Domnișoara zgribulită are la capătul celălalt al curelușei un cățel alb, cu părul încâlcit, ai cărui ochi sunt și mai neobosiți (la fel este codița îmbârligată). Domnișoara zgribulită are o bentiță roșie, care-i ține strâns părul, să nu-i dea în ochi. Are ochii mai negri decât cearcănele cândva abia schițate. Are cizme până sub genunchi și ciorapi mov. Are nevoie de zece plicuri. De care?, întreabă femeia de la ghereta pe care scrie Xerox. De-alea mici, pentru șpagă. Femeia cu flanel, de la ghereta încălzită cu reșou, îi arată două modele, unul lunguieț, altul pătrățos. Îl iau pe pătrățos, zice domnișoara zgribulită, celălalt are fereastră și nu trebuie să se vadă ce-i înăuntru. Apoi, pentru sine: important e cât e-năuntru. Cățelul se zbenguie cu nerăbdare. Lui îi e totuna, numai să plece odată de-acolo. Cincizeci de bani, zice femeia cu flanel. Domnișoara zgribulită întinde cinci lei. Femeia cu flanel e nedumirită. Vreau zece bucăți, e bine să ai plicuri de-astea în casă, nu se știe niciodată.
Domnișoara zgribulită și plicul pentru șpagă
5 comentarii to “Domnișoara zgribulită și plicul pentru șpagă”
-
-
dragut, … mai bine scrieti scrisori, eu asta fac si mi-e bine…incercati… e un exercitiu benefic pentru oricine. si mai dragut ar fi daca s-ar mai gasi plicuri la oficiile postale. nu-mi vine sa cred, eu care am studiat si am scris carti filatelice pentru plicurile tiparite la noi, am ajuns – unde am ajuns? la pensie, si ma mir de cum merge posta si ce probleme are. scuze, am deviat de la subiect, dar stiti cum este prima dragoste nu se uita niciodata, si eu am iubit posta romana. acum in ajun de an nou sper sa nu se desfiinteze si sa nu ma faca sa neg ca am lucrat 18 ani in posta. am deviat complet nu? dragut, nu?
La Multi Ani cu sanatate si POSTASILOR !ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 