14/03/2010

O frumoasă zi de 13

Nu doar că am cartea, dar nici n-o mai am. E o figură de stil, mai am câteva exemplare. Ideea e că ieri am lansat-o, într-o încăpere în care, spunea o ghidă a Castelului Corvinilor, Matei Corvin avea crama. (Nici urmă de butelci, însă, doar ceva ulcioare de pe vremea dacilor, reconstituite.)

Ziua am început-o alcătuind un fel de comunicat de presă, pe care l-am printat la un centru din oraş, aflat lângă Parcul Corvin. Băieţi faini, am ajuns acolo înainte de ora deschiderii (era nouă fără un sfert) şi unul dintre ei a lăsat deoparte hamburgerul, să mă ajute să încropesc un afiş.

La 9.20 lipeam afişe lângă Casa de Cultură (aici – soţia mea şi fratele meu; eu mă dădusem câţiva paşi înapoi, să fotografiez)

Câteva minute mai târziu lipeam un afiş la poarta de la intrarea în domeniul Castelului. Notă – pe zid nu prinde prea bine scotch-ul.

Pentru că le făcusem, am mai lipit câteva afişe (nu multe!) de-a lungul traseului până la crama poetică. Notă. Am cerut voie să fac asta, dar am uitat să le dezlipesc pe toate la plecare, cred că au mai rămas vreo două…

Am făcut câteva aranjamente cu scaunele (n-au fost destule, aveam să constat, mulţi oameni au stat în picioare). Lansarea propriu zisă a început la 12.09. Participanţii au fost foarte punctuali, dar a durat mai mult primirea lor. În plus, ba-mi venea să trag de timp, ba-mi venea să-mi zic „hai să începem odată!”.


Aici am privit sala, apoi am început. Eugen Evu e lângă mine, tocmai îşi pusese ochelarii. Remus Suciu trăgea deja primele instantanee. Notă. Fotografiile din această postare sunt făcte de fratele meu, cu excepţia celei de la început

L-am rugat pe Eugen Evu să vorbească în deschidere, pentru că eu parcă nu aveam voce. (Trebuie să vă pvestesc cândva despre prima oară când am vorbit în public – invitaţilor mei la lansare le-am spus 😉 ) După ce l-am rugat asta am tăcut. Am avut curajul să-i privesc pe cei vreo 40 de oameni din sală şi mi-a venit să plâng. Ştiu, nu sună deloc bărbăteşte, dar mi-am oprit lacrimile cu mâna. Au foarte intense acele 2-3 minute în care m-am forţat să nu plâng. Nu era vorba de lansarea cărţii mele. Era vorba că toţi acei oameni veniseră să mă vadă şi să mă asculte pe mine, că eram la Castel, că îl simţeam, cumva, pe tata acolo. Îmi retrăiam copilăria şi adolescenţa, îmi aminteam năzbâtii şi mirări. Au fost două-trei minute intense.

Eugen Evu vorbit foarte frumos despre mine. M-a ridicat până la tavan, un tavan destul de înalt, dacă mă întrebaţi pe mine. Apoi am vorbit şi eu. Nu-mi pregătisem un discurs, deşi ar fi fost o idee bună. Am improvizat, am făcut paranteze, chiar am glumit. Cred că am trecut cu bine de cele 2-3 minute. Mă amuzam chiar atunci când provocam bliţurile să bliţuiască, cu câte o ridicare de mână.

Am provocat sala să-mi pună întrebări, să mă scoată din încurcătură, atunci când vreo emoţie mă lovea prea tare. Apoi, oricât am amânat, a trebuit să citesc câteva versuri (Pe deal, Nebunul de pe muntele Olimp, Linişte ca o brumă). Cred că a fost groaznic. Eugen Evu mi-a dat clasă şi aici – a citit Târziu e.

Apoi, din senin, a urmat momentul fiului meu. A zis, cu o îndrăzneală pe care nu i-o bănuiam, că vrea să citească şi el. L-am chemat lângă mine. Când s-a văzut faţă în faţă cu sala, i-a mai pierit, cred, din îndrăzneală. Sau o fi fost altceva. Ideea e că s-a strecurat, nu ştiu cum, la mine în braţe. „Ce să citesc?”, m-a întrebat. Am deschis cartea la Îmi pun singur miere în ceai. Cred că a citit mai bine ca mine. Eu mă simţeam…, cum oare aş putea să descriu ce simţeam?


