Am ajuns la finalul acestui concurs. Adică nu. Mai e o etapă.
Fotografia am făcut-o anul trecut, în luna august, în curtea abatiei Melk din Austria.
Deadline: luni, 23.59.
Baftă!
Marile iubiri se-ntalnesc din întâmplare Leo
Prozei arhiscurte
Te-ntâlnii umblând prin lume
Nu-ţi spuneam atunci pe nume
M-ai poftit să stau la glume
Şi am stat.
Aşa scurtă şi-ndrazneata
Mi-ai sărit taman în faţă
Şi mi-ai zis : Ia-mă pe viaţă !
Şi te-am luat !
De atunci, la ceas de seară,
Îmi tot sari din călimară…
Reconstituire Simion Cristian
-Pe locul unde se înalţă astăzi monumentul erau cândva flori, iar de jur împrejur morminte. Aici ostaşii îşi îngropau camarazii de luptă. Imediat după război, cimitirul a fost distrus. Totul a fost reconstruit de către o asociaţie anonimă, mulţi ani mai târziu! Pe acel loc a apărut, nu se ştie cum, această piatră. Unii zic că reprezintă un omagiu adus soldaţilor care susţineau PA-ul! Acum, haide-ţi să vizităm interiorul mânăstirii, zice ghidul grăbit!
Monologul pietrei cristian
M-am nascut dintr-o emotie in forma unui gand armonios, iar atunci am rostit primul Pa din viata: nenasterii mele.
Am copilarit intre degetele lui, cel care m-a mangaiat daltuindu-ma pentru ce nu se poate rosti, ci doar simti, iar atunci am rostit al doilea Pa din viata: asperitatilor mele.
M-am infipt adanc, in liniste, in verde si rostesc ultimul Pa: uitarii.
Let’s PA! LePetitPrince
Venise momentul. Piticii au invadat gradina si-au inconjurat monumentul. Unul avea o stare…asa, ca o nazuinta. Altul facu o descoperire: o fi el pitic dar e tot o fiinta. Piticul cel mai mare a avut un vis. I l-a spus celui mic si s-au pus pe ras. Un pitic (mai sfatos) a strigat: Let’s PA! Altul (de prisos) a strigat tot asa. Peste ei o adiere de vant prinse a purta miros de minti incinse de PA.
Un PA de dor Mariana
Din tresăriri de frunze-nrourate
Se ţese dorul de ,,A fost odată…”
Şi genele-mi de lacrimi încărcate
Mângâie blând un vis ascuns sub piatră…
Aducerile-aminte mă-nfăşoară
Ca iedera ce-mbrăţişează-o stâncă
Ce-şi cântă trist un cântec de vioară
În gama ,,dor ”, necunoscută încă…
M-aşez tăcut pe iarba din grădină,
Privind spre piatra-aducerii aminte…
Aştept un PA de dor ce o să-mi vină
Să-mi facă inventarul la cuvinte…
Cum să faci un PA delicios LordDIf
Se ia una bucată idee, de preferintă proaspătă, se spală bine bine cu apă pură din izvorul imaginatiei, mai apoi se împarte în aproximativ cinci sute de semne după care adăugăm pe rand: o adiere de vânt, un vis, o dorintă, o stare, o descoperire, o fiintă si pe ici pe colo cate un punct sau o virgulă. Se amestecă bine si se coace la foc mic în cuptorul inspiratiei. Recomandăm a se servi asortată cu un surâs sau cu putină ironie desi merge si cu lacrima lui Ovidiu. Oficial se numeste proză arhiscurtă, noi îi zicem simplu PA
O formă de mut gabi
E o formă de mut acest PA de pe soclu care spune uneori bine-ai sosit ori la revedere tăcut. Ca într-o dimineaţă în care te-ai trezit renăscut sau bunăoară ca într-o seară de mai în care ai căzut îmbătat dintr-o ceaşcă de ceai. E o formă de mut sinele tău adorat care vine să prindă atât de multe sensuri în doar câteva idei în timp ce eu mă ţin de catarg. Pentru furtunile sinelui meu.
Dâra Călin
Treceam pe acolo. Văzut de departe, păream o dâră. Sau un punct. Sau deloc, dacă acela care privea era destul de departe. Văzut de aproape, eram încă acolo. Agăţat de un gând, eu însumi un gând. Apoi au trecut alţii. Şi alţii.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 