Archive for ‘PA/Proză Arhiscurtă’

18/05/2010

Un loc linistit

Atunci când s-a mutat în blocul cu zece etaje, domnul Lică s-a bucurat că a nimerit un loc linistit. În prima dimineată, când încă nu răsărise soarele, s-a trezit ascultând păsărelele. Era încântat. Se simtea ca în Rai. Seara, când s-a întors acasă, aceeasi liniste, care avea ceva misterios în ea. Au trecut patru zile până când domnul Lică, un tip mai cu capul în nori, si-a dat seama că se mutase lângă un cimitir. „Hehe, poate că e mai bine asa”, si-a spus el, amuzat, apoi si-a privit ceasul.

NOTĂ.
PA publicat după deadline în etapa a 4-a concursului Orasul PA.

17/05/2010

Dormitor de o persoană

Fostul proprietar spărsese un perete. Balconul s-a lărgit, astfel, confundându-se cu camera (problema poate fi abordată şi din perspectiva camerei lărgite, desigur). Timp de trei zile, Filimon a refăcut vechiul perete, lărgind şi mai mult fostul balcon, în dauna camerei.
– Se cheamă acum că am un apartament cu două camere, şi-a spus mulţumit, la final, tolănindu-se în patul după măsurile căruia îşi confecţionase balconul-dormitor de o persoană. Hai, două! Dar, neapărat, foarte îndrăgostite una de alta.

NOTĂ.
PA scris pentru etapa a doua a concursului Orasul PA.

16/05/2010

Acasă

Intru fără să sun la interfon, că usa grea e tinută deschisă de o cărămidă. Din cutiile postale se revarsă brosurile de la Billa. Un perete de culoare incertă poartă scrijelitura „Mue Vulpitza nebună”. Tati, ce înseamnă? Cineva a scăpat o sticultă de parfum în primul lift. Cineva a fumat în al doilea. Îl al aleg pe primul, care se blochează un pic, între etaje. Pe presul de lângă lift e Dixie, neagră si bleagă. După câtiva pasi, usa metalică pe care e scris numele meu. Descui si intru, ca după purgatoriu. Acum e bine.

NOTĂ.
PA scris pentru etapa a doua a concursului Orasul PA.

15/05/2010

Autor necunoscut

Prima bubuitură a fost ca o glumă proastă. Încă nu i se stinsese ecoul când s-a auzit a doua. La a treia, locatarii începuseră să se întrebe „ce-i?”. A patra bubuială nu s-a mai auzit, dar horcăiala vecinului Panait se distingea clar. Nu s-a aflat cine a chemat Salvarea, dar abia atunci când s-au auzit sirenele scara blocului a început să se umple de curiosi. Asta a întârziat dramatic măsurile de prim-ajutor. Panait si-a dat duhul zvârolindu-se, în urma unor plăgi prin împuscare, autor necunoscut.

14/05/2010

Scara blocului (Ilarion)

Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus “scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.

13/05/2010

Pizza/mâncare chinezească. Orasul PA

Etapa a 7a, pizza/mâncare chinezească (delivery), a concursului de proză arhiscurta Orasul PA încearcă să exploreze complicata lume a păpicii comandate pentru birou sau pentru acasă.
Deadline: duminică, 23.58.
Baftă vouă, voinicii mei!

P.S. Vă reamintesc: votati PAurile etapei 6!

UPDATE1.

Cu 5 ore înainte de deadline, am primit 8 PA-uri

Tentacule
Tăiase tentaculele caracatiţei cu o grijă exagerată, inutilă, i-ar fi zis ea, dacă l-ar fi văzut. Le-a pus pe plită, lângă cubuleţele de ceapă şi mugurii de bambus, ce se căleau, în grămăjoare. Apoi a amestecat, a stropit cu sos de soia, a mai amestecat un pic, a aşezat totul pe un platou. După câţiva paşi, bătea în uşa de la dormitor. „Comanda dumneavoastră”, a spus, intrând. Ea îl aştepta, goală. A aşezat platoul în mijlocul patului, apoi au început hârjoana, de-a valma, printre bucate. Ce rafinament!

Foame românească
Două boabe de orez
Au rămas pe farfurie
Şi se uită la chinez
Care le zâmbeşte frez
Şi-ar pluti de bucurie.

Doar că sosul cel tomat,
Şi cu gust de arahide,
S-a lăsat de tot mâncat
Şi l-a pus la îngrăşat
Pe colegul Aristide.
Că de când fost-a-n Shangai
Vrea mâncare chinezească.
Şi mănâncă-orez cu pai
Şi mâncăm şi noi, dar vai!
Ce prostie omenească.

Foamea nu ne-o potolim,
Pauza-i pe terminate.
De chiulit n-o să chiulim,
Iar de foame de murim,
Nu ne-o plânge nimeni, frate.
Poate s-o gândi vreun şef
Să ne facă o statuie
Dacă va avea vreun chef.

Intuiţie feminină
Cei doi nedespărţiţi de altădată erau acum la un km distanţă, fiecare în biroul lui, ea mâncând pizza, iar el, mâncare chinezească. Li se făcuseră acru de toate.Seara o aveau de împărţit între obligaţiile casnice şi un pic de romatism. Dar, de unde?! Parcă era între ei un platou uriaş pe care alunecau mereu din dorinţa de a-l parcurge. Renunţa fiecare parcă prea uşor. Intuiţia feminină o ajută pe ea să simtă pericolul. Începând de a doua zi, cei doi servesc prânzul împreună amintindu-şi culoarea ochilor celuilalt.

Domnul Lică antrepenor
Domnul Lică tocmai s-a întors de la Shanghai încărcat cu noutăţi, fotografii şi multe de povestit. Am aflat că l-ar fi impresionat foarte mult mâncarea chinezească veritabilă, aşa, ca la ea acasă, crocantă, cu pui abia ieşiţ din găoace, caracatiţe languroase sau capete de găină crestate. Drept care, vremurile fiind grele şi românii mâncăcioşi de orice, s-a hotărât să-şi deschidă propriul restaurant chinezesc, cu livrare la domiciliu. Iar până atunci, organizează doar concursuri pe această temă.

Alien
Cutia-cloşcă îşi strânse sub capac puii-cuburi de brânză topită, cotcodăcind lactat. Furculiţa se scobea în dinţi, relaxată. Prânzul ăsta va şoma. Din frigider răzbătu un oftat prelung. Oala cu ciorbă, căzută ireversibil în depresie, se tânguia la rece. Salata se fleoşcăi când auzi soneria. Clinchet de mărunţi, trântit de uşă, şi OZN-ul din carton poposi pe masa din bucătărie. Când Omul deschise nava, Faţă-de-Pizza le rânjea cu chip schimonosit de caşcaval topit, scoţând la ele limba de ardei iute.

Comandă
Bună ziua, avem pizza, avem toate felurile de pizza. Pizza naţională şi internaţională. O sugestie? Vă recomandăm pizza regională, comandaţi în funcţie de regiunea din care veniţi. Ardeal, Oltenia… Sunteţi din Moldova? Avem o pizza moldovenească de stă mâţa-n coadă! Cu ce e? Ingrediente demne de un stomac nobil! Castraveţi muraţi, fasole, ceapă şi jumări. Aluatul e subţire ca foaia de ziar, cum altfel? Nu, dacă sunteţi la birou, nu recomandăm. Mai bine una vegetariană. Rămâne? O alegere perfectă!

Pranz sanatos
Cu toate ca lucra de mult timp la multinationala, Gore nu-si schimbase obiceiul de a manca ce-si aducea la pachet: o bucata mare de branza, paine si o ceapa. Colegii isi comandau pranzul zi de zi la firma de catering. Gore nu intelegea cum pot ciuguli asa timp indelungat din casoletele acelea minuscule. Dupa ce terminau de mancat, invariabil, colegii ieseau la tigara, timp in care, Gore, nefumator, manca. Reintorsi in birou, colegii spuneau ca parca simt un miros neplacut. Gore spunea ca parca simte si el.

Dilemă
Se hotărâse să nu gătească nimic azi. Să-şi ia o zi liberă din funcţia de gospodină. Uite, ar putea comanda o pizza, la Don Giovanni. Dă un telefon şi-i vine băiatul cu pizza la uşă.
Sau poate merge la restaurantul chinezesc de după colţ. Domnul Feng Xu s-ar bucura s-o mai vadă pe acolo. Şi-ar comanda orez cu pui şi creveţi şi ar sorbi tacticos din ceaiul pe care domnul Feng mereu il dă pe gratis,doar să aibă cu cine vorbi şi el, nu, nu în chineză ea nu ştia chineza, nici el româneşte ci în ungureşte, asta era limba comună.
Dar n-avea chef nici de asta, aşa că pregăti nişte mici româneşi la tigaie.

Schimbare
Pizza havaiană se opintea în sertarul congelatorului, frământată de întrebări. Ar fi vrut să iasă și să vadă ce se întâmplă. Era duminică, la prânz și familia servea de fiecare dată mâncarea preferată a copiilor, pizza havaiană; de-asta se mira că n-o bagă nimeni în seamă. Auzise ceva despre o schimbare, dar schimbarea fusese atunci când renunțaseră în favoarea ei, la cartofii prăjiți cu friptură. Abia când țârâi soneria, pricepu că și ei îi sunase ceasul schimbării: sosise mâncarea chinezească!

Pizza la tomberon
Se apleca peste buza tomberonului rascolind gunoiul cu batul. Cotarla i se incurca printre picioare, nerabdator sa-si primeasca portia de mancare. Il lovi cu piciorul. Jigodia se trase doi pasi si aseza pe labele din spate, asteptand ca omul sa scoata capul din tomberon. Coada ii matura colbul intr-un ritm constant. Omul scoase in sfarsit capul din tomberon tinand in mana o cutie de carton careia ii deschide capacul. Apuca intre degete ramasitele unei pizza. O mirosi si o arunca scarbit cainelui care o infuleca hulpav.

Etichete: ,
25/04/2010

Iute

Văzuse bolidul gonind încă înainte ca radarul ultraperformant să piuie, dat peste cap de viteza nemaiîntlnită la un vehicul terestru. Serios vorbind, nici n-avea cum să-l vadă. Aşa ceva nu poţi vedea decât după ce ţi se întâmplă.
Simţise, acesta e cuvântul. Simţise aşa cum doar un om versat, ca el, care văzuse multe la viaţa lui, putea simţi.
– E scurtă ziua?, l-a întrebat, ironic, pe omul-viteză.
Un tânăr ager la minte, din moment ce a răspuns, fără a sta pe gânduri:
– Depinde cum îţi place noaptea.


Fotografie făcută în Parcul IOR din Bucureşti. Acum îi zice Parcul Al. Ioan Cuza, ca o dovadă că totul se mişcă iute, inclusiv cei doi actori ai scenei de mai sus, care azi sunt prichindei, iar mâine vor fi, desigur, zmei.

22/04/2010

Cârcelul domnului Lică

Dacă nu l-ar fi apucat cârcelul de dimineaţă, care-i împietreşte gamba atunci când vrea să-şi întindă oasele, înainte de a se scula din pat, dl. Lică ar fi putut deschide fereastra şi, după ce ar fi tras în piept aerul tare, ca un fumător dintr-o ţigară imensă, cât un cartier bucureştean, s-ar fi uitat la cerul încă proaspăt şi şi-ar fi plimbat privirea leneşă printre locurile de parcare, zâmbind în sinea lui la vederea maşinii lu’ nea Caisă de la parter, ninsă toată de florile corcoduşului scuturat zdravăn de ploaie.

 

17/04/2010

Oraşul 1. Scara blocului

Începe prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Oraşul”.

Tema etapei: Scara blocului.

Deadline: miercuri, 21 aprilie, 13.00.

Trimiteti PA-urile pe adresa ticorosu@yahoo.com.

Baftă!

Notă.

Vă rog să-mi spuneti, până la deadline, cine doreste să fie GE si dacă si cine doreste să organizeze concursuri atasate, gen concurs de ghicit, concursul arbitrilor samd.

Iată PA-urile

Interfon: 69# Autor: ?
Bloc PB19, scara C. Prefabricate din beton; înainte de 1989 se numea 3, acum a devenit scara C. Alte schimbări nu sunt; ba da: au mai murit câţiva, iar alţii s-au pensionat. În casa scării, mirosurile revin succesiv: sarmale în decembrie, friptură de miel în ajun de Paşte şi cozonac de ziua tuturor sfinţilor. N-am ştiut niciodată cum îl cheamă pe puradelul lui tanti Vifina, cea care mătură marţi şi joi, iar sâmbătă spală scările; acum e student în anul I la Economia agroalimentară şi a mediului.