Acesta a fost un moment unic, neplanificat, greu de descris


Sesiunea de autografe a fost cea mai uşoară. Atunci când scriu îmi place cel mai mult. Tot ceea ce îmi doresc e ca nimeni să nu fi plecat acasă fără carte. Mi-ar părea foarte rău să fi fost cineva pentru care să nu fi ajuns…


Am fost înconjurat mereu de copii. Cel puţin la momentul autografelor, au fost mereu în preajma mea copiii mei, nepoata mea, copii ai prietenilor

Am cunoscut oameni fain cu ocazia asta, am revăzut mulţi oameni faini. A fost ceva de suflet. Îmi doresc ca şi lor să le fi plăcut, să fi fost şi pentru ei un moment măcar agreabil, ca să zic aşa. Am declarat lansarea închisă la ora 14.00.
E fain să lansezi cărţi!

NOTĂ.
Le mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine, de data asta la bine. Celor care au venit la lansare, celor care m-au însoţit cu gândul, celor care au scris atât de frumos despre mine. Vă voi răspunde, fiecăruia şi sper ca toţi aceia care îşi doresc să aibă cartea mea s-o aibă. Pentru cei din Bucureşti, un prilej va fi lansarea din Capitală – Nicolae Tzone insistă să o facem în cel mult două săptămâni 😉

13/03/2010

08-09 (24 de ore)

Concursul: 24 de ore

Etapa 24: 08-09

Deadline: 15 martie 23.59

Contrast Autor?
Peste o oră îi ia să ajungă la serviciu. Dimineţile e sinistru. Trezirea cu noaptea-n ochi, visarea prelungită cu pleoapele deschise, mişcările aproape coerente. Colega cu care se întâlni era o combinaţie de vulcan în erupţie la orice oră din zi sau noapte şi perfecţiune fizică. Însă a doua n-o putea eclipsa nicicum pe prima:
– O, nu mă motivează, ăştia cu salariile lor, ce facem de la anul dacă iar se reduc? Abia aştept să ajung înapoi acasă.
– Hm, ciudat. Eu abia aştept să ajung la şcoală.

Primul si ultimul Pa Autor?
El porni de jos. De la inaltimea soldului tatalui sau ora 8 se apropia infricosatoare, din ce in ce mai mare, pe masura ce se apropiau de cladire. Inainte de prima lui ora ii spuse tatalui primul Pa din anii lui de scoala.
Ea porni de sus. De pe treptele din fata cancelariei spre platoul unde se inghesuiau guresi, in asteptarea ei, cei mai pitici dintre elevi. Au inconjurat-o repede si intr-un alai vesel i-a dus spre clasa si i-a asezat in banci, in fata abecedarelor. Iar la noua fara zece, la clopotel, le-a spus ultimul Pa din cariera ei de invatatoare la prima ora din clasa intai.

Indemn Autor?

Un om cu chip blajin, trezit din somn la opt, fara intarziere
S-a apucat sa-si faca un ceai si sa isi puna in el, miere.
Sorbind usor din cana ceaiul cel bun si dulce
Gandul omului nostru departe se duce, se tot duce.
Se facea ca se afla intr-o sala vasta de castel
Cu multi oameni mari in jur, cu copiii langa el
In fata-i sta deschisa o carte cu stihuri adunate
Din anii cei timizi de liceu sau indrazneti de facultate
Pasari de vise cantand anotimpuri s-au prins laolalta
In versuri sa spuna oamenilor povestea lor toata.

Poetule, viseaza din nou, cum stii tu mai senin
Si poate, la anul, iti pui singur scortisoara in vin!

Rugă Autor?
În dimineaţa aceasta am dorit să ajung înaintea tuturor la biserică. Trepte înalte, lacăt ruginit şi scârţâit de uşă imensă îşi arată neprietenia. Merg semeaţă şi sigură şi singură drept pe mijlocul traversei maronii plină de pete de ceară. Picturi cu sfinţi şi îngeri mă conduc spre undeva, spre Cineva. Mă pun în genunchi lângă o bătrânică şi fac linişte în mine. ,,Doamne, ai milă de băiatul meu!” şopteşte ea, apoi tace. Privesc spre locul unde priveşte şi ea. O mamă, cea mai Sfântă Mamă, îşi ţine obrazul lipit de al Pruncului ei. Uit de mine şi mă aud rugându-mă: Doamne, ascultă ruga acestei bătrâne şi adu-i fiul acasă! Deschid ochii plânşi. Bătrâna nu mai e…

Vinerea Răstignirii Autor?
,,Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii. Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii. Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele pentru cea mai largă îmbrăţişare, şi cea mai caldă, şi cea mai înlăcrimată!…
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi. Pe totdeauna. Astăzi Cuvântul tace. Doar câte o şoaptă de iubire se aude: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Astăzi Cuvântul tace, dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ.
Strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu” pentru o umplere cu Hristos.  Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti doar Tu!

