Acuarela de doi lei fără

Tablou de vânzare la Piaţa Obor din Hunedoara. Foto: Calin Hera

Auzisem de pictorul care-şi vinde tablourile cu plata în rate. Sau de unul dintre ei. Or fi mai mulţi, nu zic. Ideea mi s-a părut cool

Când am văzut opera scoasă la mezat, pe trotuar, am avut nişte furnicături. Nu vreau să fac mişto de talentul omului, deci nu fac (însă nu pot opri comentariile; adică pot, dar care ar mai fi hazul?). De remarcat seria de cruci de pe vârful muntelui din zare şi, eventual, ideea indusă (din greşeală) că sfântul pictat s-ar ruga la anunţul comercial.

Mai jos, „ansamblul”, fotografiat de fiu.

Tablouri scoase la mezat pe trotuar. Foto: Radu Hera

NOTĂ. Această fotografie reprezintă contribuţia mea la acuarela fără cuvinte (de azi).

10 Responses to “Acuarela de doi lei fără”

  1. Domnule jurnalist , cititi va rog articolul „Tara sfintilor fara ochi” din Formula AS, si nu numai !? In conditiile in care ideile fac masa critica, mie, cel putin, mi-a pierit hazul demult !? In Romania, unii cersim sincer, la scara mica , cu mainile murdare, altii, o fac la scara mare „Cu mainile curate” !? Eficienta cu „Moneytalks” in toata regula !?

    Apreciază

  2. Nu am auzit de el, insa am vazut tablourile pe trotuar in timp ce mergeam in spatele pietii.
    Nu le-am admirat, nici nu mi-a trecut prin cap sa le privesc.

    Apreciază

  3. Este şi asta o formă de artă, de trai…

    Apreciază

  4. Artă ”naivă” a existat dintotdeauna, își are publicul ei numeros. Pe mine mă emoționează întotdeauna oamenii mai sărmani, care iubesc arta și ”o simt”, dar nu își permit să cumpere mai mult de un ”tablouaș” sau o icoană de la colțul străzii. Ei respectă ideea de „artă și o cinstesc prin așezarea ei în propria lor casă, la loc de cinste. Nivelul de educație estetică le este subestimat pentru ceea ce ei afișează ”la vedere”, dar am avut curiozitatea să fac ”un experiment”.
    Am mers la o mătușă foarte în vârstă, într-un sat, ”înarmată cu 2 albume de artă excepționale. Neșcolită, neplimbată prin muzee, nealterată de influențele kitsch-ului intens promovat de mass media în ultimul timp, sinceră și lipsită de orice afectare, a privit vreo 3 ore albumele, la rugămintea mea de a-mi arăta dacă îi place ceva și de ce.
    Dacă ar fi să aleg acest moment într-un top al celor mai frumoase ore din viața mea, sigur aș include și acele ore.
    Îmi explica de ce o anume pictură este ”galantă” sau ”mai săracă”, ce a vrut de fapt să spună ”pictoru’” și găsea în aproape orice tablou o trimitere spre subiecte și subtilități biblice.
    Și-a ridicat privirea din cărți doar de vreo 4-5 ori, curioasă să vadă pe fața mea ce înțeleg din ce îmi dezvăluie.
    M-a întrebat cum se numeau 3 dintre pictori (albumele erau în franceză și engleză), și le-a repetat numele cu voce tare, să se audă, să le audă rostite de ea însăși, probabil într-o încercare de a nu-i uita niciodată și de a și-i apropia.
    A precizat, dusă pe gânduri, că ar cumpăra așa tablouri, dacă ar avea bani și ”dacă ar găsi”!
    Pe pereți avea icoane ca asta din Hunedoara.
    Numele acelor pictori care au așternut pe chipul ei o expresie de respect aprobator…care ar merita poeme întregi:
    Raffaello
    Tizian
    El Greco.

    Apreciază

    • Mulțumesc frumos pentru acest comentariu. Îl așteptam. Așteptam, cumva, să-l scriu eu. După ce am postat fotografia și rândurile cam răutăcioase, m-am perpelit. Până la urmă, acel om nu dădea cu bâta în capul nimănui. N-avea talent, dar câți au? Probabil că-n lumea lui trece drept ”Pictorul”. Are o faimă, vinde talouri la oraș.
      Da, ar fi bine ca lumea să fie educată, atât aceia care fac artă cât și aceia care o consumă. Până acolo, trebuie să apreciem ce avem.
      Comentariul tău e o lecție.

      Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: