«   |   »

În costum de ginere

Erau mici, îşi trăgeau picioare pe sub plapumă. Tatăl lor se băga între ei şi fiecare îi lua câte o mână şi se încolăcea pe câte un picior al lui. Se potoloeau abia când începea el să le povestească amintiri din copilărie. Se identificau cu el, când era mic, şi adormeau înainte să afle finalul poveştii. Nici nu exista final. Tatăl lor rămânea nemişcat, să nu-i deranjeze, cu privirea agăţată în întunericul de pe tavan. Probabil că el nu dormea niciodată, de-aia e acum atât de obosit, în costumul de ginere care nu-i mai vine, dar cine se mai uită la asta acum?

Posted on 07/08/2010 at 00:08 in PA/Proză Arhiscurtă   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: ,

One Trackback to “În costum de ginere”

    
    

Lasă un comentariu