Ultimul PA Autor?
Ii curgeau literele ca-ntr-un generos polonic de supa Alfabet dar nu reuseau sa se lege-n idei de parcă le-ar fi lipsit oul din tăiţei.Ultima dovadă de inspiraţie trebuia să fie supremă, s-o pomenească copiii nepoţilor săi, s-o cânte istoria-n paginile-i surde, s-o spună Legenda pruncilor mititei.Scria să fie scris pentru că nu ştia să deseneze o Poveste şi chiar uitase cum se-nvaţă de la Început, ştia să pună punct şi să închidă paranteze dar nu ştia să facă asta fără să spună apoi ca l-a durut…

PA de adio Autor?
Consternare: actorul de rezervă își publică noul roman, Enigma pescarului„. Nu este un debut, a mai publicat unu, la Filiași: „Pătrașcu față cu Făcătorul”. În așteptare, el, cuceritorul, își trecu mâna prin păr plin de teamă, făcând treișpe-paișpe cu înfrigurare. La fiecare 10 minute, drastic, trece de la extaz la agonie. Viață grea! Ajunsă acasă, Viorica-Turturica, îmbrăcată în roșu, soție și paznic de idei îl alintă maternă, fără cuvinte. Dar el și ea știu: dragostea de artă cere sacrificii!


Alternativă
Autor?
Verdictul medicului a fost implacabil: cancer malign în fază terminală și cel mult șase luni de viață. De atunci, nu se mai putea gândi decât la deciziile proaste pe care le luase, la greșelile pe care le tot făcuse și la anii pe care-i consumase ca să le îndrepte. Și din nou, greșeli. Și din nou, timp pentru îndepărtarea pagubelor. Era copleșit sub povara lor și parcă nu simțise niciodată atât de dureros timpul, zădărnicia vieții și nevoia de a merge mai departe!… Nu poate sfârși totul aici!

In camera focul ardea mocnind Autor?
In camera focul ardea mocnind in soba, degajand o lumina rosiatica, semiobscura. Copiii priveau candid la batranul care se aseza greoi pe canapea, rasufland usurat la vederea cartii pe care o deschise la povestea preferata a nepotilor. Copiii zglobii il strigara pe batran:
– Bunicule, nu-i asa ca nu exista balauri? Intrebara, speriati de flacarile din camin ce aruncau limbi de foc.
– Hm, exista atata vreme cat exista si eroi, dragii mei.
Micutii, se adunara vanjosi in jurul batranului imbrancindu-se si dandu-si coate.
Isi rase in barba-i alba si incepu povestea lui.

Etichete:
11/03/2010

Am cartea!

Am avut azi o zi infernală. În ziua în care s-a circulat cel mai aiurea în Bucuresti, din toată iarna asta (haha, iarnă în 11 martie!), am avut de alergat la Trezorerie, la CEC si la Serviciul Pasapoarte. Nu vă mai spun că asta mi-a aglomerat teribil ziua de la birou. În fine, acum e „nouă fără” si plec acasă.

Altceva am vrut să vă spun: am cartea!!!
O pipăi si urlu: este!

Sâmbătă o lansez la Hunedoara, la Castel (ora 12.00, dacă se întâmplă să fie cineva prin zonă). Am câteva exemplare (foaaarte putine, bleah!) si, în primul rând, câteva datorii. Pentru Dan, pentru concursul de ghicit de la cell61, pentru concursul 24 de ore.

Din cate mi s-a spus, cartea va intra la Cărturesti, probabil pe la sfârsitul lunii, si la librăria Uniunii Scriitorilor. Există si varianta comenzilor online, la edituravinea@yahoo.com (dar cred că pentru eventualii doritori din Bucuresti se pot evita cumva taxele postale).

Atât acum, mă duc să mă împusc.

Etichete: ,
11/03/2010

67 clasamente

Aici sunt PA-urile etapei 06-07. Vă astept voturile până duminică, 23.59, la ticorosu@yahoo.com.

Au fost cinci arbitri: cell61, LeeDee P, Dan, g1b2i3. Le multumesc.

