Fotografie de acum 100 de ani dintr-un oraș american. Printscreen: PetaPixel
Tata obișnuia să îmi spună, pe când aveam vârsta la care toată lumea mă întreba ce vreau să mă fac atunci când voi fi mare, că e bine să am o meserie frumoasă, dar că mai bine și mai bine e să fac ceva care să-mi facă plăcere și la care să mă pricep bine, foarte bine, cel mai bine. Un cizmar foarte priceput, de exemplu, poate fi la fel de respectat ca un medic sau ca un inginer sau ca un profesor. Important e să fii om și să fii priceput la ceva.
Îmi amintesc adeseori aceste discuții și le vorbesc despre ele copiilor mei și cui vrea să mă asculte. Ultima oară mi-am amintit adineauri, citind în PetaPixel despre isprava lui Alexei Zaharov. Un rus. Unul pasionat de fotografii și animație. Nu știe să dea cu sapa, probabil, dar totuși ies din mâna lui niște lucruri palpabile (dacă un filmuleț de animație e ceva pe care să poți pune mâna).
Pe baza mai multor fotografii făcute între anii 1990 – 1940 în New York, Baltimor, Washington D.C., Detroit și Boston, pe care le-a animat, a realizat o mașină a timpului originală. Un filmuleț plin de culoare, deși alb-negru, care arată viața de zi cu zi a americanilor de la începutul secolului trecut. Cu adevărat #devazut.
Pentru că rusul ăsta, Zaharov, pare că face ce-i place și că e foarte-foarte bun la asta. Deci merită tot respectul.
P.S. Un bun prieten spune că nu trebuie să te încrezi în rușii care fac cadouri. Așa că nu mă întrebați dacă tehnologia lui Zaharov poate fi folosită în scopuri militare sau de spionaj. Pe bune!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns