… trecând prin mirări și nuanțe gălbui
cuvinte-culori mi se plimbă pe limbă
când verdele-n roșu purtarea-și preschimbă
în ultima barcă ce trece mă sui…
read more »
17/11/2018
împrejurul lipsea împrejurul erai
…m-ai invitat înăuntru am
intrat era semiîntuneric
era semisferic adică roteam privirea de jur
împrejurul lipsea împrejurul erai
tu adică
ceea ce devenisem eu când m-ai chemat înăuntru
adică treceam prin râu ca atunci când curge viața și te agăți de privirea unui pescăruș
să nu clipească să nu clipească să nu
și ai zis intră puțin dar să nu te faci comod
comoditatea incomodează încetinește firul epic
blegește viața
dar poți să-ți imaginezi că stai tolănit într-un fotoliu (lângă șemineu și așa mai departe)
poți desena (în gând) o realitate virtuală
poți fi întrucâtva tu
dar mai bine hai înăuntru vedem noi dup-aia și-am intrat
ce era sã fac ncsf
read more »
14/11/2018
ca un tren în care
…ca un tren în care nu știi când ai urcat
(uneori crezi că acolo era și atunci te-ai născut)
ca o călătorie de care trebuie să te bucuri să te bucuri
așa e dragostea
dar ai grijă să nu ațipești
să nu ațipești
deși mare e tentația tinere
read more »
14/11/2018
trecând încoace și încolo
…trecând încoace si încolo
nu te mai vad
dar te aud
seara pe pod
(e podul ud
si-i mult norod)
read more »
11/11/2018
Mânz mic și Proza Arhiscurtă
Prima carte de Proză Arhiscurtă pe care o cunosc este „Umbra mării și alte confesiuni”, scrisă de Dan Costinaș în anul 2012. Am fost printre primii care au primit cartea.
read more »
07/11/2018
Pisici la fereastra cu pisici la fereastră
06/11/2018
Filozofia preludiului
Era odată o țară ai cărei locuitori, visători de felul lor, care trecuseră de-a lungul istoriei prin multe încercări și dezamăgiri, prin evenimente care începeau aparent bine și se terminau inevitabil prost, dezvoltaseră o filozofie a preludiului, în care satisfacția supremă consta în pregătitul lucrurilor, al întâmplărilor din viața de zi cu zi.
read more »
01/11/2018
Dialogurile ilarionice
Dl. Lică trăiește încercând să se delecteze cu fiecare oră din viață. Ar fi hilar să pretindă că se delectează cu fiecare minut sau chiar secundă. S-ar păcăli în primul rând pe el însuși. Și nu e genul. În schimb, dl. Lică știe foarte bine că fericirea poate dura uneori doar o clipă, iar alteori îți trebuie ani să conștientizezi că ai trăit cu adevărat acea clipă. Dar asta e o altă poveste. Acum, dl. Lică trebuie să îi răspundă lui Ilarion la întrebarea dacă „după” mai este ceva și dacă da, ce? Trebuie să mai fie, explică dl. Lică, altfel n-ar avea rost. Dar dacă nu mai e nimic?, insistă Ilarion. Că n-ai de unde să știi. Hm, zice dl. Lică, și dacă n-ar mai fi nimic, tot ai mai rămâne o vreme în gândurile celor care își vor aminti de tine. Ceea ce poate fi deopotrivă fain și riscant, fiindcă totul devine subiectiv. Degeaba faci, dacă supraviețuitorul tău nu a priceput sau a înțeles grești. Dar eu am noroc, a mai spus dl. Lică și l-a privit pe Ilarion în ochii. Iar ochii albaștri ai prietenului său mai tânăr au scânteiat în fel aparte.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 