Clasament etapa
1. Corul cristian 11/5
2-3. Teoria griului starsgates, Taine adânci Mariana 7/3
4-6. Îsi trecut mâna prin păr Anca Vrînceanu, 6.30 Dan, Lista LeeDee P 6/3

A mai primit voturi (e vina mea că doar atâtea, n-am postat la timp PA-ul, desi l-am primit la timp…)
Prăjiturele cu vanilie Laura Driha 5/1

Clasament general
1. cristian 88p
2. Mariana 84p
3. LordDIf 79p
4. Laura Driha 77p
5-6. Leo, Călin 75p
7. LePetitPrince 68p
8. Caligul 60p
9. Lady A 57p
10. cell61 56p
11. starsgates 55p
12. LeeDee P 48p
13. Petra 37p
14. Dan 31p
15. Simion Cristian 30p
16. Emilia 26p
17. stelar 25p
18. ivory 23p
19. ajnanina 21p
20. Mircea Popescu 10p
21. Anca Vranceanu 7p
22. Florin9b 5p
23. Camix 3p
24. Felix-Gabriel Lefter 2p

Etichete: ,
11/03/2010

17-18 (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema24: 17-18.
Deadline: 13 martie, 22.00.
Baftă!

Reflexia din oglindă Autor?
Reflexia din oglindă spunea povestea tristă a femeii neobişnuite. Pielea ei strânsese parfumurile multor bărbaţi şi frumuseţea pentru care o iubeau cândva până şi trecătorii se conserva astăzi numai cu prea mult fard şi zâmbete forţate. Colecţia ei de nopţi pierdute-n nepăsare nu-i alinau nicicum bătrâneţea. Şi-ar fi dorit un cămin, o poveste de dragoste pe care s-o poată rememora la nesfârşit, un copil care să-i dea nepoţi şi bătăi de cap acum, in locul singurătăţii care-i dădea doar regrete…

Five o’clock Autor?
Toată lumea le cunoștea pe cele trei bătrâne, care veneau în barul de la „Intercontinental” de-o viață, în aceeași zi: joia, la cinci. Era întâlnirea lor de „five o’clock”. Comandau o cafea și o prăjitură.
– Vă mai amintiți, fetelor, când era bărbatu-meu în CC? Veneam și plecam cu limuzina neagră și toți ne considerau niște doamne!
– Alte vremuri, dragă!
Și-au achitat consumația, au ieșit în bulevard și s-au despărțit. A plecat fiecare spre locul ei de cerșit. Mai aveau câteva ore bune de muncă.

17.30 Autor?
Indiferent de ţară, în orice epocă şi în orice colectivitate, Timpul a fost, şi este în continuare, cea mai de preţ investiţie. Societatea în întregul ei (familie, colegi, prieteni, duşmani, vecini, trecători, toţi!) ar avea de câştigat dacă înainte de toate am cumpăra cât mai multe acţiuni listate la Bursa Timpului; aşa am obţine rezultate spectaculoase, cu o investiţie minimă: am acorda mai multă atenţie tuturor celor din jur, iar lumea ar deveni cu siguranţă mai frumoasă, dar şi mult mai bună.

Dor Autor?
Auzisem că o să vii şi mă tot ridic pe vârful picioarelor când văd mulţimea mişcându-se ca un val de mare. Un murmur şi o mişcare vălurindă îmi atrag privirea. Mă apropii cu teamă. Mă opresc gândindu-mă că aşa poate mă vei vedea şi vei şti că Te aştept…Dar ei nu Te lasă. Alerg pe o colină. Cobor din nou mai mult rostogolindu-mă…Alerg iar spre mulţimea în mişcarea-i haotică. Nu Te văd, dar Te simt, Îţi simt valul de pace ce vrea să mă cuprindă. Cu o ultimă speranţă mă ridic pe vârful picioarelor şi Te zăresc doar pentru o clipă…Un chip de lumină, cu raze blânde în priviri, cu un surâs trist, m-a făcut în clipa aceea să doresc Cerul. Cu inima în palme, am devenit apus pentru Tine, pentru ca a doua zi să răsar din nou…

O întrebare suficientă Autor?
Deschise uşa. Tânărul aştepta în prag, zâmbind obosit. Căutase surse de informaţii pentru tema unei alte ore. Când văzu teancul de cărţi şi reviste de pe masa ei, toate încreţiturile de pe frunte se întinseră a relaxare şi recunoştinţă. Comparaţia din mintea lui era inevitabilă.
– De ce nu-i daţi lecţii profei de astronomie de cum se predă şi se dă teme?!
Ea îl privi călcând pragul în seara răcoroasă de afară şi gândea gânduri noi. O întrebare pentru care merita să lucrezi un an fără salar.

