Archive for ‘Fotografii’

15/04/2010

Masina de joi

Si de ce să nu schimbi masinile, în fiecare zi, asa cum schimbi batistele* sau ciorapii?

* Mai foloseste cineva batiste „textile”?

14/04/2010

O lume de basm

Fotografie făcută în august 2009 în parcarea Mănăstirii Humor. Foto: Călin Hera

Fotografie făcută în august 2009 în parcarea Mănăstirii Humor. Foto: Călin Hera

A găsit usa fortată, casa în neorânduială si, mai grav, peretii mânjiti cu sânge. Micutii, trei la număr, zăceau fără viaţă. Capetele le fuseseră tăiate şi aranjate în fereastră, rânjind.

Din casă nu lipsea nimic de valoare, deci nu jaful fusese scopul acestor fapte reprobabile. „Plecasem la piaţă, să iau de-ale gurii pentru micuţi. N-am lipsit mult, poate vreo oră. Hai, două”, a declarat ruda celor trei victime, care a indicat un suspect principal.

read more »

06/04/2010

Si de pe trotuar se ridică, nu-i asa?

Am fotografiat operatiunea de ridicare a unei masini parcata pe trotuar, pe Bd Dacia, peste drum de Muzeul Literaturii Române. S-a întâmplat într-o zi de vineri, cu o zi înaintea lansării cărtii mele. Apropo, cartea se găseste deocamdată doar la librăria MLR, fiind disponibilă si prin comenzi online (că m-a întrebat cineva).


Poate de vină e faptul că totul s-a întâmplat la nr. 13. Vania stie ce spun.

03/04/2010

La piaţă

Am făcut un drum la piata Râmnicu Sărat. A fost o jumătate de oră reconfortantă si foarte bio. Am fotografiat cu telefonul.

 


Am găsit ceapă la fel de frumoasă si cu 1 leu


Erau munti de ridichi. Cam cu 1 leu – 1,5 lei. Sper, gustoase! Verdeata mi s-a părut scumpă. A trebuit să caut ca să găsesc cu 1 leu legătura de pătrunjel (am luat cu 1,5 lei). Pentru leustean cereau si 3 lei. Tarhon n-am găsit, de niciun fel


O multime de flori, îmbătătoare, proaspete. Un buchetel de narcise galbene (mie nu-mi plac, pentru mine narcisele sunt albe si atât!) era cam 1-2 lei


Coltul cu flori era, cred, cel mai animat. Narcisele albe erau 50 de bani firul.

16/03/2010

Un poem de la Eugen Evu


Eugen Evu (dreapta, într-o fotografie de Remus Suciu), aici la lansarea cărtii mele, mi-a oferit trei texte, pe care vi le arăt si vouă.

Azi, un poem:

Poem
Autor: Eugen Evu
Nici o întrebare nu e culpabilă.
Uneori ridic bolta cu fruntea şi săgetez lumina centrală.
Roiuri de aur zburat cad ca grindina pe grădinile zeilor.
Cuvintele iau trup şi resimt durerile lor.
Niciun răspuns nu e vinovat,
doar de sine.

P.S. Aici e articolul din Evz.

14/03/2010

Mama mea


Astăzi e ziua mamei mele. La mulţi ani, mami!
Mă bucur enorm că am reuşit să lansez cartea acum.

Etichete: ,
14/03/2010

Interviu cu un tip serios :)

Da, am acordat şi interviuri 😉

03/03/2010

Stadionul deocamdată PA

Eram în drum spre birou, azi dimineată. Nu stiu ce m-a pus să mă uit în zare. Am văzut: macarale. Apoi am văzut un contur. Asa că am făcut un mic ocol, pentru deja obisnuitele fotografii din masină.
Am impresia că noul stadion bucurestean va arăta chiar bine. Cel putin în faza asta, de PAconstructie, asa pare 😉


Vedere de ansamblu, dinspre „Maior Coravu”. Pare ceva mare


Detaliu pentru a scoate în evidentă înăltimea constructiei


Atunci când am făcut această fotografie m-au lătrat câinii. Ce se va alege, oare, de maidanezii din bălăriile de acum?


Pentru cei a căror imaginatie are nevoie de date precise. Aviz inginerilor! 😉

01/03/2010

Fără şnur

Acum n-am snur. El e pe undeva.
Îl caut. Voi găsi ceva.
Mâine e ziua. Ziua unu.
Mi-e drag de voi.
Călin Nebunu


Fotografie făcută astă-vară, în Muntii Olimp. O, ce vremuri minunate!