Capitularea  Autor:?
În toiul căutărilor pentru eşarfa primită cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de căsnicie, câteva etaje mai jos – dacă nu chiar la subsol – domnul V, lăsat pe străzi de fiică-sa şi ginere-su ăla hrăpăreţ, îşi va scutura, folosindu-se de ceea ce pare o cârpă, firimiturile din barbă. Detaliul acesta s-ar dovedi de prisos în cazul în care domnul B – desigur, soţul doamnei B – nu dăduse de pomană deopotrivă, pe lângă colţul de pâine, eşarfa. Era un fel de fluturare a steagului alb, am putea spune.

Sărut adolescentin Autor:?
Îţi aminteşti cum ascultam înfriguraţi fiecare zgomot venind din apartamente, fiecare uşă care se deschidea, fiecare pas care cobora scara? Oare emoţia primei noastre îmbrăţişări era cea care ne făcea să ne înfiorăm, sau frica de a nu fi surprinşi de cineva? Mireasma părului tău, obrajii îmbujoraţi de freamătul aşteptării, ochii scânteietori şi buza de jos răsfrântă, vibrând întrebător, pe toate mi le amintesc din acea seară când ne-am sărutat pentru întâia dată, în scara blocului tău, iubire.

Mare vânzoleală… Autor: ?
pe scara blogului, stimaţi comPAtrioţi. Pesemne Călin şi-a pus prea multă miere-n ceai (că altă explicaţie, pur şi simplu, n-ai) şi-astenizat de-atâta pepsi cu narcise hotărî să dea c-o cheie, de la casă pare-mi-se, câte un autograf, şi-apoi unde oare dacă nu pe fiece maşină din parcare? Supăraţi foc, vecinii de blog se-nfăţişează, buluc, la uşa iscăliciului.Poc!Poc!Poc! Bună ziua, îmi scuzaţi gestul, dar, cum s-ar spune, contează intenţia, şi-acum că în sfârşit v-am reţinut atenţia pot să vă spun: a prins viaţă Oraşul!

Întuneric Autor:?
Nu, lanterna e bună pentru citit „Cireşarii” sub plapumă, n-am nevoie de ea când se întrerupe lumina. Pe cinstea mea, zici că sunt liliac! Cum intri în bloc, treci pe lângă colţul îndrăgostiţilor, mai urci puţin şi ştii că tanti Coca a prăjit iar ceapă, încă vreo două trepte şi te latră Trepăduş, pechinezul antipatic, pe la trei nenea Toma ţipă iar la nevastă-sa, e beat. Mai sus cu un etaj e bara de care şi-a spart capul Ionel, pe urmă treci pe lângă peretele pe care e scrijelit „Queen” şi gata!

Cel mai tare tată Autor:?
Se ştie că toţi copiii pentru a nu urca la culcare, în fiecare seară se adunau în scara blocului. Şi ce de jocuri mai erau! Într-o seară am jucat Omul Negru până a ieşit tanti Mariana să ne fugărească. Totuşi cele mai frumoase seri în scara blocului au fost cele în care tata aducea pufuleţi. Venea cu un sac de pufuleţi şi copiii săreau pe el cu căciulile întinse. Chiar dacă nu mai ajungea în casă cu cine ştie ce, eram cel mai bucuros copil că tata era considerat de către copiii vecinilor cel mai tare tată din cartier.

Nedumerire Autor:?
Cum intri, pe partea dreapta, stau aliniate. Gurile sunt deschise mereu. Sunt nesatule si inghit, fara protest, de la reclame-promotii la avize si scrisori. De prea plin, uneori, micul hau isi arata maruntaiele.
Administratorul a demontat tot ceea ce nu era uniform. Toate sunt standard. Oare sperantele celor care le eviscereaza sunt asemanatoare?

Uliţa cu trepte Autor:?
Urc din ce în ce mai greu scările acestea şi oftez vorbind cu străinul din mine: Ce e scara blocului?! O uliţă cu trepte pe care aş putea-o numi ,,scara copilăriei”. Hm! Betonul a ucis orice urmă de poezie. Vizorul ne deformează chipurile şi sufletele. Suntem prea aproape, uşă-n uşă,  şi totuşi prea departe.Uliţa asta cu trepte ne-a făcut să credem că urcăm…Ne-a făcut pasul dur cu întoarceri bruşte. Ne atingem sacoşele pe scări , şi umerii, dar nu ne mai atingem inimile.

Nuntă la scară mică Autor:?
Dacă aş şti să merg vertical, aş fi din cinci paşi la uşa ei. Spirala scărilor îmi sfredeleşte trupul ca un tirbuşon. Uit că-s mire. Uit de trandafirii roz din buchetul ce s-a săpat în palme. Iată-mă-s la uşa ascunsă după baloane albe şi roz. Doamne, e deschisă larg. Privesc în urmă la mulţimea de nuntaşii înghesuiţi pe scară. Cineva strigă:
– Băi, ia-ţi mireasa şi hai în faţa blocului că ne sufocăm aici!
La coborâre observ, datorită ei, tiuluri şi panglci agăţate de balustradă, că deh!, e nuntă în scara blocului. Tirbuşonul încă sfredeleşte…

Orasul de provincie Autor:?
Stau pe o banca, caldura mare nene Iancule.
Langa semafor e vechiul cos de gunoi. Oare cine a ales culoarea verde ?
Poate doar sa ne indemne sa aruncam acolo resturile si nu pe jos.
Sunt verzi ca sa se asorteze cu iarba, copacii, e pur si simplu vorba de ecologie, sa dea impresia ca fac parte din natura.
Si pentru ca e in timpul saptamanii, nenea de la salubritate ce goleste cosul.
Troleul 44 opreste in statie. Din multimea confuza de corpuri, 2 oameni cunoscuti imi apar in cale, prietenii mei.

Flashback Autor: ?
Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti. Se instaleaza in corp prin tremurat, si in minte prin ganduri intunecate. Revezi scena ca pe un film de groaza. Zi de zi iti acoperi ochii cand intri in locul acela imputit si plin de pisat. Dar mirosul, mirosul e inconfundabil. Uneori cand speli ramasitele jegului plantat de el in tine, bagi capul sub apa si urli cat te tin plamanii. Apoi o iei de la capat. Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti.

Scara blocului (Ilarion) Autor: ?
Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus „scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.

Autor necunoscut Autor:?
Prima bubuitură a fost ca o glumă proastă. Încă nu i se stinsese ecoul când s-a auzit a doua. La a treia, locatarii începuseră să se întrebe „ce-i?”. A patra bubuială nu s-a mai auzit, dar horcăiala vecinului Panait se distingea clar. Nu s-a aflat cine a chemat Salvarea, dar abia atunci când s-au auzit sirenele scara blocului a început să se umple de curiosi. Asta a întârziat dramatic măsurile de prim-ajutor. Panait si-a dat duhul zvârolindu-se, în urma unor plăgi prin împuscare, autor necunoscut.

Tovarăşul Prună  Autor: ?

Locuiam pe aceeaşi scară cu administratorul blocului din Berceni, tovarăşul Prună. Cam la o lună de la depunerea actelor mele de emigrare în SUA, l-au contactat autorităţile locale. Mă abordează vesel:
– I-am dat sectoristului referinţe excelente despre tine.
Brusc mi-a sărit ţandăra!
– Cine mă-ta te-a pus?
Înainte, totdeauna eram politicos cu el:
– Ce-am greşit?
– Referinţele bune sînt pentru turişti. Emigranţii trebuie să fie tipi răi, fără onoare, recalcitranţi, nedoriţi de societatea socialistă!

Doua lifturi Autor: ?
Instiintare
Pentru a economisi efortul de tractare Newton/kg forta si a asigura securitatea utilizatorilor, la adresa str. Pescarusului 3, bl C4, sc A, sector 2, Bucuresti, cele doua lifturi vor functiona : Liftul din stanga sensului de intrare in scara va urca pentru etajele 2, 4, 6, 8, 10; Liftul din dreapta sensului de intrare in scara va cobori pentru etajele 1,3,5,7,9
Administratorul ofta si scrise.
Nota
De maine toti locatarii ie obligati sa foloseasca liftul din stanga cu sot si cel din dreapta fara sot.
Sub avizier, cu carioca, aparu imediat: da vaduvele si divortatii?

Scara şi liftul Autor: ?
Era odată o scară, care iubea platonic un lift. Îi plăcea alunecarea lui lină, în sus şi în jos, acel du-te vino aproape erotic. Îi plăcea uşa liftului, atunci când se deschidea şi lăsa să se întrevadă ceva din intimitatea lui metalică. Şi, mai ales, îi plăceau butoanele şi beculeţele. Şi liftului îi plăcea scara, deşi o privea cam de sus, chiar şi se afla la un etaj inferior. Se simţea modern, se privea pe sine ca fiind tehnologie avansată. Se uitau, unul la altul, cu jind, fără să se atingă vreodată.

Scara blocului (închid uşa) Autor:?
Inchid usa, si pentru prima oara imi analizez scara blocului.Se vede ca mii de maini au atins-o, au pictat-o , au ucis-o .La cate certuri, la cate separari ale trupului de catre suflet a asistat, cate regrete s-au stins in urma pasilor fugariti de soarta, pe treptele acelea putrezite de vreme.Bara de fier incheaga un intreg , un mijloc de aparare a blocului vechi in care am fost nevoita sa locuiesc.Pe pereti sunt doar urme de negreala, de ura , de o adormire a propriei constiinte.

Infima clipă Autor:?
Mi-s dragi copiii care-mi aleargă scările, tropăitul şi ţipetele care-i însoţesc. Ştiu toate secretele, zvonurile, bârfele şoptite din vârful buzelor de pensionarii care-mi locuiesc parterul. M-am îndrăgostit la fiecare sărut timid surprins în colţurile-mi întunecoase.
Am vrut să strig, chiar am strigat!, când ea s-a aruncat din înalt. I-am auzit deznădejdea şi am primit-o într-o îmbrăţişare mută. Atunci şi-au dat seama oamenii de inexistenţa ei şi, pentru o infimă clipă, nu s-au mai înstrăinat.

Noaptea scărilor Autor:?
Dar, în fiecare seară,femeia care număra cu bătăile inimii sale minutele lui de întârziere, continua să aştepte până la două şi deseori până la trei noaptea semnalul anume prin care pasul cunoscut anunţa de departe, în liniştea străzii, că el era cel care venea să urce din nou treptele scării,iar în timp ce el urca, luminile privirilor ei scânteiau dincolo de ungherul întunecat al nopţii, refuzând în mod repetat să privească în faţă tortura cumplită care şi-o impuneau de fiecare dată, aşteptându-se.

Scara sfidând timpul Autor:?
Florile uscate din glastre spuneau povestea unor oameni obosiţi. Scara blocului fusese cândva gătită cu mândrie de vreo damă ce excela în dantelării şi-n amoruri de horticultor mustite-n secret, dar astăzi pereţii perfecţi nu spuneau decât că n-o iubesc nici copiii. Celebra „linişte şi curăţenie dintre 12-14”dura toată ziua ca o amorţeală nesfârşită, poştaşul şi lăptarul îşi purtau rutina cu stoicism şi-o oarecare mândrie a continuităţii în muncă, bătrânii mureau resemnaţi, uşuraţi. Ca-ntr-o poveste cu sfârşit cunoscut…

Scaraorbului Autor?
Bezna. Caut ca un orb bara sa nu calc stramb pe scari. Mi s-a intamplat. M-am ales cu o entorsa. Am 8 scari si inca 8 pana la etajul 1 Trec accelerat de usa vecinului Dorel. Din apartament se aude Adrian Minune schimonosit de durere. 8 scari si alte 8 pana la etajul 2. Mona nu este acasa. Aş fi auzit-o certandu-se cu betivul ei. 8 scari si alte 8 pana la etajul 3. Doi pasi inainte si ajung in fata usii. Caut cheia. Nimeresc yalla din a 3-a incercare. Un record. Pe scari se aude o busitura si o injuratura porcoasa. E grasa de la 4.