Dar … totusi Autor?
Privea talamb in mijlocul camerei unde zacea rasturnat tot sifonierul. Nemultumit extrase nadragii, camasa cu dungulite si cravata uni. Ba nu ! Camasa uni si cravata cu dungulite. Se admira cu tot cu firul de par rebel in oglinda din hol. La cinci la ceasul de la Universitate va fi mai mult ca perfect. Iar ea ii va admira gustul, il va aprecia si cine stie ? Poate, dar, totusi, o va saruta. Macar o data pe buze ?
Isi privi ceasul. Cinci si zece. Isi aprinse inca o tigara. Ceasul ? Cinci cincizeci si patru. Sase. Of ! Dar, totusi, poate ea nu si-a setat ceasul dupa ora de primavara. Inca o tigara…

Etichete: ,
10/03/2010

Leapsă poetică

Am primit de la Adele un fel de leapsă literară. Ideea e să adăugati un vers textului de mai jos si sa-l dati mai departe. E am adăugat, cu italice, faza cu rochia demodată (ca să vă încurc nitel).

Descântec de alungare a iernii

Fugi, iarnă,
vicleană,
cu baba ta Dochia cu tot,
ghiocei vrem peste tot!
Fugi, iarnă, fugi,
cu mantia ta plină de fulgi,
peste munţi şi peste dealuri,
primăvară vrem la geamuri,
flori de măr
în pridvor,
rândunele şi cocori,
grădina plină cu flori!

Fugi, iarnă şi nu privi în urmă,
Primăvara las’ să vină!

Fugi, iarnă, fugi odată,
ca o rochie demodată

Etichete: , ,
10/03/2010

Oraş Dr. Petru Groza

În anul 1993, spre final, am făcut un reportaj în Oraşul Dr. Petru Groza. A fost o călătorie fascinantă. I-am spus articolului de atunci Oraşul care nu poate scăpa de numele său. Oraşul avea să-şi schimbe, totuşi, numele, trei ani mai târziu, în 1996, de când i se zice Ştei. M-a bucurat să citesc, în anul 2008, un reportaj din Ştei, în Dilema veche. Unele lucruri nu s-au schimbat…

 


Dacă daţi click pe imagine, puteţi citi articolul în condiţii acceptabile

Am citit o carte bună despre Petru Groza, scoasă de ed. Compania: Adio lumii vechi!.

Etichete: ,
09/03/2010

Autoportret. Penitză

Am vrut să folosesc asta. Nu s-a potrivit. V-am arătat altădată întreg ansamblul. Acum vă arăt detaliul. Partea cool e că acest autoportret seamănă foarte mult cu mutra mea, asa cum era ea când aveam 17 ani.

Etichete: ,
09/03/2010

Ziua Î

Numai mâine nu-i poimâine. Adică, e mâine. Dacă nu e mâine, mă enervez. Adică, mă încurcă. Îmi taie cheful. Sper să nu fie surprize neplăcute. Adică, la naiba, ar trebui să fie totul OK! Asadar, mâine. Mâine e mâine. Mâine e Ziua Î.

UPDATE.
Cică au început operațiunea de lipire!

Etichete: , ,
08/03/2010

Coada pisicii

Sorin Stanciu mi-a trimis mai multe fotografii (le voi publica în următoarele zile) si acest desen, pe care l-am printat si-l voi înrăma, fiindcă-mi place de nu mai pot! Da, nu e pentru mine, nu trebuie să mă trageti de mânecă, stiu asta 😉

Notă.

Fireste, cum azi e Ziua Bărbatului, mă gândesc si la pisica domnului Vania.

08/03/2010

Despre vrăjitoarea arsă aiurea pe rug

Scotocirea prin colectia revistei Expres a dat la iveală tot felul de lucruri. Cum e, de pildă, povestea* despre vrăjitori.

Pe scurt, întâlnisem eu la un moment dat doi tipi simpatici, Tibor Leman si Peter Leb, care scoteau o publicatie despre ozeneuri, padurea baciului si alte asemenea lucruri. Era piată pentru asa ceva atunci, e si acum. Ei o făceau oarecum studenteste, adică folosind o redactie mică, dar cu multă pasiune si departe de fanatismele pe care le-am întâlnit între timp.

Din una-n alta, au descoperit prin arhive că la Târgu Mures ar fi fost ultimii vrăjitori arsi pe rug din Europa. N-am verificat niciodată dacă e pe bune, dar pare foarte plauzibil. Si s-au gândit atunci (cred că a rămas doar gândul…) să redeschidă procesele cu pricina si să obtină ceva despăgubiri pentru urmasi.

În fine, fascinantă a fost incursiunea în procesele verbale ale proceselor cu pricina, cu declaratii despre care ai spune că sunt savuroase dacă n-ar fi avut urmări tragice.

O femeie a fost arsă fiindcă alta a spus că se transformase în gâscă albă, dacă se uita urât la vaci, dobitoacele nu mai dădeau lapte samd.