24/02/2010

maxichestie* la Miniprix

Mi s-a plâns o colegă. Cică multă lume s-a fentat la Miniprix cu un afis care părea că anuntă niste reduceri de pret. În realitate, pe afis scria 2010 si nu 20%. Ca să întelegeti despre ce e vorba, vă arăt o fotografie făcută din masină. Mari smecheri, nu?


Fotografie din masină, făcută dinspre Romană spre Universitate, de pe banda a doua, la semaforul KFC (sic!)

* N-am găsit altă rimă. Să fi zis păcăleală?

22/02/2010

Trabant

 

L-am fotografiat undeva în zona Rond Baba Novac. L-am fotografiat pentru că mi-a plăcut.
Am un vecin care îsi parchează trabantul chiar sub fereastra mea. Mereu când mă uit pe geam, îl văd mesterind la masinărie, aproape cu tandrete. N-am văzut mergând trabantul cu pricina, desi am văzut deseori locul de parcare cu pricina liber.

21/02/2010

O mletă în P23

Eram în anul III, stăteam în Regie împreună cu Marco. Avea Marco o râsnită de piper, o bijuterie! Tigaie aveam eu. Dar evenimentul determinant a fost acela că ne-am nimerit, Marco si cu mine, aproape lefteri, la o alimentara de lângă Piata Crângasi, când „se băgau” ouă. Ne-am înteles din priviri.

Am cumpărat două cofraje de ouă, cu ultimii bani, am mers cu grijă cu ele până acasă, în Regie, apoi am desenat câteva afise. Cu unul dintre ele l-am fotografiat pe Marco, simteam că trăim un moment istoric. Afisul arăta cam ca în desenul de mai jos. Le-am lipit la intrarea în câmin si în alte locuri strategice. Apoi ne-am pus pe treabă.

 


Marco, pozând mândru cu afisul mletelor


Copie, probabil nu foarte reusită, a afiselor de atunci. N-am reusit o rezolutie mai bună pentru fotografia de mai sus, de-aia am reprodus afisul, din memorie

Căminul P23 era locuit în special de bisnitari, care lucrau deja pe fată, că doar era libertate, de 2-3 luni! În general, oamenii erau plecati de acasă, cu afaceri. Dar când se întorceau, voiau să fie asteptati cu masa pusă. Tipele lor erau genul unghii lungi, rosii, sânii mari, fusta scurtă, vocea groasă, de la fumat. Nu prea pricepute la gătit.

În aceste conditii, oferta noastră a întâlnit o cerere uriasă. N-am apucat să pregătim prima mletă demonstrativă (din care ne pregăteam să ne înfruptăm), că ne-am trezit cu un „bună!” destul de suav (lăsasem usa deschisă, strategic). I-am spus că e pe bune, că alcătuim mlete cum nici n-a visat, le livrăm la domiciliu si garantăm că gagiu’ va fi mai mult decât recunoscător. Ne-a plătit o mică avere pentru o mletă din patru ouă (50 lei, adică cei 40 ceruti, plus un bacsis consistent. Si asta, pe negustate, doar pe adulmecate!)

O săptămână mai târziu eram eroii tipelor cu unghii lungi samd din P23 si P24. Unele ne rugau să le lăsăm să se uite cum gătim (aveam un ritual atent pus la punct). Adunasem deja bani câti nu visasem să avem. Afacerea a tinut cam o lună jumate. I-am pus punct definitiv după alegerile din 20 mai. Oricum, se stinsese pentru că eu eram mai mult prin Piata Universitătii decât la tigaie. A fost cea mai profitabilă perioadă din viata mea.

Cred că, după 20 mai, România a câstigat un jurnalist probabil modest, dar a pierdut sansa unui lant fast-food de succes, bazat pe retete originale de mlete. Încă nu mi-am pierdut îndemânarea; cunoscutii spun că realizez cele mai gustoase mlete din câte au gustat vreodată, mie însumi îmi lasă gura apă, acum, când scriu. Cu sigurantă, as fi avut mai multi bani, acum, si mai multă faimă, dacă as fi rămas la mlete. Cine stie, poate reuseam să lasnsez, în aceste vremuri de criză, mleta arhiscurtă 😉

20/02/2010

Reporter de modă veche. Mănăstire


Aici am pozat, alături de un staret (al unei mănăstiri dobrogene despre care nu mai stiu decât că era ortodoxă de rit vechi), care staret, se vede bine, m-a impresionat. (Foto: Gig Motoianu)

Din aceeasi serie:
Reporter de modă veche. Cu bere
Reporter de modă veche. Inspirat
Reporter de modă veche. Iscoditor

Etichete: ,
19/02/2010

Reporter de modă veche. Iscoditor

Lângă acelasi Babadag am găsit o familie care locuia modest, într-o colibă din lut, acoperită cu paie, cu pământ bătătorit pe jos. Nu mai tin minte povestea lor, dar atunci mi s-a părut interesantă. Dacă o găsesc, o aduc să v-o arăt. (Foto: Gig Motoianu)

Din aceeasi serie:
Reporter de modă veche. Cu bere
Reporter de modă veche. Inspirat

 

Etichete: ,
18/02/2010

Reporter de modă veche. Inspirat

 

Gig Motoianu m-a suprins aici, în parcarea aflată printre dealurile Babadagului, în timp ce tocmai mă pocnise o idee. Poate e vorba despre primele gânduri care au ajuns, după mai multă vreme, versuri. Vizitasem o fermă piscicolă „în derivă”, la lacul Babadag. Din nu stiu ce cauză, muriseră tone de pesti. Pesti enormi. Atât de multi, încât toti săracii locului adunaseră abia o cantitate minusculă. Nisipul si apa de la mal, zeci de metri, erau lucioase de solzii pestilor morti. Până si pescărusii si alte păsări hulpave se săturaseră de asa o recoltă bogată.

17/02/2010

Reporter de modă veche. Cu bere

Într-o parcare din Dobrogea, la o bere. Foto: Gig Motoianu

Am descoperit câteva fotografii alb-negru, făcute în vremea în care eram reporter la revista Expres (prin 1993-1995). Am zis să le public aici.

read more »

08/02/2010

De la Baleia la Pietrele (4)

Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3


Fotografie marca Remus Suciu, realizată, desigur, într-un alt anotimp

Au mâncat magiunul ce rămăsese de la festinul din jnepeniş (dar fără mămăligă!) şi au pornit mai departe. Încă alunecau uşor, pe schiuri, mai ajutându-se de beţe, mai „patinând”. Cu câteva sute metri înainte de pădure, când era deja amurg, au strâns schiurile şi au început să mărunţească zăpada. Atunci a învăţat copilul ce înseamnă să calci fix în urmele dinaintea ta, ca să înaintezi cât de cât repede, şi atunci şi-a dorit să fie mare, ca să poată întinde pasul cât să se potrivească în urmele lui Velicu.

Viscolul, strecurat pe sub haine şi, prin zgomot, pe sub piele, începea să-i îngheţe entuziasmul puştiului de zece ani. Câteodată, surprindea privirile ciudate ale salvamontiştilor, care însă nu-i ziceau decât că „mai e un pic”.

Apoi au recunoscut: rătăciseră, undeva sub Galeşu, drumul. Dar ei ştiau pe de rost toate coclaurile! Cum orele erau deja înaintate, au decis că lucrul cel mai înţelept e să coboare, mai degrabă pipetiş, până vor da de firul de apă (munţii Retezat au o reţea hidrografică foarte abundentă; priviţi dinspre nord, cam ca în fotografia de mai sus, arată ca un fel de mână cu degetele-văi răsfirate, adunându-se într-o palmă mică).

Coborau deja de multişor când copilului frigul i s-a transformat în frică. Mergea poticnit, se gândea la maică-sa, la camera lui, şi începuse să plângă, cu mucii-ţurţuri.

Etichete: , ,
07/02/2010

Vâjgău

Tânără cochetă, înfruntând vâjgăul cu o umbrelă rosie. Foto: Calin Hera

Azi-dimineată mi-am adus aminte, foarte concret, de întâmplările pe care am început să le relatez în „Aventura Baleia”. M-au dus cu gândul la asta nu atât troienii viscoliti din Bucuresti, cât vuietul, zgomotul inconfundabil al viscoluluil vâjgăul.

Dar tot am făcut câteva fotografii (cu telefonul).

Pe un trotuar de pe strada Dristorului, săpând cărare. În zare, o familie iesită la curatat zăpada. Cinste lor!

Detaliu cu femeia care dă cu lopata si cu fiul care se miră de zăpadă. Foto: Călin Hera

Grup de oameni în mijlocul viscolului din rond Baba Novac. Foto: Calin Hera

Detaliu cu femeia care dă cu lopata si cu fiul care se miră de zăpadă. Foto: Călin Hera

 

04/02/2010

Cart. pentru DEX

Poate cineva să explice de ce oamenii ăia destepti n-au scris „Cartierul” si au preferat prescurtatul ”Cart.”? Au făcut economie la vopsea? Sunt doar dobitoci?
Mi-e groază să mă gândesc că, peste câtiva ani, voi găsi în DEX, la definitia cuvântului „cart”, că înseamnă „cartier”.

Primul care mi-a semnalat asta a fost Grigore. Poate l-a izbit vreo coincidentă de prescurtare a numelui 😉