Poate vă era dor (mie-mi este). Am fotografiat aici cerul, din nou. Eram la Venus, era luna august, era după trei zile fără urmă de nor, când au apărut flăcăii ăstia. Nu mă întrebati de ce, dar m-au bucurat.
Cer peste plaja Venus
Copacul cu 60.000 de seminte
Probabil cel mai spectaculos loc din întreaga Expozitie Mondială de la Shanghai a fost pavilionul Marii Britanii, o Catedrală a Semintelor.
În această fotografie, pe care am făcut-o în data de 3 mai, la Shanghai, la foarte scurt timp după deschiderea Expozitiei Mondiale, se află, în prim-plan, un coleg din Croatia si o oficială a Pavilionului Marii Britanii, celebra Catedrală a Semintelor (Seed Cathedral). Foto: Călin Hera
La început mi s-a părut aiurea, recunosc. Apoi, când l-am observat mai bine, când i-am aflat noima, m-a fermecat simplitatea mesajului. Este o structură străpunsă de 60.000 de ace (coloane subtiri de fibră acrilică lungi de aproximativ sase metri), care se miscă la cea mai mică adiere de vânt, dând senzatia de organism viu. Ceea ce e, într-un fel, întrucât capătul dinăuntru adăposteste o sământă care primeste lumină din afară prin intermediul coloanelor cu pricina. Mesajul e limpede si atât de puternic încât nu poti pleca indiferent de acolo.
NOTĂ. Public acest text si această fotografie în semn de salut adresat lui Dan, cel care a organizat un frumos concurs de fotografii cu arbori sălbatici. În fotografia de mai sus sunt vreo 60.000 de bucăti, deci se încadrează ;). Iar aici găsiti concluziile concursului cu pricina.
P.S. Am scris si prin Evz una-alta despre Expozitie.
Chinezi afectuosi la Shanghai
O familie tânără de chinezi, străbătând înghesuiala de la intrarea în Grădinile Yu Yuan din Shanghai. I-am fotografiat în luna mai, 2010, când tocmai se deschisese Expozitia Mondiala si, privind acum, îmi apar ca o ilustrare perfectă a temei „Afectivitatea la pământeni”.
Am găsit la Leo o idee excelentă: postează fotografii grupate sub tema „Afectivitatea la pământeni”. Vă rog să-i furnizati marfă, e o colectie excelentă!
Mica mea contributie e fotografia de mai sus.
Palmierul din Kerkyra
Fotografie făcută anul trecut în Kerkyra, capitala Insulei Corfu. Tare mi-a plăcut!
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Vă arăt această fotografie pentru a vă aminti că încă se votează arbori pe blogul lui Dan. Eu am votat deja (au făcut-o, la ultima numărătoare, 70 de insi), dar tot intru acolo să văd care mai e situatia.
Pana de gâscă se întoarce
Atentie: urmează o fotografie nerecomandată minorilor, femeilor cu copii în brate si cardiacilor

O surpriză pentru fanii celebrei proze arhiscurte „Pana de gâscă”: fotografii, în premieră, cu personajul principal
Fotografii de la cutremur
Cred că pe soseaua asta nu se mai poate circula o vreme. Foto: Marco
Bunul meu prieten Marco mi-a trimis câteva fotografii de la cutremur. Bietul de mine, am fost atât de rupt de lume, zilele astea, încât habar n-am avut că în Noua Zeelandă, la Christchurch, unde locuieste Marco, a avut loc un cutremur destul de serios (7.1 grade Richter), eveniment atât de rar încât părea ceva de pe altă lume (înteleg că în ultimii 100 de ani nu s-a mai zguduit pământul acela).
Ceva dărâmâturi si o imagine de pe o stradă din al doilea oras ca mărime din Noua Zeelandă. Foto: Marco
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită si pentru detalii din oras 😉
Altă imagine din oras. Foto: Marco (fotografie din masină)
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită
Pagubele sunt uriase (fotografiile de la Marco surprind o parte din grozăvie!) – 1,2 miliarde de euro.
Masină busită. Presupun că proprietarul are asigurare. Foto: Marco (fotografie din masină)
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
Îi multumesc lui Marco pentru fotografii si mentionez că îi înteleg emotia.
Fotografia lui n-a fost publicată nicăieri
Copac izolat pe lângă care trec oameni

