„Piratule”…

Îmi zicea, de când eram mic, „piratule”. Nu ştiu ce-i venise, dar aşa mă alinta. La început mă enerva chestia asta. Ce-aveam eu în comun cu piraţii? Nici măcar nu-mi plăceau, ca personaje (iar pe vremea aia nu se inventaseră Piraţii din Caraibe). Cu timpul, m-am obişnuit. Apoi, după ce am plecat la facultate şi ne întâlneam tot mai rar, acel „piratule” căpătase o altă însemnătate – era ceva personal, tipic, devenise autentic, era ca o parolă. Iar după ce am trecut binişor de vârsta pe care o avea el când îmi găsise acest alint (ca să-i zic aşa în continuare), am ajuns să-mi placă să-mi spună aşa. Iar de azi nu mai e cazul…

Etichete:

6 Responses to “„Piratule”…”

  1. Avatarul lui g1b2i3

    Piratule sau banditule, un fel de alint pentru cei dragi.

    Apreciază

  2. Avatarul lui Dorina Avramut (Chirila)

    „De altfel, ar fi bine ca Academia Română să ia notă că raţiune nu mai vine acum din latinescul ratio, ci din jurnalisticul rating. Care, zic eu, vine de la şobolanicul rat. Rating rats. ” – Cristian Tudor Popescu , „Sobolanii ratingului”

    Apreciază

  3. Avatarul lui noaptebunacopii

    Să înţeleg că cel care te alina aşa, nu mai este? 😦

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui CalinH Anulează răspunsul