Alte vremuri Autor?
Domnul Mişu locuia de mult timp în scara A.
,,De pe vremea lui Ceaşcă’’ obişnuia el să spună.
,,Am prins zilele, sau mai bine spus nopţile, în care veneam acasă de la schimbul doi
şi orbecăiam până la etajul patru, iar dacă era lună plină, aveam noroc…
Ehe ce vremuri…’’oftează el dând şapca mai spre ceafă.
,,Acum avem cartelă la intrare şi bec cu senzor, ce mi-e şi cu tehnica asta!
Avem şi curent, dar tot orbecăim până la etajul patru, că nu merge senzorul de când l-au montat.’’
Da, vremurile s-au schimbat…

Flori pe scara blocului Autor?
Flori pe scara blocului, ghivece agăţate de pereţi sau pe jos, preşuri pe trepte, la etajul 1 roşu decolorat, de la 2 spre 3 gri în carouri, la ultimul etaj nou cu ciucuri, îl tocesc mai puţine perechi de picioare. Blocul bunicii, loc de bătrâni, unde mă duc rar, în vacanţe. Am visat toată copilăria o scară de bloc colorată, plină de flori şi căldură. Blocul nostru de tineri e fad, cu tencuială scorojită şi miros de nepăsare lucie. Întotdeauna am avut impresia că pe unde trec eu se ofilesc florile.

Desen Autor?
La ora de desen ne-a pus sa desenam scara blocului. Am facut un desen foarte frumos ca doar stiu si eu cum arata un bloc, chiar daca stau la casa. Am desenat un bloc inalt. Scara am desenat-o mare cat blocul, rezemata de el, asa cum avem noi acasa scara pe care ne urcam in pod. Nu inteleg de ce mi-a dat patru la desen. Cred ca profesoara de desen n-a vazut in viata ei cum arata un bloc. Abia cand am mers la matusa care sta la bloc am inteles unde am gresit: blocurile inalte nu au scara, au lift.

Puncte de vedere Autor?
Sunt cam bătrână și obosită, la 80 de ani! Și am văzut destule la viața mea: cizmele nemților care-i vânau pe evrei, încălțările comuniștilor care-și trădau familia sau pantofii îndrăgostiților oprindu-se din treaptă în treaptă. Mulți spun c-aș fi depășită și mi-au băgat pe gât un partener cam necopt, care umblă mereu cu capul în nori. Copiii îl adoră și se plimbă cu el în sus și în jos, iar pe mine mă ignoră toți, chiar și cei de la primul etaj. Vă mai mirați că tinerii noștri sunt așa aerieni?

Reciprocitate Autor?
Când ne-am căsătorit, soțul meu și-a dorit să mă treacă pragul ca la carte și m-a dus în brațe pe scara blocului, de la intrare până la etajul cinci, unde era apartamentul pe care ni-l cumpăraseră părinții, cu banii jos. De atunci, ar fi vreo 15 ani, nu mi-a mai cărat niciodată nimic și când ripostez, îmi amintește gestul lui plin de dragoste, de la începutul căsniciei, în urma căruia s-a ales cu dureri de șale, iar acum e rândul meu să-mi dovedesc iubirea și să fiu hamalul familiei. Corect!

Scara Sperantei Autor?
Mirosea a clor şi a tutun de parcă ar fi fumat cineva amintirea unui hol de spital. Toate uşile erau albe, fără vizoare şi fără incuietori pentru că-n scara Speranţei averea oamenilor se numea Încredere. Îşi fumau ţigările pe palier de dragul de-a sta de vorbă cu vecinii, de-a spune poveşti rezemaţi de treptele reci, de-a număra anii cu resemnare în ciuda calendarelor. Etichetele aşezate simetric trădau obsesia perfecţiunii şi florile în nuanţe odihnitoare făceau cinste unui gust estetic evident educat. Mirosea plăcut.

08/04/2010

Cântecul mierlei

În săptămânile premergătoare admiterii la facultate, am avut parte de aproape două săptămâni de linişte frumoasă în casa bunicii mele din Câmpina. Am învăţat destul de intens, atunci, la fizică şi la matematică, dar, mai ales, am dormit bine. Cea mai puternică rămâne însă amintirea mierlelor din curtea bunicii. De multe ori stăteam minute în şir fără să fac altceva decât să le ascult cântecul. Aveam impresia că îmi spun mie ceva. Am rămas iremediabil îndrăgostit de cântecul mierlei, pe care nu l-am mai prea întâlnit prin Bucureşti…

Adineauri l-am redescoperit cu bucurie. Aici.

02/04/2010

Pentru voi

Pentru voi am făcut totul, spune bărbatul. Are cravata descheiată. Din buzunar iese o sticluţă plată, metalică.
Pentru voi…, îngaimă secretara, cu ochii la tablouaşul de pe birou din care zâmbesc doi copii. Îşi netezeşte fusta, dă cu ruj. Dincolo, dl. director încheie cămaşa, apoi răspunde la telefon.
Pentru voi lucrez zi şi noapte, stimaţi compatrioţi, spune preşedintele în oglindă, apoi repetă, să fie mai convingător.
Pentru tine, scrie pe tricoul fotbalistului. E un prim plan reuşit. Apoi zece bărbaţi sar peste el, fac o grămadă caraghioasă.
Pentru tine, iubito, m-am căţărat aici şi nu ştiu dacă o să mai cobor teafăr.

În realitate, e multă ipocrizie în fiecare.
Probabil că doar unul a făcut-o pentru ceilalţi. El.

31/03/2010

Dl. Pătraşcu faţă cu perfecţiunea

Nu cunosc nimic mai impresionant, mai rotund, decât succesiunea zilelor şi a nopţilor, decât cele 60 de secunde ale minutului următor. Viaţa îmi apare ca un măr perfect, aproape în pârg, la care mă gândesc încă de acum, când abia poţi ghici mugurii, şi asta doar dacă posezi suficientă imaginaţie, în crengile încă îngheţate de iarna prelungă. Cu o detestabilă aroganţă trec pe hârtie gânduri, pe care, din bun simţ, le arunc apoi în foc, să lumineze efemer, fiindcă nimic nu e mai perfect decât flacăra.

