«   |   »

Bulbuci

 Domnul din faţa mea a privit departe. Pe chip i-am văzut un zâmbet, apoi o cută neagră pe frunte. Totul, preţ de o secundă. Îşi amintea. Avea opt ani când se jucau de-a prinselea pe malul lacului de acumulare: el, taică-său şi soră-sa, care era mai mică. Staţi aici cuminţi, ţineţi-vă de mână, le-a zis la un moment dat, şi a sărit în apă. Maică-sa nu se mai vedea. Apoi i-au văzut părul, capul şi pe taică-său, apoi nu s-a mai văzut niciunul, apoi mâinile tatălui, pleznind apa, apoi doar nişte zbateri şi bulbuci.

Posted on 05/08/2010 at 00:07 in PA/Proză Arhiscurtă   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: ,

2 Trackbacks to “Bulbuci”

    
    

Lasă un comentariu