Mi se întâmplă de prea multe ori. O stiu de o grămadă de ani. Am mâncat, gratie ei, probabil cea mai bună tocănită gătită la primus, lângă cort (era în Munții Căliman). Una peste alta, data ei de nastere n-am cum s-o uit; cine a trăit măcar z10-15 ani pe vremea lui Ceausescu stie ce înseamnă 23 august.
Faza e că mi s-a întâmplat si acum, asa cum mi s-a mai întâmplat pe 31 mai sau pe 26 iunie, ca să dau doar două exemple: m-am gândit toată ziua să-i dau telefon sau măcar să-i scriu un e-mail (da, recunosc, nu mai scriu de prea multi ani felicitări sau scrisori!) de „la multi ani!”, am amânat până seara, când am gândit că voi avea ceva tihnă, apoi a trecut ziua…
23 august. Ziua de după
7 Responses to “23 august. Ziua de după”
-
Ziua a trecut demult…
Nu e nostalgie, ci sunt ani vreo 20 trăiţi de 23 (August).
E poate tineretea! Şi ea aparţine trecutului. Poate chiar ea face ca acea zi să revină şi să tot revină.
N-ai cum să uiţi!ApreciazăApreciază
-
-
Abia acum am dat peste mesajul tau…e ok ca nu suni,imi da mie satisfactia faptului ca eu te sun in fiecare an….amiintirile tale cu si despre mine sint cadoul meu de ziua mea….multumesc
ApreciazăApreciază