30/03/2010

Paşi de copil

Dimineaţa e ca un copil care se dă pe leagăn, în parc. Ridic un colţ de perdea şi văd mersul prichindelului, încă nesigur, şi-mi amintesc cum, parcă ieri fiind, copilul meu, care e mare, învăţa mersul. Apoi, mai departe, în timp, o altă făptură mică, aflată la început de drum, eu, descoperea lumea zgrumţuroasă, înfulecând, cu lopăţica, din nisipul în care îşi împleticise paşii. Ziua e, încă, înainte de amiază şi multe s-au făcut deja, dar şi mai multe se vor mai putea face, cu încăpăţânare.

29/03/2010

Bătrânul şi marea de guvizi

Preţuiesc mai mult o unghie tăiată sigur şi lăcuită, decât un guvid agăţat în cârligul undiţei, în amurg. Dar nu pot spune asta. Măsluite sau nu, zarurile au fost aruncate. Gura ştirbă şi mirosind a veceu neodorizat a bătrânului care îmi cere bani de-o cinste valorează cât toate amintirile cu tine. Îmi golesc portofelul în palmele lui murdare. Nu unghiile lui murdare nu-mi întorc stomacul pe dos. Vomit la gândul că, odată, mă îmbrăcam la patru ace. Am pantofii murdari. Am solzi pe carne. Râd.

27/03/2010

25.30

Dar dacă, atunci când s-a inventat ziua împărţită în 24 de ore s-ar fi convenit că e mai bine să fie 25? Ar fi fost o socoteală mai simplă de făcut, în orice caz; 25-ul poate fi vizualizat mai bine, ca sfert întreg din 100. O zi de 25 de ore le-ar fi oferit oamenilor mai mult timp pentru a-şi definitiva proiectele şi le-ar fi lăsat un răgaz mai mare pentru visare. Ora în plus ar fi făcut viaţa mai lungă şi ar fi determinat o rotaţie mai temeinică a Pământului. Iar apoi s-ar fi putut trece la orele 26.

26/03/2010

Dl. Lică dă cu capul de tavan

Domnului Lică îi venise o poftă nebună să se caţere pe rafturile bibliotecii, cât mai sus, până când, fără să aibă o clipă rău de înălţime, să înceapă să se dea cu capul de tavan atât de puternic încât să i se lipească tencuiala de creştet, la început ca o brumă abia observată, apoi tot mai vizibil, până când să încărunţească pe de-a-ntregul, căpătând acel aer de înţelepciune, care vine de obicei odată cu vârsta, dar pe care domnul Lică l-a dobândit în mod miraculos chiar atunci, când, tolănit în fotoliu, i-a venit ideea să dea cu capul de tavan.

16/03/2010

Dl. Lică sforăie

Dl. Lică sforăie. O face cu implicare, pe îndelete, asa cum trăieste. Dl. Lică e un subtirel. În privirea lui vezi melancolie, timiditate si ambitie, ambitia unuia care a lucrat 24 de ani la Fabrica de Ace. Sforăiturile o enervau pe nevasta domnului Lică într-atât încât a fost gata să-l arunce pe geam. În loc de asta, a divortat. Uneori, dl. Lică se trezeste pe sine însusi cu câte un sforăit neregulat. Se freacă la ochi si se pare că, totusi, sforăie cam tare.
– Dar chiar să mă defenestreze…, mormăie, apoi adoarme la loc.

16/03/2010

Ultima etapă (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema25: 24 de ore.
Deadline: joi, 12.00.
Baftă!

Această clipă Autor?
Îmi cobor pleoapele după ce, cu sfială, cutezasem să ridic ochii şi să privesc, şi îmi păstrez în gând lumina pe care am văzut-o! Îmi caut cuvintele, dar în locul lor găsesc muzică. E un cor de îngeri pe care nu-l aud, dar mi-l imaginez, pentru că totul e posibil! Zi de zi, aşa cum am făcut azi, Îţi aduc închinare Ţie, Doamne, pentru minunăţiile pe care Tu mă laşi să le întrevăd acum şi pururi. Din îndrăzneala mea şi din mila Ta şi din iubirea şi din bunătatea Ta, Doamne, e plămădită această clipă şi toate cele ce vor veni.

Parlitul de scriitor Autor?
Dupa ce ispravi de citit ultima pagina copilul lasa din mana cartea cu parere de rau; ar fi vrut sa nu termine niciodata „Aventurile lui Tom Sawyer”. Imediat dupa aceea lua o  hartie si scrise: „Jur ca atunci cand voi fi mare ma fac scriitor”. A pus hartia intr-o cutie de conserva, a sigilat-o bine si a ingropat-o in gradina. Si s-a apucat sa se faca mare. Nu s-a facut scriitor si undeva in suflet i-a ramas un gol ca atunci, in copilarie, cand a terminat de citit cartea preferata. Apoi s-a intamplat sa scrie o multime de PA-uri. 

Dl. Lică dă cu capul de tavan Autor?
Domnului Lică îi venise o poftă nebună să se caţere pe rafturile bibliotecii, cât mai sus, până când, fără să aibă o clipă rău de înălţime, să înceapă să se dea cu capul de tavan atât de puternic încât să i se lipească tencuiala de creştet, la început ca o brumă abia observată, apoi tot mai vizibil, până când să încărunţească pe de-a-ntregul, căpătând acel aer de înţelepciune, care vine de obicei odată cu vârsta, dar pe care domnul Lică l-a dobândit în mod miraculos chiar atunci, când, tolănit în fotoliu, i-a venit ideea să dea cu capul de tavan.

Pa 24 de ore  Autor?
         Din Primul minut de la trezire am facut un Salt inainte in Ora de aur din Trafic. Chiar daca nu sunt Scriitor de vagoane si nu scriu Haiku pe banda, sunt Paznic de idei la Fabrica de ora 16, unde De la (pe) noua la (pe) (fara) zece in ritm A la turca bre toti angajatii, ca Unu’, fac gimnastica obligatorie printr-un Skandenberg lat pentru un Slim Body. Repetabila povara e mereu De la patru la cinci, o Ora, coaja si dogma pentru Corul celor care viseaza o Promovare care contine Miezul si frica ca pentru un Mutu dopat, Dar totusi seful, Englez la fix, le spune Fleosc,pleosc Primul si ultimul Pa.

Bătrânul şi marea de guvizi  Autor?
Preţuiesc mai mult o unghie tăiată sigur şi lăcuită, decât un guvid agăţat în cârligul undiţei, în amurg. Dar nu pot spune asta. Măsluite sau nu, zarurile au fost aruncate. Gura ştirbă şi mirosind a veceu neodorizat a bătrânului care îmi cere bani de-o cinste valorează cât toate amintirile cu tine. Îmi golesc portofelul în palmele lui murdare. Nu unghiile lui murdare nu-mi întorc stomacul pe dos. Vomit la gândul că, odată, mă îmbrăcam la patru ace. Am pantofii murdari. Am solzi pe carne. Râd.

Paraul 24 ore Autor?
La inceput a fost ca un fir de apa ce izvoraste din obarsia lui de la munte si se rostogoleste la vale, aproape pierzandu-se printre pietre, pentru ca imediat sa gaseasca calea  de a curge mai departe, ocolindu-le. Mai tarziu apele lui s-au adunat intr-un parâu sprinten care a crescut si a devenit un  râu sigur pe el a carui navala nu a mai fost oprita de nici un obstacol. Ajuns la locul de varsare s-ar putea crede ca drumul râului s-a sfarsit. Dar nu-i asa…va curge odata cu fluviul, fluviul odata cu marea, marea cu alta mare…

PA fericit  Autor?
M-am născut omidă şi am devenit fluture. M-am târât, iar acum zbor. Viaţa mea e minunată! Cu tresăriri de stele, cu linişte de zori, cu tumultul zilei şi freamătul amurgului.  Nici nu ştiu dacă să fiu trist sau vesel gândidu-mă : cu fiecare stea ce licăreşte, se stinge un fluture dăruind îndărăt praful de stele de pe aripi ce l-a purtat duios prin soare ziua întreagă. Bine, măcar, că a apucat să îşi curteze mireasa pe floarea aceea de cais, iar nunta a avut-o în livadă, în cireş. Acum este spre seară  şi-mi fac bilanţul zilei. Nu voi spune că trăiesc doar 24 de ore, ci zeci de mii de clipe de zbor, de înălţare, de odihnă pe flori. Şi, da,  voi accepta ideea că viaţa mea scurtă e un PA fericit.

25.30 Autor?
Dar dacă, atunci când s-a inventat ziua împărţită în 24 de ore s-ar fi convenit că e mai bine să fie 25? Ar fi fost o socoteală mai simplă de făcut, în orice caz; 25-ul poate fi vizualizat mai bine, ca sfert întreg din 100. O zi de 25 de ore le-ar fi oferit oamenilor mai mult timp pentru a-şi definitiva proiectele şi le-ar fi lăsat un răgaz mai mare pentru visare. Ora în plus ar fi făcut viaţa mai lungă şi ar fi determinat o rotaţie mai temeinică a Pământului. Iar apoi s-ar fi putut trece la orele 26.

24 de ore  Autor?

Imi curge timpul prin artere
Nisip fin, auriu.
Fir cu fir, clipa de clipa
Ca o masura a timpului de peste zi,
Masura a timpului de peste noapte,
Timpul privit, in clipe cu imagini traite.

Sunt clepsidra sperantelor mele,
In stramtoare stravezie.
Secunda, minut, ora,
Ma scurg si ma transform
Ca floarea
Ce traieste in camp.
24 din 24!

Destin Autor?
Își începe călătoria în zori. Maiestuos și strălucitor pornește dintr-o parte a cerului, topește roua de pe iarbă, dezmiardă florile din grădini, răsfață copiii și hârjoneala lor fără de griji, șterge urma ploii de pe trotuarele ude, încălzește deopotrivă omul bun și omul rău și se pierde într-o învolburare colorată de cealaltă parte. Ne lasă să visăm până la răsărit și o ia din nou la drum. Așa trec o zi și o noapte. 24 de ore. Dar el rămâne doar lumină. De la zenit la nadir și înapoi la zenit.

24  Autor?
Unu sunt eu, gânditorul.
Doi stau în fața altarului.
Trei-mea este Sfântă.
Patru corzi are vioara.
Cinci săptămâni în balon”.
Șase sași în șase saci.
Șapte alungă neodihna.
Opt note are gama.
Nouă vieți de pisică.
Zece negri mititei”.
11
.septembrie.2001!
12 apostoli.
13 e număr fatidic.
14 ani: ai buletin!
15 minute de glorie.
16
au fost.
17
: vârsta întrebărilor.
18 ani: am votat!
19 pătrate de GO.
20
e secol trecut.
21
Club, New-York.
22.decembrie.1989.
23 e un număr prim.
24
de ore are o zi.

Paşi de copil… Autor?
Dimineaţa e ca un copil care se dă pe leagăn, în parc… Ridic un colţ de perdea şi văd mersul prichindelului, încă nesigur, şi-mi amintesc cum, parcă ieri fiind, copilul meu, care e mare, învăţa mersul. Apoi, mai departe, în timp, o altă făptură mică, aflată la început de drum, eu, descoperea lumea zgrumţuroasă, înfulecând, cu lopăţica, din nisipul în care îşi împleticise paşii… Ziua e, încă, înainte de amiază şi multe s-au făcut deja, dar şi mai multe se vor mai putea face, cu încăpăţânare…

Ora în exces Autor?
Într-a25-a oră a ultimei zile de 24 nimeni nu ştia să facă nimic. Încă se târguiau marii înţelepţi ai vremurilor dacă s-o numere la nopţi sau s-o înghesuiască dimineţilor, să-i dea puteri de reorganizare a pasului egal de ceas sau pur şi simplu să o uite şi s-o arunce în Istorie de parcă nici n-a fost. Ar fi vrut să nu-i încurce,să-şi ducă existenţa liniar ca şi până acum, să nu le tulbure cotidianul banal. Unii ar fi vrut s-o doarmă dar le era teamă să nu piardă vreo minune a orei în exces.

Domnul Pătraşcu faţă cu perfecţiunea Autor?
Nu cunosc nimic mai impresionant, mai rotund, decât succesiunea zilelor şi a nopţilor, decât cele 60 de secunde ale minutului următor. Viaţa îmi apare ca un măr perfect, aproape în pârg, la care mă gândesc încă de acum, când abia poţi ghici mugurii, şi asta doar dacă posezi suficientă imaginaţie, în crengile încă îngheţate de iarna prelungă. Cu o detestabilă aroganţă trec pe hârtie gânduri, pe care, din bun simţ, le arunc apoi în foc, să lumineze efemer, fiindcă nimic nu e mai perfect decât flacăra.