Desigur, povestea ultimului ras pe rug, unul Olah, e demnă de un film artistic: sforile cu care era legat de stâlp au ars înaintea lui si omul a luat-o la fugă, în flăcări. Porniti în urmărirea lui, oamenii nu l-au putut opri decât printr-o minciună: că, scăpând el de foc, nu contează cum, a scăpat de pedeapsă. Asa că „vrăjitorul” s-a oprit. iar ăia l-au legat fedeles si l-au ars încă o dată. Acum, temeinic.

* N-am cum să dau link, va trebui ca altii să dea, dacă vor dori, link la această postare. Din câte stiu, încă nu s-a învrednicit nimeni să salveze electronic colectiile de ziare dinainte de epoca online. Asa că aceia care vor să citească întregul articol trebuie să se multumească a deschide jpg-ul de mai jos. E lizibil.

08/03/2010

1112 clasamente

Aici sunt PA-urile etapei 11-12. Vă astept voturile până mâine (marti) 23.59, pe ticorosu@yahoo.com.

NOTA1.
Era reconfortant când votati 8-9 dintre voi (cred că au fost etape si cu 12-13 arbitri).

NOTA2.
Aici e ultimul clasament.

NOTA3.
Concursul 24 de ore se va termina la sfârsitul săptămânii* care tocmai a început. Tot până atunci mai puteti trimite PA-uri de completare (care ajută la o clasare mai bună în clasamentul final).

* Am verificat: se termină la începutul săptămânii viitoare. 😉

UPDATE FINAL.
Au fost cinci arbitri; g1b2i3, cell61, LeeDee P, Dan, Călin.

Clasament de etapă
1. Indigo păcătos Laura Driha 10/3
2. Născut din nou Mariana 9/5
3. Rogvaiv LeeDee P 7/3
4-7. Pâine sau tigări? starsgates, Salt înainte cristian, Confuz Simion Cristian, Iarna multe bucurii LePetitPrince  6/3

Clasament general la zi
1. LordDIf 79p
2. cristian 78p
3. Mariana 77p
4-6. Laura Driha, Leo, Călin 75p
7. LePetitPrince 68p
8. Caligul 60p
9. Lady A 57p
10. cell61 56p
11. starsgates 48p
12. LeeDee P 44p
13. Petra 37p
14. Simion Cristian 30p
15. Dan 27p
16. Emilia 26p
17. stelar 25p
18. ivory 23p
19. ajnanina 21p
20. Mircea Popescu 10p
21. Florin9b 5p
22-23. Anca Vranceanu, Camix 3p
24. Felix-Gabriel Lefter 2p

Etichete: ,
08/03/2010

06-07 (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema23: 06-07.
Deadline: miercuri, 23.59.
Baftă!

6.30 Autor?
Invariabil, în ultimele două decenii, plec în vacanţă fix două luni, nu neapărat vara, iar celelalte 305 de zile din an sunt aproape identice: scriu noaptea, fac plimbarea de dimineaţă prin portul pescăresc, apoi trag storurile şi dorm neîntors de la 7 până la 15. După-amiaza citesc ori hoinăresc, doar atâta vreme cât mai adastă soarele deasupra liniei orizontului. La ora asta a dimineţii, briza îşi schimbă sensul şi începe să aducă parfumul sărat al mării înspre deliciul nervilor mei olfactivi.

Teoria…griului Autor?
Mereu mi s-a părut că între şase şi şapte, când nu e noapte nu-i nici zi, este cea mai frumoasă dar şi cea mai urâtă parte a dimineţii, este griul zilei…
Deschizi un ochi şi te uiţi la ceas, răsufli uşurat şi-ţi spui ,, Mai pot dormi încă câteva minute.’’ sau poate că îţi spui îngrozit ,, Vai! Uite că nu mai am decât câteva minute şi iar trebuie să mă trezesc.’’
Sigur sunt şi zilele libere când nu-ţi pasă de acest interval, nici telefonul nu ţi-e fixat să te trezească la şase jumătate.
Şi totuşi griul acesta musai să existe!

Corul Autor?
Era o atmosfera tenebroasa, misterioasa. Stateau claie peste gramada in subsolul igrasios la intalnirea lor clandestina.
Se vorbea in devalmasie, tipat, strigat, urlat, murmurat, soptit, caznit, ragusit, gros, subtire, printre foi mazgalite, rupte, aruncate si iar rescrise intr-un abur de respiratie revolutionar entuziasta. Nimeni nu tacea in conclavul neobisnuit. Dar in final s-a luat o decizie. Si sala s-a golit in tacere, fiecare mergand spre apartamentul propriu.
Iar la 7 fara un minut absolut toate soneriile ceasurilor din bloc au pornit sa sune intr-un cor rosu.

