cel mai bine plasat PA al autorului
LePetitPrince primeste bonus pentru un singur PA
** dragoselu primeste bonus de participare.

Avem următorul

Clasament general
1. Leo 50p
2. Călin 42p
3. Gabi 37p
4. cell_61 34p
5. ajnanina 23p
6-7. LePetitPrince, Ioan Bistriteanul 15p
8. dragoselu 11p
9-10. Laurean, eugenipi 8p
11. LordulJohn 6p
12. Cristina 3p

Etichete: ,
29/09/2009

Mă mir: viaţa e frumoasă

IMG_0625

De ziua ei, îi voi cumpăra un aparat de fotografiat. Va împlini, în curând, cinci ani. Îi place să fotografieze. E doar o joacă, poate ceva mai interesantă decât altele. Ştiu asta. Dar, de ce nu?  Privesc această fotografie şi am o revelaţie, aceeaşi pe care o am zilnic: împreună cu frăţiorul ei, fetiţa mea mă face mereu să descopăr că viaţa e frumoasă. Uneori, asta scrie pe mine, dar cine ştie să citească înăuntru-i aşa, de unul singur?  

29/09/2009

Al treilea infinit

Devenise dintr-o dată foarte atent. În încăperea în care tocmai intrase se află un răspuns. Habar n-avea care e acela dar simţea că răspunsul există.
Să recapitulăm. Pe un birou lung, printre planşe colorate şi recipienţi din sticlă trona un microscop. Îi curăţase lentilele, îl ştersese cu grijă. Lucea.
Mai încolo, lângă fereastră, era aşezat bătrânul telescop prin care îi place să privească, uneori, a opta stea din Carul Mare.
Iar între cele două instrumente – el, ca un univers de legătură.

28/09/2009

Cum dai cu votul, să crape clasamentul

A crăpat ce-a crăpat, până s-a terminat. Etapa, vreau să zic. Aici sunt PA-urile. Vă astept votul până mâine, marti, 13.00. Asa cum zice regulamentul, care-i sfânt!

Etapa următoare: Greu la deal cu boii mici
Deadline: joi, 11.00. Baftă!

Etichete: