De când s-a desprimăvărat, pe dl. Lică l-a apucat cheful să se plimbe prin parc şi, mai mult, să intre în vorbă. Ieri adunase trei-patru ţânci în jurul lui. Le povestea, să vezi tărăşenie, despre Constantin Brâncoveanu (era într-un parc din cartierul cu acelaşi nume). După ce le-a spus cum era cu otomanii şi cum l-au martirizat ei pe bietul domn valah, insistând şi asupra episodului cu copiii, o fetiţă, care cu greu stătea locului, l-a întrebat uşor iritată: „Dar de ce n-a sunat la poliţie?”.
Ce-ar fi putut face Constantin Brâncoveanu
8 Responses to “Ce-ar fi putut face Constantin Brâncoveanu”
-
-
-
O fetita a auzit o discutie despre evolutia omului; fiind opinii pro si contra, copilul a optat pentru evolutionism: „da’ voi nu vedeti ca bunica are fata si mainile ca o maimuta ?”
ApreciazăApreciază
-
-
Obisnuim adesea să spunem critic – eh, copiii din ziua de azi… pe vremea mea… dezaprobator, ca si cum noi am fi fost niste îngeri, iar ei, cei de azi, sunt niste mici demoni. Dar de ce oare nu le recunoastem si meritele? De ce nu vrem să vedem că ei sunt mult deosebiţi faţă de noi?
ApreciazăApreciază
-
Ai nimerit bine: aici chiar asta susținem, eu și cititorii mei: că tineretul din ziua de astăzi e altfel, poate chiar mai bun decât am fost noi.
ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 