Folosesc această fotografie făcută astă-vară la Vulcanii noroiosi (nu pare, nu?) ca să vă amintesc să votati arborii de pe blogul lui Dan.
P.S. Am si eu două fotografii acolo 😉
Palmieri arabi la Shanghai
Pavilionul Arabiei Saudite, de la Expozitia Mondială Shanghai 2010, se vede de la distantă. Cred că am mai povestit despre „grădinile” arabe. Folosesc această imagine a palmierilor transportati până în China ca să vă amintesc să votati concursul de arbori de pe blogul lui Dan.
Picăturile
Fotografie făcută în luna iulie în judetul Gorj (dacă nu mă însel). Mă înşelasem. soim e mi-a atras atenţia că Picăturile astea sunt din judeţul Dolj.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită – recomandat celor care nu văd bine ce scrie pe indicatorul rutier
Vă arăt această fotografie pentru că-mi place (recunosc, numele localitătii îmi place la fel de mult ca peisajul sau chiar mai mult) si pentru a vă reaminti o provocare mai veche: aceea de a aduna fotografii cu nume de locuri. Ei?
Un copac cu flori de leandru
Mai jos este o fotografie făcută pe insula Corfu, în vara anului 2009. O public cu plăcere, ca să vă amintesc să votati arborii sălbatici de pe blogul lui Dan.
Arbore sălbatic printre zgârie nori
Fotografie făcută la Shanghai, peste drum de hoteul Four Seasons, în luna mai 2010
Îmi place această imagine. E de acolo. Putea participa la concursul de pe blogul lui Dan (vă invit să votati!), întrucât chiar pare sălbatic acest copăcel oarecum stingher printre atâtia zgârie nori. Nu?
Că tot insist cu asta, vă întreb: care credeti că sunt cele două fotografii cu care particip eu în concursul organizat de Dan?
Livadă de măslini în Corfu
Fotografie făcută pe insula Corfu în vara anului 2009. Ce mult e de atunci!
Am dat o raită prin foldere cu fotografii. Prima oară, în urmă cu vreo săptămână, provocat de Dan. A doua oară, acum, pentru că vreau să vă spun, celor care nu stiati, că pe blogul lui se votează acum cea mai faină fotografie cu arbori sălbatici. Eu am votat deja si vă invit s-o faceti si voi.
Drum spre Cheile Oltetului
Foto făcută din masină, la sfârsitul lunii iulie, a.c.
Am făcut această fotografie într-o după-amiază de iulie, la intrarea în Baia de fier, judetul Gorj. Era o vreme ploioasă (vă amintiti ploile care parcă nu se mai opreau din luna lui Cuptor plouat?). Un sfert de oră mai târziu, eram tintuiti în loc de o răpăială teribilă.
Mi-a plăcut, în acest cadru, drumul de tară asfaltat (noul tip de drum de tară), tinerii cu care ne-am intersectat, gardurile de lemn care se încrucisează în imagine ca niste versuri si Cheile Oltetului care se întrevăd în zare.
Paradisul accesibil
Rătăcind prin Grădina Botanică

Pe scări. Jos e răcoare, e bine. Sus e soare dogoritor, dar e bine
Click pe foto pentru imagine mărită si putină căldură, care vine din pietre, probabil
Tot clujeanul stie: Grădina Botanică este, probabil, cel mai reconfortant loc din urbe. Fondată în anul 1920, întinsă pe o suprafată de 16 hectare (mai multe detalii aici), Grădina Botanică din Cluj e, în orice anotimp, un loc de suflet. M-am plimbat pe aleile-i în studentie, de doar câteva ori, în putinele mele vizite prin Cluj, constatând că Grădinii Botanice din Bucuresti îi lipseste ceva (dar n-am identifcat niciodată ce anume). Oricum, am mai multe amintiri din grădina bucuresteană, desigur, dar nu despre asta e vorba aici.
În această vară am fost în Grădina Botanică din Cluj, într-o zi toridă. Putin spus „toridă”, si dacă spune asta cineva care locuieste în Bucuresti, credeti-l că era o zi toridă. Chiar si pe aleile umbroase era foarte cald. Locul în care mi-a priit cel mai mult a fost foisorul din Grădina japoneză, de unde am privit, multă vreme, pestii lenesi, amortiti si ei de căldură.
Parcă soarele ar fi ascuns ceva în lac. De-aia-s nuferii.
Patru pescărusi
I-am fotografiat în timp ce sorbeam un pahar cu vin, pe o terasă din Venus unde mâncasem probabil cea mai bună ciorbă de peste peste care am dat pe litoralul românesc. Se tot adunau pe balustrada aia. Mi-a plăcut cadrul în care apare si piticul bucătar. Usor kitsch imaginea, pot spune, dar foarte estivală!
P.S. Click pe foto dacă doriti o imagine mărită! Nu garantez aroma vinului, dar puteti încerca 😉
Călătorie pe Autostrada Transilvania
Am mers cu masina pe drumul făcut de Bechtel. Am parcus cei 40 de kilometri (40 si ceva) care-s gata, între Turda si Gilău (apoi retur) în vreo 20 de minute (am condus regulamentar). Asfaltul pare bun (n-am făcut testul cu paharul de apă numai ca să pot fotografia 🙂 ), iar faptul că soseaua merge printre dealuri m-a făcut s-o socot ca fiind muuult mai faină decât bătrâna A1 Bucuresti-Pitesti sau bucata A2 Bucuresti-Fetesti. Chiar m-am gândit la autostrada făcută de greci, de la Salonic către Corfu. Iaca si o fotografie făcută din masină.
Am ales acest cadru fiindcă drumul pare să ducă fix în Cheile Turzii. Fireste, nu se întâmplă asta!
PS Fotografie făcută din masină
Remus Suciu strânge fânul
Impresionat de o fotografie făcută de Remus Suciu în Muntii Orăstiei, nu mă pot opri si v-o arăt. Iat-o:

Nu spuneti că e vorba de scule. Fiindcă mai e si altceva la mijloc. Se numeste talent. Foto: Remus Suciu.













