Ilarion, care îi surprinde uneori pe dl. Lică și pe Inginer cu idei cel puțin interesante și surprinzătoare, le-a zis la berea de după-amiază că despre Dan Condrea ar fi putut să scrie, foarte bine, Goethe. „Adică?”, l-a întrebat Inginerul, care nu și-a dat seama unde bate Ilarion.
Prietenul lui a mai cerut o halbă cu bere, a sorbit cu poftă, apoi a spus enigmatic: „E ca în Faust”. Dl. Lică a zâmbit, dar n-a zis nimic. Ilarion a ales să termine berea din halbă cu o înghițitură lungă. Apoi a răspuns: „Faust și-a vândut sufletul, s-a bucurat o vreme, apoi s-a chinuit cumplit. Așa pățești când îți vinzi sufletul”. Nea Toni, ospătarul, s-a oprit un pic și a clătinat din cap. „Domnu Ilarion, nu vă știam atât de deștept”, a zis cu sinceritate. Dl. Lică și-a privit prietenul cu simpatie. Cei trei prieteni, care se mai întâlnesc la câte o bere liniștită, au sufletele la ei și toate șansele să moară de bătrânețe și, eventual, de dor.
NOTĂ. Postare inspirată de o discuție cu un domn care are foarte-foarte multe idei.