Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Tobias, elefantelul colorat, de Claudia Groza
Prietena noastră din blogosferă și de la vreo două lansări de carte ;), Claudia Groza, a mai publicat ceva: Tobias, elefănțelul colorat.
N-am pus încă mâna pe carte, dar o știu pe Claudia ca fiind un autor plin de imaginație, care are aleasa abilitate de a se da în mintea copiilor. Deci, recomand.
Podul Basarab, văzut dinspre Gara de Nord. Foto: Calin Hera
Nu ştiu alţii cum sunt, dar ochii mei se bucură văzând podul de la Băneasa Basarab. E posibil ca acest edificiu să devină, în timp, un soi de simbol al oraşului Bucureşti. Nu mă întrebaţi cât decongestionează la capitolul trafic şi cât a congestionat la capitolul buget sau deranj celor care au avut ghinionul să locuiască în apropiere şi să privească la pod, pe fereastră, de jos în sus. Nu-mi propun să răspund la asta acum, aici. Îmi propun doar să adaug la colecţie o vedere care n-are cum să lipsească.
Vedere din Cluj-Napoca. Foto: Calin Hera
Am ales pentru astăzi o fotografie din Cluj (şi pentru a răspunde la o leapşă primită de la Napocel). Desigur, e una din acele zile de miercuri fără prea multe cuvinte.
UPDATE. Graţie lui fosile am aflat că: „Cladirea este fata in fata cu strada Kogalniceanu unde este UBB-ul.Pe cealalta vreme era internat pentru Liceul de Coregrafie,acum e tot internat,dar numai pentru maghiarii de la nu stiu ce colegiu.”
Peisaj urban made in Romania. Foto: Calin Hera
Aceasta e, apreciez, o fotografie tipică pentru Vedere din Bucureşti. E genul de fotografie care nu necesită comentarii şi care ar putea deveni, în timp, document de epocă. Mă întreb cum va fi când vor fi demolate primele blocuri comuniste. Pentru că, vrem sau nu, lucrul ăsta se va întâmpla.
Mai jos, o „bucăţică” adecvată.
Zona grătarelor din Parcul Tineretului. Foto: Calin Hera
În zilele însorite de toamnă, domnul Lică se plimbă prin parc. În oraşul lui sunt mai multe parcuri decât weekend-uri frumoase, aşa că îi ajunge un an ca să le ia la rând. Întrucât trăieşte vremuri în care totul e schimbător, inclusiv peisajul, s-a mirat domol descoperind, la marginea unui parc recent, înşirate, o droaie de grătare aşteptând orăşeni cu doruri ancestrale. Bunăoară vecinul Ilarion, împăcat cu nevastă-sa la o fleică matinală. S-a ales şi dl Lică cu o bucată (cam în sânge).
Arbore decorativ în Parcul Tineretului, Bucuresti. Foto: Calin Hera
A cam început desfrunzirea, ce-i drept. Şi dacă trebuie să fie fără cuvinte, că-i miercuri (dar de sezon!), atunci vă invit să adăugaţi voi vorbele, pentru că or face fotografiile cât 0 mie de ziceri, dar 500 de semne bine alese înseamnă un univers. Prietenii ştiu de ce.
Chiosc de ziare în intersecţia Dristor-Camil Ressu. Foto: Calin Hera
Chioşcul de ziare este un element banal al peisajului urban contemporan. Chiar dacă au murit, în vreme de criză, zeci de publicaţii, chioşcurile de ziare denotă abundenţă la capitolul informaţie.
Putem critica felul informaţiei oferite, faptul că sunt prea multe tabloide şi reviste de prost gust, dar nu putem nega faptul că în România oricine poate zice/scrie orice, oricine poate ajunge la informaţie şi opinii, dacă doreşte. Da, şi pentru asta au murit oameni în decembrie 1989*.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 