Graffiti oglindit într-un vagon şi familie ieşită la cules. Foto cu telefonul: Călin Hera
Să zicem că, mergând cu metroul, am găsit câteva foi de hârtie scrise de mână, mărunt. Iată ce scria:
„Am venit în Bucureşti. La Gara de Nord, mai precis. Am stat mai la sfârşit, să nu mă înghesui cu restul călătorilor, destul de puţini. Câteva peroane mai încolo, huiduieli, fluierături, camere de filmat. Am aflat mai apoi că tocmai sosise premierul Victor Ponta, de la Craiova, cu primul tren elecric românesc. Am văzut şi la ştiri. Dar asta a fost după aceea.
Graffiti în Gara de Nord. Foto cu telefonul: Călin Hera
Când am coborât eu din tren, m-a izbit, mai întâişi mai întâi, căldura. Erau vreo 30 de grade Celsius.
Apoi, zgomotul. Te împresura. Apoi, vânzoleala. Chiar dacă peronul se golise, se auzea un vâjâit, poate de peste gard, unde e un bulevard, poate pur şi simplu era ceva ce stătea în aer.
Apoi desenul de pe perete (un graffiti – dar ştiţi deja cu toţii ce înseamnă). M-am oprit să-l privesc şi, recunosc, să trag de timp. Nu era ceva anume de înţeles.
Apoi, am văzut desenul, acelaşi desen, oglindit într-un vagon garat la două peroane distanţă. Observ acum că în fotografie apare un grup, posibil o familie. Îi remarcasem trecând printre şine şi culegând, din când în când, câte ceva. Probabil căutau lucruri pierdute de călători.
Acum, când văd fotografiile, îmi amintesc că tânăra femeie a spus, uşor ameninţător: „Uite, te fotografiază!„.
Tarabe în Gara de Nord. Foto cu telefonul: Călin Hera
După ce am ajuns la capătul liniilor am înţeles încă o dată semnificaţia termenului „ţigănie”, care însoţeşte uneori descrierea Bucureştiului. Aveam să constat ulterior că în Bucureşti sunt foarte multe locuri minunate, am întâlnit civilizaţie, chiar mai multă decât în unele locuri din Ardeal, dar şi prea numeroase insule spre continente de „ţigănie”.
În Gara de Nord s-a dat voie la tarabe, unde se comercializează mărunţişuri contrafăcute şi de prost gust. Manele n-am auzit, dar nu e departe momentul – aceasta a fost senzaţia.
Apoi a urmat clasica hărţuială a taximetriştilor şi celelalte.”
Mi-ar plăcea ca autorul acestor însemnări să le găsească pe acest blog, să le recupereze astfel. Ştiu cum e să pierzi ceea ce ai scris. Ai impresia că erau cele mai bune pasaje literare de care ai putut fi în stare. Şi chiar dacă nu e aşa, e bine ca fiecare să îşi poată posta în voie ceea ce scrie, treaba lui de ce o face. Nu?
Tarabe în Gara de Nord (2). Foto cu telefonul: Călin Hera
Anunţ despre taximetrişti în Gara de Nord. Foto cu telefonul: Călin Hera
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns