Se apucă să mănânce puii de găină. Crezui că dădu vulpea. Patru mâncă. O bătui cu paru’, îi pusei botu’ în maţele puiului, să ştie de ce-o bat. Îşi lingea botu’. A doua zi mai omorî unu’. Îi băgai capu-ntr-o găleată cu apă, da-mi fu milă şi-o scosei. Când mâncă altu’ îi dădui în cap cu lopata (nu prea tare). Fugi clătinându-se. Nu crezui că se-ntoarce, da’ veni iar. Şi iar mâncă un pui. O pusei într-o valiză de-o avuse Titi în armată, încuiai valiza, o coborâi în groapă. O ţinui aşa o trei zile. Când o scosei, n-avea suflare. Acu-i plin de şobolani, na, călcaşi pe unu’! Pui nu mai am. Ce n-a apucă să omoare pisica, omorâră şobolanii.
Pisica şi cele aproape şapte vieţi
13 Responses to “Pisica şi cele aproape şapte vieţi”
-
-
-
,, Ce n-a apucă să omoare pisica, omorâră şobolanii.”
Asta-i morala?
Continuă te rog… Treci şi la şobolani. Lor ce le-ai făcut?ApreciazăApreciază
-
-
Era mai bine cu pisica… pagubă mai puţină. Cu şobolanii, la cât de repede se înmulţesc aştia,… pagubă totală. 😀 Mai bine îi puneai în valiză şi câţiva şobolani… poate prindea gustul lor şi-ţi lasa puii în pace. Întrebare întrebătoare: cine rămânea să prindă şobolanii? 😀 Cam violent PA-ul, dar mi-a plăcut. 🙂
ApreciazăApreciază
-
-
lasa nu fii asa suparat.. cind face pisica pui, taie-le picioarele cu traforajul, pune-le faina in ochi si arunca-i in fata cocosului
ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 