Archive for ‘PA/Proză Arhiscurtă’

« Intrări mai vechi  |   Articole recente »
06/10/2012

Concurs european de proză arhiscurtă

E cazul să dau amănunte despre concursul anunţat zilele trecute. Este vorba despre un concurs de proză arhiscurtă (două definiţii, aici; mai multă PAteorie, aici), care are tematică europeană. Plănuiam deja de mai multă vreme să reiau întrecerile prieteneşti de proză arhiscurtă, aşa că atunci când am aflat de concursul Blogger european mi s-a aprins un beculeţ.

Pe scurt, voi anunţa temele (la interval de 4-5 zile) şi vă voi provoca să scrieţi texte de aproximativ 500 de semne (cele care vor avea fix 500 de semne, cu spaţii cu tot, vor primi o bonificaţie la punctajul general). Voi indica şi cel puţin un link bibliografic, pentru că unul din scopurile ascunse ale acestui concurs este chiar ăsta, să participăm, cu mijloacele noastre, la pretenţios denumita dezbatere europeană.

Concursul se va derula de-a lungul a cinci etape, deci un bun participant va trebui să contribuie cu cel puţin 5 PA-uri (câte unul pentru fiecare etapă) ca să aibă şanse reale pentru a triumfa.

Textele vor fi apreciate exclusiv din punct de vedere pahiliterar, dar pentru a putea fi luate în considerare trebuie să fie „la temă”. Juriul va fi alcătuit din boieri ai Înaltului Giudeţ din Pahico (leagănul prozei arhiscurte).

Textele vor putea fi votate şi pe pagina de facebook a acestui blog (pentru desemnarea Premiului de Popularitate).

Premiile vor consta în aprecierea noastră, prezenţa pe Pagina de Onoare, câştigătorii urmând a primi, de asemenea, publicaţii UE interesante şi utile.

Găsiţi Regulamentul „Concursului european de proză arhiscurtă” aici.

Urmează prima temă.

Posted in Concurs | 12 Comments »

Etichete:
12/09/2012

Domnul Lică, traversat de gânduri

„Traversăm şi noi mai cu talent?!”. Dl Lică nu ştie că întrebarea îl vizează. Stă de câteva minute pe bordură şi priveşte fascinat intersecţia prin care trec zeci de maşini pe minut (asta când nu stau, oprite de semafor, şi mişună printre ele vânzători ambulanţi, cerşetori şi ştergători de parbrize). Zeci de maşini şi cel puţin tot atâtea poveşti pe care nu le va afla niciodată, dar îi face bine să-şi imagineze frânturi. Alungă astfel, preţ de câteva minute, gândurile despre propria lui poveste.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 1 Comment »

Etichete: , ,
10/09/2012

Cum să câştigi 2.199 de lei

„Azi am câştigat 2.199 de lei!”. Când vorbeşte singur, inginerului Popescu nu-i pasă dacă e singur-singur. Acum l-a auzit Ilarion, care a făcut mai întâi ochii mari, apoi i-a mijit. „Ce noroc au unii”, şi-a zis el, făcând mutra aia întrebătoare socotită irezistibilă, cândva, de nevastă-sa, care acum îi spune că nu mai găseşte nimic bun la el şi nici n-are chef să mai caute. „Era să cumpăr un TV LCD, dar am decis că-i mai bine să renunţ de tot la televizor”, l-a lămurit ing. Popescu, în treacăt.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 2 Comments »

Etichete: , , ,
08/09/2012

Cum a devenit dl Lică un fandosit

Mai întâi au fost grătarele în piramidă, cu peştii care sfârâiau până deveneau crocanţi. Au urmat corturile – temple demontabile închinate Bucuriei. Cu toţii cântau, italienii erau cei mai gălăgioşi. Fete cu piepturi robuste cărau câte opt halbe de un litru (e o barbarie să-i spui halbă unei mass, dar a recurs la şiretlic ca să priceapă mai bine vecinii de bloc). De dragul amintirii, dl Lică a spus nu invitaţiei la Oktoberfest-ul din Parcul Tineretului.
– Un fandosit, a îngânat vecinul refuzat.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 2 Comments »

Etichete: , , ,
30/08/2012

La început a fost femeia

La început a fost femeia. Striga, aproape cântat: „Fier vechi, fiare luăăm!”. Apoi a apărut, zdrăngănindu-se, căruciorul tras de bărbat. Era ca o melodie urbană din care, ritmul o cerea, nu puteau lipsi claxoanele şi scrâşnetul frânelor. Privită de la balconul etajului X, scena părea jucată prost. Maşina nu s-a răsturnat şi nici n-a explodat. Sângele n-a ţâşnit din capul zdrobit al bărbatului, doar s-a întins o pată mare pe asfalt. Femeia amuţise, deoparte. Mortul nici măcar nu era bărbatul ei.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 8 Comments »

Etichete: , , ,
29/08/2012

Aproape totul despre Sonia

Era atât de frumoasă încât, atunci când i-a apărut un neg lângă nara stângă, tuturor li s-a părut că e ceva foarte şic. Cearcănele îi dădeau un aer romantic, iar ridurile de pe gât, care începuseră să coboare, îndrăzneţ, printre sâni, păreau mai degrabă o cale de urmat pentru sărutări. Dar asta se întâmpla cu ani în urmă, pe când Sonia îşi aduna conştiincios amanţii (la pachet cu blestemele). Unul dintre ei i-a şi lăsat, de altfel, garsoniera în care au găsit-o moartă, la o săptămână după deces.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 4 Comments »

Etichete: , ,
16/07/2012

Dl. Lică și teoria soneriei

Fără a-și pierde cumpătul, dl. Lică s-a privit totuși în oglindă înainte de a deschide ușa. Pe vizor n-a privit. Știa cine a sunat. Dezvoltase o teorie: oricât de banală ar fi o sonerie, fiecare om sună în felul lui. Deși trecuseră opt ani, a știut că dincolo de ușă e Fosta.
Părea la fel de frumoasă ca în ziua în care l-a părăsit; îi lipsea din privire doar furia de atunci, pe care el n-a înțeles-o niciodată, dar a socotit-o irezisitbilă (de unde și momentul penibil).
– Pot intra?, a întrebat ea.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 8 Comments »

Etichete: , , ,
07/07/2012

Flasc

Omul cu halat albastru îşi întinde mănuşile, cu atenţie, pe fiecare deget în parte. Mişcări precise, ce trădează o practică îndelungată. Asistentele lui, atente la toate detaliile, sunt gata. Una mă întreabă ceva din priviri. Dau din cap că da. Parcă aş fi acolo, parcă n-aş fi. E un amestec bizar de căldură şi răcoare şi un miros specific.
Bărbatul face o incizie, apoi încă una. Carnea se desprinde de os. Nu simt nimic, nici măcar nerăbdare.
– 21 de lei şi 35 de bani, aud. Zic mulţumesc, iau pachetul flasc, plec.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, ZideZi | 3 Comments »

Etichete: , ,
06/04/2012

Filosofia matinală a dentistului Isidor E. Gavrilescu. Despre măsele

O măsea plombată e o măsea care încă nu a fost extrasă; avantaj eu, că pacientul va reveni. Isidor E. Gavrilescu îşi deschisese cabinetul stomatologic la parterul blocului şi, în primele luni de funcţionare, sunaseră la interfon doar vecinii care nu-şi găseau cartela de intrare în bloc prin buzunarele adânci. Probabil că nu alesese bine momentul. Aşa i-a zis dl. Lică, un bărbat distins şi sfătos, ale cărui sfaturi erau cu atât mai preţioase cu cât rareori se băga în vorbă fără să fie întrebat. Dl. Lică i-a fost, de altfel, primul pacient. Un pacient cumsecade, care a stat cuminte pe scaun, a clătit când a trebuit şi a plătit fără să comenteze.