Etichete: ,
13/03/2010

08-09 (24 de ore)

Concursul: 24 de ore

Etapa 24: 08-09

Deadline: 15 martie 23.59

Contrast Autor?
Peste o oră îi ia să ajungă la serviciu. Dimineţile e sinistru. Trezirea cu noaptea-n ochi, visarea prelungită cu pleoapele deschise, mişcările aproape coerente. Colega cu care se întâlni era o combinaţie de vulcan în erupţie la orice oră din zi sau noapte şi perfecţiune fizică. Însă a doua n-o putea eclipsa nicicum pe prima:
– O, nu mă motivează, ăştia cu salariile lor, ce facem de la anul dacă iar se reduc? Abia aştept să ajung înapoi acasă.
– Hm, ciudat. Eu abia aştept să ajung la şcoală.

Primul si ultimul Pa Autor?
El porni de jos. De la inaltimea soldului tatalui sau ora 8 se apropia infricosatoare, din ce in ce mai mare, pe masura ce se apropiau de cladire. Inainte de prima lui ora ii spuse tatalui primul Pa din anii lui de scoala.
Ea porni de sus. De pe treptele din fata cancelariei spre platoul unde se inghesuiau guresi, in asteptarea ei, cei mai pitici dintre elevi. Au inconjurat-o repede si intr-un alai vesel i-a dus spre clasa si i-a asezat in banci, in fata abecedarelor. Iar la noua fara zece, la clopotel, le-a spus ultimul Pa din cariera ei de invatatoare la prima ora din clasa intai.

Indemn Autor?

Un om cu chip blajin, trezit din somn la opt, fara intarziere
S-a apucat sa-si faca un ceai si sa isi puna in el, miere.
Sorbind usor din cana ceaiul cel bun si dulce
Gandul omului nostru departe se duce, se tot duce.
Se facea ca se afla intr-o sala vasta de castel
Cu multi oameni mari in jur, cu copiii langa el
In fata-i sta deschisa o carte cu stihuri adunate
Din anii cei timizi de liceu sau indrazneti de facultate
Pasari de vise cantand anotimpuri s-au prins laolalta
In versuri sa spuna oamenilor povestea lor toata.

Poetule, viseaza din nou, cum stii tu mai senin
Si poate, la anul, iti pui singur scortisoara in vin!

Rugă Autor?
În dimineaţa aceasta am dorit să ajung înaintea tuturor la biserică. Trepte înalte, lacăt ruginit şi scârţâit de uşă imensă îşi arată neprietenia. Merg semeaţă şi sigură şi singură drept pe mijlocul traversei maronii plină de pete de ceară. Picturi cu sfinţi şi îngeri mă conduc spre undeva, spre Cineva. Mă pun în genunchi lângă o bătrânică şi fac linişte în mine. ,,Doamne, ai milă de băiatul meu!” şopteşte ea, apoi tace. Privesc spre locul unde priveşte şi ea. O mamă, cea mai Sfântă Mamă, îşi ţine obrazul lipit de al Pruncului ei. Uit de mine şi mă aud rugându-mă: Doamne, ascultă ruga acestei bătrâne şi adu-i fiul acasă! Deschid ochii plânşi. Bătrâna nu mai e…

Vinerea Răstignirii Autor?
,,Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii. Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii. Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele pentru cea mai largă îmbrăţişare, şi cea mai caldă, şi cea mai înlăcrimată!…
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi. Pe totdeauna. Astăzi Cuvântul tace. Doar câte o şoaptă de iubire se aude: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Astăzi Cuvântul tace, dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ.
Strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu” pentru o umplere cu Hristos.  Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti doar Tu!

Ultimul PA Autor?
Ii curgeau literele ca-ntr-un generos polonic de supa Alfabet dar nu reuseau sa se lege-n idei de parcă le-ar fi lipsit oul din tăiţei.Ultima dovadă de inspiraţie trebuia să fie supremă, s-o pomenească copiii nepoţilor săi, s-o cânte istoria-n paginile-i surde, s-o spună Legenda pruncilor mititei.Scria să fie scris pentru că nu ştia să deseneze o Poveste şi chiar uitase cum se-nvaţă de la Început, ştia să pună punct şi să închidă paranteze dar nu ştia să facă asta fără să spună apoi ca l-a durut…

PA de adio Autor?
Consternare: actorul de rezervă își publică noul roman, Enigma pescarului„. Nu este un debut, a mai publicat unu, la Filiași: „Pătrașcu față cu Făcătorul”. În așteptare, el, cuceritorul, își trecu mâna prin păr plin de teamă, făcând treișpe-paișpe cu înfrigurare. La fiecare 10 minute, drastic, trece de la extaz la agonie. Viață grea! Ajunsă acasă, Viorica-Turturica, îmbrăcată în roșu, soție și paznic de idei îl alintă maternă, fără cuvinte. Dar el și ea știu: dragostea de artă cere sacrificii!


Alternativă
Autor?
Verdictul medicului a fost implacabil: cancer malign în fază terminală și cel mult șase luni de viață. De atunci, nu se mai putea gândi decât la deciziile proaste pe care le luase, la greșelile pe care le tot făcuse și la anii pe care-i consumase ca să le îndrepte. Și din nou, greșeli. Și din nou, timp pentru îndepărtarea pagubelor. Era copleșit sub povara lor și parcă nu simțise niciodată atât de dureros timpul, zădărnicia vieții și nevoia de a merge mai departe!… Nu poate sfârși totul aici!

In camera focul ardea mocnind Autor?
In camera focul ardea mocnind in soba, degajand o lumina rosiatica, semiobscura. Copiii priveau candid la batranul care se aseza greoi pe canapea, rasufland usurat la vederea cartii pe care o deschise la povestea preferata a nepotilor. Copiii zglobii il strigara pe batran:
– Bunicule, nu-i asa ca nu exista balauri? Intrebara, speriati de flacarile din camin ce aruncau limbi de foc.
– Hm, exista atata vreme cat exista si eroi, dragii mei.
Micutii, se adunara vanjosi in jurul batranului imbrancindu-se si dandu-si coate.
Isi rase in barba-i alba si incepu povestea lui.

Etichete: