Începem călătoria poetică pe blogul lui Cristian Lisandru, din poezia căruia citez:
„Să fugim împreună într-o noapte de toamnă
Să aflăm amândoi evadarea ce-nseamnă,
…
Să găsim un conac cu o prispă imensă
Să uităm de trăirea modernă, intensă…”
(din poemul Conjunctiv – dati click aici) pentru întregul poem)
Continuăm cu Cuburile Angelei, unde am găsit câteva versuri inimitabile, scrise în luna august:
„Dupa fiecare perioada in care
esti macinat de intrebari si ocolit de raspunsuri
intelegi ca, pana la urma, cel mai bun prieten
iti esti, de fapt, doar tu.”
(din poemul Doar tu)
Fireste, ne oprim obligatoriu la Anca si reproducem un poem scurt, dar dens, plăcut si cu miez:
„Din umbra lăuză a dimineţii,
Noi
îl dezleagă pe unu de doi…”
(Tablou cu noi)
La Ioan Bistriteanul, dintr-un poem din 10 septembrie:
„…au crescut printre noi insule
păşeam victorioşi de pe una pe alta
erau mici şi apropiate”
(Umbrela ca viciu al atentionării)
si Geanina Lisandru, care n-a mai scris nimic pe blog de pe vremea Noptilor virgine:
„pătrund în cercul tău de gânduri
îţi tatuez cu mângâieri
mulţimea punctelor din trup…”
Călin Hera. PA-uri şi mirări 