Posted in Mirări, PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 11 Comments »

Etichete: , , ,
02/04/2012

Ce îl intrigă pe dl. Lică

Pe dl. Lică îl intrigă, după cum e şi firesc, Omul cu ochelarii de cal-putere, vecinul bizar. Nu râde, nu are restanţe la întreţinere (asta i-a zis-o tanti Vica, ea ştie tot) şi e singurul cu lăcăţel la cutia poştală. Uneori nici nu salută. Merge de parcă n-ar vedea pe nimeni, parcă ar avea o ţintă numai  el ştiută, de neîmpărtăşit. Merge de parcă ar fi cel puţin maistru la Fabrica de Ace (dar fabrica a fost demolată). Merge încet, la relanti, nelegănat, robotic. Porneşte şi o ţine langa. Acum îl vezi, acum pare că nici n-ar fi fost.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 2 Comments »

Etichete: , , ,
31/03/2012

Dimineaţa omului cu ochelarii de cal-putere

Omul cu ochelarii de cal-putere se trezeşte înainte ca soarele să răsară. Se bărbiereşte pe întuneric. Face economie. Nici plita electrică n-o mai foloseşte. Îşi încălzeşte la lumânare apa pentru cafea. În timpul iernii a scos frigiderul din priză (dar n-a fost o iarnă prea lungă), iar acum, când se priveşte în oglinda din lift (unde e becul aprins), se gândeşte că n-ar fi o idee rea să se transforme în Omul cu barbă şi ochelarii de cal-putere, doar-doar acoperă râurile de pe obraji.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | Leave a Comment »

Etichete: , , ,
22/03/2012

Ochii omului cu ochelarii de cal-putere

Omul cu ochelarii de cal-putere are ochii albaştri ca un colţ de cer, dar nimeni nu-i vede (nici măcar el).

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 9 Comments »

Etichete: , ,
21/03/2012

Stilul omului cu ochelarii de cal-putere

Omul cu ochelarii de cal-putere iese din bloc. Îi place s-o facă în stil mare, dar încă nu şi-a definit stilul, aşa că intră şi iese din nou. În scara blocului se face curent, ceea ce o supără pe tanti Vica. „Ce faci, omule, ai înnebunit?”. Omul cu ochelarii de cal-putere nu-şi dă seama că tanti Vica vorbeşte cu el. Lucrează la stil. Din cauza abnegaţiei sale şi a curiozităţii înnăscute a doamnei Vica, omul cu ochelarii de cal-putere îşi acroşează vecina. În cădere, femeia se loveşte la cap.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 3 Comments »

16/03/2012

Omul cu ochelarii de cal-putere bate un cui

Omul cu ochelarii de cal-putere se întoarce acasă de la serviciu. Bagă viteză. „Salut vecine”, parcă aude şi mormăie ceva. Deschide uşa, bate un cui în perete, bum! Îşi bate nevasta (însă numai un pic). Apoi se culcă cu ea (după ce bea o bere şi mănâncă o porţie de cartofi foarte bine prăjiţi). Omul cu ochelarii de cal-putere doarme pe spate şi sforăie într-o parte. Cam pe când se aud tramvaiele luând curba, omul cu ochelarii de cal-putere îşi ia haina din cui şi îşi vede de drum. Bagă viteză.

Posted in PA/Proză Arhiscurtă, Viata la Bloc | 6 Comments »

05/03/2012

Ce-ar fi putut face Constantin Brâncoveanu

De când s-a desprimăvărat, pe dl. Lică l-a apucat cheful să se plimbe prin parc şi, mai mult, să intre în vorbă. Ieri adunase trei-patru ţânci în jurul lui. Le povestea, să vezi tărăşenie, despre Constantin Brâncoveanu (era într-un parc din cartierul cu acelaşi nume). După ce le-a spus cum era cu otomanii şi cum l-au martirizat ei pe bietul domn valah, insistând şi asupra episodului cu copiii, o fetiţă, care cu greu stătea locului, l-a întrebat uşor iritată: „Dar de ce n-a sunat la poliţie?”.

