Auzisem de pictorul care-şi vinde tablourile cu plata în rate. Sau de unul dintre ei. Or fi mai mulţi, nu zic. Ideea mi s-a părut cool
Când am văzut opera scoasă la mezat, pe trotuar, am avut nişte furnicături. Nu vreau să fac mişto de talentul omului, deci nu fac (însă nu pot opri comentariile; adică pot, dar care ar mai fi hazul?). De remarcat seria de cruci de pe vârful muntelui din zare şi, eventual, ideea indusă (din greşeală) că sfântul pictat s-ar ruga la anunţul comercial.
Mai jos, „ansamblul”, fotografiat de fiu.
NOTĂ. Această fotografie reprezintă contribuţia mea la acuarela fără cuvinte (de azi).