07/07/2010
Atunci când hotărâse să-l deschidă în staţia de autobuz de pe strada Muma Pădurii, o făcuse cu strângere de inimă. Era ultima încercare. Mituise pe toată lumea, începând cu jurista de la Amenajări, care-i vorbise, iniţial, despre staţia din faţa primăriei. E bună şi Muma pădurii, şi-a zis în final, neavând încotro. Cum nu mai avea bani să plătească o vânzătoare, s-a pus el însuşi vânzător la chioşc. Aşa a descoperit că-i place să discute cu măturătorii şi cu florăresele care cumpărau cafea sau pufuleţi. N-ar mai pleca.
NOTĂ. Acest PA e mica mea contributie la Leapsa de pe străzile Orasului PA. Am primit provocarea de la silavaracald si trimit mai departe asa:
1. Gabi (oficial)
2. Cristian Lisandru (turist)
3. Alin Fumurescu (străin)
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
5 Comments »
07/07/2010
Reproduc mai jos tabletaTV de azi.
Zilele de pauză de la Campionatul Mondial de Fotbal permit accesul în jurnalele de ştiri sportive a tot felul de informaţii neimportante, dar care dau o anumită culoare evenimentului. Ultima este ştirea despre caracatiţa Paul, această Mama Omida a nemţi lor, care a prezis că Germania nu va trece de Spania. O veste grea pentru suporterii „maşinii de ucis a lui Joachim Low”, care încep să crea dă că Schweinsteiger, Lahm, Klose&Co. n-au cum să-i învingă pe Casillas, Xavi şi David Villa, dacă aşa a zis nevertebrata. Din fericire, pe teren vor juca doar jucători cu două picioare, aşa că îi sfătuiesc pe pariori să-şi facă propriile calcule. Caracatiţei nu-i pasă.
Posted in Mirări, ZideZi |
3 Comments »
07/07/2010
Îmi place peştera. Când plouă, nu plouă. Când e frig nu e frig, când e rece nu e rece. Îmi place femeia din peşteră. Miroase bine. N-am vrut s-o mănânc. N-am mâncat-o. O am şi acum. O încalec. Ţine de cald. Şi mai e ceva. Nu pricep ce. Îmi place. E bine.
Îmi place la râu. Am încălecat o femeie la râu. Azi. Mirosea bine. I-am dat o broască. Mi-a dat un peşte. Îmi place să mănânc broască şi peşte. Mai mult peşte. Mănânc peşte în peşteră. Îmi place.
Posted in PA/Proză Arhiscurtă |
8 Comments »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 