Posted in D-ale copiilor, Mirări, PA/Proză Arhiscurtă | 8 Comments »

Etichete: , , ,
21/02/2012

Cu degetele în priză

Ilarion era decis să-şi bage degetele în priză. Nu ştia cum o va face (are degete destul de groase), important era că găsise suficiente motive pentru un asemenea gest. În plus, avea amintirea uneo senzaţii care-l tenta. Era la Cercul de electronică, îşi pusese nişte căşti pe urechi, se juca de-a operatorul dintr-un turn de control. Se simţea în stare de lucruri măreţe, inclusiv să-i spună Danei c-o place. N-a apucat, fiindcă Dana, mai glumeaţă, a băgat firul de la căşti în priză, la 220 de volţi. A simţit un fulger globular spărgându-i-se între tâmple, gust de sânge în cerul gurii şi o senzaţie de lumină liniştită, alb-gălbuie. Abia spre seară, acasă, i s-a făcut, puţin, teamă. Acestă amintire tentată i-a ridicat un zâmbet, care a ţinut până la pana de curent care a afectat două cartiere şi l-a făcut să-şi reconsidere planul.

Posted in Viata la Bloc | 8 Comments »

Etichete: , , ,
18/02/2012

Şapte ani acasă

“Seara, toate pisicile sunt negre, iar noaptea toate femeile sunt frumoase. Dar bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic”, gândeşte dl. Lică, cu voce tare. Dar nu-l aude nimeni. Stă în fotoliul preferat, cu paharul preferat în mână, plin până la jumătate cu coniacul preferat, în care plutesc, ciocnindu-se, trei cuburi de gheaţă rotunjite de prea multă şedere la temperatura camerei. S-a făcut destul de târziu şi asta nu fiindcă e deja trecut de miezul nopţii, ci pentru că se împlinesc şapte ani de când dl. Lică s-a despărţit de Fosta.

Posted in Mirări, PA/Proză Arhiscurtă | 8 Comments »

Etichete: , , , ,
29/01/2012

Extratereştrii lui Mircea Popescu

Am o datorie mai veche la Mircea Popescu. E aproape tardiv acum, cei mai mulţi ştiţi deja despre concursul lui de SF, dar pun şi eu un umăr mic: puteţi trimite până în data de 31 ianuarie, către trilema lui, un text SF în care să vă imaginaţi că tocmai am întâlnit o civilizaţie extraterstră.

Altfel spus, vorba lui  Mircea, „scrieti doua-trei pagini (adica de la cinci sute de cuvinte in sus, da’ nu mai mult de-o mie-doua) care sa constituie o povestioara de sine statatoare ce se concentreaza pe si raspunde la intrebarea asta : ce importam si ce exportam in principal in relatia cu extraterestri?”.

Detalii, aici.

Posted in Amici, Concurs | 3 Comments »

Etichete: , ,
03/01/2012

47

Om conștiincios, dl. Lică s-a prezentat la prima oră la cabinetul de radiologie dentară având biletul de trimitere în buzunar. Și-a dat jos pălăria, și-a aranjat nițel părul (deși e tuns nr. 3, mereu e ciufulit), apoi a spus cine e și ce dorește. Doamna de la recepție l-a privit scurt printre gene, i-a zis cât costă, a încasat, apoi a strigat către o tânără zveltă, îmbrăcată cu un halat alb, scurt până peste genunchi și cu ciorapi numărul III, din mătase roșie:
– Monica, fă-i un 47 lu’ domnu’!

Posted in PA/Proză Arhiscurtă | 7 Comments »

Etichete: , ,
« Intrări mai vechi  |   Articole recente »