Îsi trecu mâna prin păr Autor?
Isi trecu mana prin par, precipitat, parca sa isi alunge gandurile ivite la trantitul usii. N-avea ce sa isi reproseze, dar nici nu putea sa-si ierte plecarea lui atat de grabnica si doar promisiunea in van ca se va intoarce cand isi va limpezi gandurile. Tensiunea din ultima vreme ii subrezise stabilitatea emotionala. Ce se intampla oare, cu noi? Ingana gandurile. Isi musca buzele incat sa nu provoace urlete de disperare, ca totul s-a sfarsit. Daca nu era a treia persoana… Daca a treia persoana ar fi fost copilul nostru

Taine adânci Autor?
,,De ce trebuie să fiu singură şi-n durere şi-n extaz? ” se întreba Oana cu ochii licărind de lumina răsăritului. Răspunsul pare a veni de la ultimul val ce se sparge de ţărm: ,,Poate pentru că tainele acestor două antagonisme, între care se zbate sufletul, sunt prea adânci, mai adânci decât adâncul măriii…” Vru să scrie bucuria ei pe nisip, dar îşi aminti că bucuriile trebuie scrise pe piatră, adânc încrustate, ca să rămână. Negăsind piatra aceea, îşi scrise pe nisip durerea singurătăţii ei din clipa bucuriei. Sărutul magic al unui val a şters durerea şoptindu-i apoi: ,,Du-te şi scrie bucuriile pe inima de piatră a lui, şi vei vedea soarele răsărind de acolo numai pentru tine!”

Lista Autor?
Se trezise dimineață, pe la șase, cu fața umflată de plâns, nesigură și plină de remușcări. Își aminti seara trecută, când hoinăriseră prin Cișmigiu și Alex o condusese acasă, iar ea îi spusese la ușa blocului:
– Vreau să rămâi la mine, în noaptea asta!
– Ești sigură?
În loc de răspuns, îl sărutase și-l trăsese înăuntru. Iar acum, dintre toate visele și strategiile ei de viitor, rămăsese o singură întrebare: “am ajuns să fiu și eu doar un nume bifat pe lista de cuceriri din șifonierul lui Alex?”

– trimise înainte de deadline, uitate de mine în mail 😦  –

Prăjiturele cu vanilie  Autor?

Să-mbătrâneşti frumos draga mea” ii spunea parcă, fără cuvinte, zâmbetul ei ce se întunecase a despărţire… Îmbrăţişările bunicii miroseau mereu a prăjiturele cu vanilie şi dojana ei avea s-o doară abia mai târziu, peste ani, când reuşea să desluşească pentru prima oară mănunchiul de cuvinte strânse-n ani de spus poveşti la gura sobei…

Sunt prea tânără să-mbătrânesc bunico” ii replica pe-atunci mica ştrengară nemăsurând cu importanţă timpul şi goana lui de neoprit…

Etichete: ,
08/03/2010

mamă (dedicatie)

după cum închizi uşa te recunosc
îţi ştiu pasul de cum intri pe străduţa din faţa blocului
aş putea spune că te aud vorbind când bei apă

zâmbetul tău face parte din mine aşa cum vorbele tale
ştiu că fiecare copilărie a mea o luai în serios
şi joaca de-a teatrul de păpuşi căpăta o altă însemnătate

ţi-aş putea mângâia părul atât de aproape îmi eşti
ţi-aş putea răspunde la orice întrebare
aş putea să tac lângă tine ore întregi atât de aproape îmi eşti

PS. Am mai publicat această poezie pe acest blog, de exemplu aici, când am spus si câteva cuvinte despre aceste versuri. Este o poezie dedicată mamei mele si o postez la această oră, la câteva minute după ce Geanina mi-a arătat versurile ei.

Etichete:
07/03/2010

Cum e în Rai?

În urmă cu două seri a nins aşa cum ar ninge, dacă ar ninge, în Rai. Eram la birou, în Bucureşti, şi mă oprisem să mă uit pe fereastră. Apoi m-am surprins nu bucuros ca un copil, ci nervos ca un adult (că trebuie să curăţ maşina, să pierd cinci minute din viaţă cu asta, în loc să mă înscriu mai repede în coloană).

În această dimineaţă, camera în care mă aflu a fost invadată de lumină. Dar ce zic eu lumină? Dacă Raiul e luminos, aşa lumină trebuie să fie! Nu ştiu prea bine cum e chestia cu Babele, cu zilele alea de început de martie din care trebuie să alegi una, din timp, ca să afli, în funcţie de ziua cu pricina, nu ştiu ce. Dar ştiu că, atunci când mă opresc din nebunia celor 24 de ore urbane, găsesc o droaie de motive ca să mă bucur.

Etichete: ,
06/03/2010

ora sapte, încă-i noapte

unora le place să se trezească devreme. pentru ei, ora shapte dimineatza e deja târziu, fac deja o mică pauză, să-si adune fortele. mie îmi place să prelungesc somnul, pentru că la sapte dimineata se doarme cel mai bine, când ghiceshti, în somn, cum vecinul de la trei se apală pe dinti, cum copiii celui de la cinci bufnesc naiba stie ce. pentru noi, bijutierii somnului, migălosii lenevelii, intelectualii plăpumii ridicate peste ochi, ora shapte e doar un pasaj. pentru noi, încă-i noapte shi bine face că e.

05/03/2010

Limba pe care o grăiesc nu-i limbă de nimic

La câteva săptămâni după ce am scris prima oară despre băiasii de lângă Pecs, am revenit cu un articol (semnat de Dan Necsa) despre deschiderea unui liceu al băiasilor.

 


articolul cu pricina

Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, câteva cuvinte: am descoperit (fără a fi cine stie ce exploratori) în Ungaria, lângă Pecs, o comunitate de oameni care foloseau limba română din timpul lui Tudor Vladimirescu. Plecaseră din România pe vremea pandurului, la o dezrobire. Prin cine stie ce miracol, oamenii si-au păstrat traditia, cultura, limba aproape intacte, timp de 200 de ani (mă rog, vreo 170). Un posibil secret: povestasul, cum i-am zis atunci, probabil sub influenta eroului lui Llosa (stiu, în Amazon era un pic altceva), seful comunitatii care îi aduna pe toti, seară de seară, să le zică povesti.


mi-a plăcut enorm această fotografie, găsită într-un album de-al băiasilor

 

Când i-am întâlnit noi, vorbeau un amestec de română arhaică si ungurească nouă (aproape fără cuvinte tigănesti). Adevăratul descoperitor a fost Tibor Derdak, un prof de franceză repartizat în satul băiasilor, căruia graiul lor i s-a părut ca prea are sorginte latină (când l-am cunoscut, Tibor vorbea cursiv româneste, mă rog, cam arhaic, din manuale si din interactiunea cu copiii băiasilor) si cu povestile lor).

05/03/2010

1415/24 clasamente

Aici sunt PA-urile etapei 14-15.
Vă rog să votati până luni, ora 10.00, la ticorosu@yahoo.com. Multam fain! 😉

UPDATE1
E adevărat că doar LeeDee P a trimis jurizare pentru această etapă? Că mă pregătesc să vă arăt rezultatele 😉

UPDATE2
Au fost trei arbitri: LeeDee P, g1b2i3 (care s-a grăbit cu jurizarea, deci n-a luat în calcul unele PA-uri…) si Călin
Clasament de etapă
1-2. Când idelie iau sfârsit Petra, Sinuciderea scriitoarei Laura Driha 7/3
3. Enigma pescarului LordDif 4/2
4-6. Deliberare LePetitPrince, Slim body cristian, Suflete pereche Iguana 3/2

Au mai primit voturi
Pe muchie de cutit Simion Cristian, PA Anca Vranceanu, Libertate starsgates 1/1

Au mai scris
Anotimp neprihănit Mariana, Balada PA-ului LeeDee P, Un pasaj către altă lume florin9b

Clasament general la zi
1. LordDIf 79p
2-3. Leo, Călin 75p
4. cristian 74p
5. Mariana 70p
6. Laura Driha 65p
7. LePetitPrince 64p
8. Caligul 60p
9. Lady A 57p
10. cell61 56p
11. starsgates 44p
12. LeeDee P 38p
13. Petra 37p
14-15. Simion Cristian, Dan 27p
16. Emilia 26p
17. stelar 25p
18. ivory 23p
19. ajnanina 21p
20. Mircea Popescu 10p
21. Florin9b 5p
22-23. Anca Vranceanu, Camix 3p
24. Felix-Gabriel Lefter 2p

Etichete: ,
05/03/2010

Fililasi

Era aproape dimineaţă şi tot nu putea să adoarmă. Patul se zgâlţâia prea tare, scârtâia, mirosea neplăcut. Din când în când, prin fereastra murdară intra câte o lumină galbenă. Enervant. A ieşit pe culoar. Mai era cineva. Au intrat în vorbă. Nici ea nu putuse dormi. Poate din oboseală, poate din sictir, au intrat în cuseta ei. A fost un sărut lung, în timpul căruia s-au lovit de peretii cusetei, s-au dezbrăcat, s-au aruncat pe patul care continua să scârtâie. La cinci fără cinci au auzit vocea craincei din statia Filiasi.